OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

După monumentala lucrare The Politics of Genocide. The Holocaust in Hungary (două volume, 1.486 de pagini, apărute în 1994 la New York Columbia University Press) şi a altor lucrări prestigioase despre Holocaustul din Ungaria, prof. dr. Randolph L. Braham a îmbogăţit cu o nouă lucrare de amploare istoriografia acestui tragic capitol din viaţa evreilor europeni. E vorba despre Enciclopedia geografică a Holocaustului din Ungaria, editată în limba maghiară la Budapesta, în 2007 (A Magyarorszàgi Holocausyt földrajzi Enciklopediaja, trei volume, Park Könyvkiado, Budapest, 2007).

Alcătuită şi coordonată de prof. dr. Randolph L. Braham cu participarea unui colectiv de cercetători din SUA, Ungaria, Israel şi România, printre care cercetătorul clujean dr. Tibori Szabo Zoltan, Enciclopedia este o lucrare de referinţă, un memorial al acelor comunităţi evreieşti care au fost nimicite de regimurile fasciste din Ungaria horthystă. Hărţi, statistici şi un bogat material iconografic completează descrierea istorică.

Particularitatea Enciclopediei derivă şi din faptul că evenimentele sînt structurate pe criteriu geografic: pe judeţe şi localităţi ordonate alfabetic. Administrativ, în perioada 1938-1944, Ungaria a fost alcătuită din 41 de comitate şi trei zone speciale. În cadrul acestor unităţi administrative, cercetarea a identificat ca unitate de bază localitatea în care se aflau evrei. Astfel, sînt prezentate într-o manieră monografică evoluţiile istorice ale comunităţilor evreieşti din peste 3.000 de localităţi.

Bibliografia care a stat la baza alcătuirii enciclopediei (peste 1.000 de titluri), lista cu indice de nume de persoane şi de localităţi, un glosar şi o cronologie pentru anii 1867-2006 constituie obiectul volumului al treilea, alcătuit de dr. Tibori Szabo Zoltan.

Studiul introductiv semnat de prof. dr. Randolph L. Braham se referă la istoria generală a evreilor din Ungaria, cu accent deosebit pe epoca Holocaustului. Nu este o istorie factologică, ci mai degrabă analitică, dintr-o perspectivă socio-politică. Se evidenţiază particularitatea drumului istoric parcurs de evrei în contextul societăţii maghiare, de la faza asimilistă pînă la confruntările cu antisemitismul de stat promovat încă înainte de epoca Holocaustului.

O altă etapă este cea de pînă la ocuparea Ungariei de către Germania nazistă, la 19 martie 1944. Acum, munca forţată va produce consecinţe dezastruoase. După intrarea Ungariei în războiul antisovietic (27 iunie 1941), bărbaţii evrei au fost obligaţi să presteze muncă pe teritoriul Ucrainei, la deminarea terenului unde înainta armata germană şi ungară. Pînă la terminarea războiului, din cauza regimului de exterminare fizică, au pierit în jur de 42.000 de evrei din aceste detaşamente de muncă obligatorie.

Tot în această perioadă, Guvernul maghiar s-a făcut răspunzător pentru deportarea şi predarea către SS, în iulie-august 1941, a cel puţin 200.000 de evrei, dintre care cei mai mulţi au fost victimele unor pogromuri sîngeroase săvîrşite de SS-işti lîngă Kameneţ-Podolsk, în Ucraina. Erau în principal evrei refugiaţi în Ungaria din teritoriile vecine, cotropite de nazişti, dar erau printre ei şi evrei originari din Ungaria, inclusiv din Maramureş, care nu au obţinut la timp actele necesare pentru justificarea cetăţeniei maghiare.

Sub presiune internă şi internaţională, Horthy a oprit deportările la mijlocul lunii iulie; a demis Guvernul Sztojay, numind un nou prim-ministru în persoana lui Lakatos, care, în mod tacit, a reluat pregătirile pentru scoaterea Ungariei din Axă şi din război. Dar o nouă imixtiune germană a făcut ca, la 15 octombrie 1944, Guvernul ungar să fie preluat de partidul ultrafascist, cunoscut sub denumirea de Crucile cu Săgeţi, în frunte cu Szálasi. Soarta, în special a evreilor din Budapesta, care pînă atunci au supravieţuit deportărilor, a fost pecetluită. Un regim de teroare şi de exterminare fizică a fost instituit de acest nou guvern.

Pierderile evreimii ungare au fost dramatice. Din cei peste 700.000 de evrei, cîţi s-au aflat în Ungaria în 1941, în Holocaust au pierit peste 500.000 de evrei.

În măsura în care destinul evreilor din Transilvania de Nord face parte din istoria evreilor din România, datele din Enciclopedie referitoare la evreii din judeţele şi localităţile din teritoriul respectiv nu pot fi ignorate de cercetătorul istoriei evreilor din România. Aceasta cu atît mai mult cu cît cercetarea oferă numeroase informaţii despre viaţa comunitară evreiască şi din perioada interbelică, cînd comunităţile respective erau parte integrantă a României, ca şi astăzi de altfel. Iată de ce ar fi bine-venită traducerea şi publicarea în limba română a capitolelor referitoare la Transilvania de Nord.