OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Emmanuel Adely,
Mad about the Boy, Editura Paralela 45, Colectia „Fictiune fara frontiere“, Pitesti, 2004, 76 p.

Scurt, direct, lipsit de orice fel de conformism si reguli, micul roman al prozatorului francez Emmanuel Adely, Mad about the boy, tradus recent la Editura Paralela 45, in colectia „Fictiune fara frontiere“, apare ca un delir al marturisirii ce, prin forma tehnica pe care o ia proza, pare „rostita“, nu doar scrisa.
Emmanuel Adely este nascut la 4 august 1962, si debuteaza abia in 1992 cu romanul Les Cintres (titlu greu de tradus deoarece autorul „pariaza“ pe sensurile multiple ale substantivului ce a fost tradus Schelele).
Titlul romanului de fata, a sasea aparitie a autorului, il reia pe cel al unei piese de jazz cintata de Dinah Washington, fragment cu care volumul imparte tema Absentei.

Cartii Mad about the Boy i se cuvine numele de micro-roman date fiind dimensiunile sale foarte reduse. Ea este o pledoarie pentru fragilitatea si spontaneitatea povestii de dragoste (sortite esecului) dintre un tinar si o femeie destul de batrina ca sa-i fie mama. Tema este, in fapt, exploatarea esecului ca mijloc si fapt de cunoastere.
Prozatorul socheaza prin exces, intemeiat, pina la urma, de traditia literara a Noului Roman si a suprarealismului francez.

De-a lungul intregii cariere literare, Adely s-a remarcat printr-o scriitura foarte personala, iar romanul Mad about the boy nu face exceptie. Aici e uimitoare absenta totala a punctuatiei: norma este inexistenta, iar textul nu are punct, virgula, semne de intrebare sau exclamare, deci nici propozitii sau fraze. Este o cascada de semnificanti si semnificati ce descumpaneste si seduce imediat pentru ca suprima cadenta lecturii clasice fara a-i pierde sensul. In acest fel se lasa cititorului libertatea ritmului si a lecturii ce se „personalizeaza“ de la om la om.
Aceeasi Absenta este aproape personificata de unul dintre cele doua personaje. Romanul exista ca monolog interior al unui prim personaj ce deplinge lipsa continua a celui de-al doilea: Jean. Constienta de instrainarea sa, protagonista incearca sa o exorcizeze prin exces de expresie si textul se constituie intr-un fel de psalm epic – o „litanie“ la persoana intii. Vorba (in sensul de rostire, „parole“) este substanta intregii proze, animind si intretinind materia personajului si dind nota de autenticitate (chiar „autenticism“) atit de apreciata de public, o coordonata esentiala in proza contemporana.

O alta Absenta este cea a identitatii sexuale a protagonistilor, ambiguitate ce poate insemna fie o „fragmentare“ a constiintei actorilor ce parca vorbesc rind pe rind, in completare, fie un nou semn al instrainarii de sine ca efect al lipsei.
S-ar putea spune despre aceasta proza ca respira prin repetarea temei absentei intr-o forma aproape de cea a monologului unei subconstiente (sau inconstiente) suprarealiste ce se alieneaza si, ca ultima masura, delireaza, in pragul nebuniei, intr-un limbaj ce se afla inca intr-un „stadiu de germinatie“, de „pre-gindit“ si „pre-logic“.