OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Concertul de deschidere al Festivalului si Concursului International „George Enescu“ a adunat la Sala Palatului, cum se intimpla in astfel de situatii, floarea stabimii autohtone. Nu chiar toata, dar suficienta ca sa dea tonul unei atmosfere ceremonioase. Stiind bine ce urmeaza, amfitrionii, dl Adrian Iorgulescu si dl Ioan Holender, au pregatit un spectacol pe masura invitatilor.

Dupa un succint cuvint de deschidere, cu aer vagant bilantier si festivist, al actualului ministru al culturii, a urmat un show in toata regula al directorului artistic al Festivalului si, printre altele, director al Operei din Viena, Ioan Holender. Daca dl Iorgulescu ne-a amintit citi participanti sint la concursurile de pian si vioara, in timp ce la compozitie avem un record absolut de o suta si ceva de lucrari in concurs, dl Ioan Holender ne-a binedispus la fiecare pas. Asta insemnind prezentarea multor solisti si soliste de extractie autohtona, dar care au reusit sa izbindeasca aiurea in lume, lasind pentru altii iarba grasa de acasa. Jovialitatea si naturaletea lui „Holly“, cum il gratuleaza amicii, au fost o buna lectie pentru maharimea de la noi. Oameni buni la suflet si cu minte limpede devin peste noapte scortosi si acri, precum corcodusele necoapte, cum ocupa o functie mai acatarii. Dl Ioan Holender ne-a dovedit ca se poate si altfel, prestigiul unei functii sa nu-i ia mintile si sa-l tranforme pe omul liber intr-un simplu si acru-plictisit aparatcic.

Pe linga succesele si realizarile servite intr-un frumos legato de compozitorul-ministru, Holender a aparut ca un paj ce a roit pe linga vedetele romanesti imprastiate prin lume. Artisti cu cariera si „buget (de imagine) consolidat“ – nu am stiut niciodata bine ce reprezinta asta, dar am retinut expresia de la guralivi ministri de finante, in general cu totii buni vorbitori – au urmat unul dupa altul pe scena Salii Palatului. Transformata si ea de acusticieni germani si experti romani intr-o acceptabila sala de concert. Atmosfera destinsa, initiata de directorul-prezentator, s-a transmis si orchestrei Operei Nationale Romane, care, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin, de la Filarmonica din Timisoara, a facut oficiul de atenta gazda acompaniatoare.

Este un moment festiv si pentru acesti instrumentisti de la Opera sa iasa din strimtele si intunecoasele lor fose si sa se prezinte sub lumina reflectoarelor. Uvertura la Nunta lui Figaro a deschis festinul vocal ce a urmat. Doamne, domnite si domni de diferite anverguri artistice au delectat publicul cu arii, duete, ba chiar am avut si un sextet final cu un fragment din Lucia di Lammermoor a lui Donizetti. Impresia de ansamblu a fost buna, in limitele genului si programului ales, gen de succes in general, program de larga respiratie in particular. Lumea s-a simtit bine si s-a lasat furata de antrenul si buna dispozitie a neobositului prezentator. Presedintele Traian Basescu a urmarit din loja, cuminte, spectacolul si nu a apucat sa spuna nimic si nici sa faca glumite cu artistele, asa cum si-a permis, mai zilele trecute, cu femeile democrate. Au fost interpretate piese din repertoriul de opera standard, de la Nunta lui Figaro de Mozart, Machbeth de Verdi, care nu s-a cintat niciodata la Bucuresti, Rigoletto, Traviata, Don Carlos, care sint printre favoritele publicului de pretutindeni.

Au fost si secvente din lucrarile altui popular compozitor de opera, Tosca, Turandot, Manon Lescaut si Boema ale indragitului Puccini sau arii mai delicate, prin gradul de dificultate, precum „Im Fernen Land“ din Lohengrin de Wagner si un alt moment din Oedipe-ul enescian, unde lui Stefan Ignat nu i-a prea iesit... Dintre numele ce s-au perindat pe scena, sa amintim prestatiile excelente ale doamnelor Roxana Briban, Elena Mosuc, Cellia Costea si Anda-Louise Bogza, ca si a domnilor Alexandru Agache, aflat la apogeul carierei, asa cum un tinar de viitor se intrevede in Marian Talaba, aflat la inceputul carierei. Una peste alta am avut de toate pentru toti, semn ca un pahar de sampanie poate depasi orice gilceava, asa cum s-a intimplat si la cocktailul final. Urmatoarele zile si concerte vor aduce binevenita si multa muzica romaneasca, spre bucuria melomanilor, care vor intra pe gratis la aceste concerte. Este o strategie noua, nemaiintilnita in istoria Festivalului, dar care ar putea da roade in viitorul imediat.

Daca „Preludiu la unison“ din Suita I de Enescu si „Amurg de toamna“ au sunat tomnatic-cuviincios sub bagheta lui Nicolae Iliescu, piesele prezentate de ansamblul Profil al neastimparatului compozitor si muzician Dan Dediu, sub bagheta junelui Tiberiu Soare, au relevat sonuri distincte din lucrari diverse apartinind lui Fred Popovici, Nicolae Brindus, Cristian Lonea sau Ludovic Feldman. O lucrare stranie si incitanta s-a dovedit Surround 7, pentru sapte clarinete, a coreanului Kim Young-Guk, premiat la Concursul International „George Enescu“ din 2005. Asteptam cu vie curiozitate si lucrari ale compozitorilor din Kazahstan. Festivalul abia incepe, iar „piesele grele“ vor intra in joc incepind de joi, 6 septembrie, cind la Sala Palatului va veni Orchestre de Paris, cu Christophe Eschenbach-dirijor si Steven Isserlis ca solist. in program, lucrari de Enescu, concertul pentru violoncel, si Debussy, cu suitele Marea si Iberia.