OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dar prin noua lege a pensiilor a lui Emil Boc, care a indus o întreagă polemică şi multe gîlcevi, fără a fi şi explicită, cam despre ce ar fi vorba? Mister şi incertitudini, interpretări şi divagaţii, pe principiul fiecare pricepe ce vrea şi noi facem ce credem noi. Folosirea in extenso a cuvîntului „nesimţit“ – cum să fie pensiile nesimţite? Ele pot fi ilegale, imorale, incerte, necuvenite etc., dar nesimţiţi pot fi doar oamenii; pentru că doar vieţuitoarele au simţuri şi pot simţi, eventual nu, ceva. Dar pensiile?

 

Pensiile, mici sau mari, au fost calculate conform unor legi şi a unor reglementări legale. Punctum. Toată societatea românească este acum în vrajbă şi o ciorovăială generalizată atinge cote critice prin lansarea proiectului noii legi a pensiilor. Iată cum o chestiune delicată şi strict tehnică, avînd aspecte umane şi sociale, devine o problemă apăsat politică. Pentru că actualul Executiv, în virtutea prerogativelor sale, este obligat să alimenteze un buget falimentar pe şi prin orice mijloace. În lipsa unor proiecte de durată scurtă, medie şi lungă fezabile, în absenţa unor măsuri clare şi eficiente – românul pricepe repede şi se solidarizează iute la necaz dacă simte că nu e minţit şi păcălit –, improvizaţiile au luat locul deciziilor cumpănite şi responsabile. Isteria întreţinută cu promisiunile din timpul campaniei electorale prezidenţiale este abil alimentată în continuare, pentru a se crea impresia că orice măsură impusă este şi eficace. Şi că altfel nu se poate, aşa vin directivele de la Uniunea Europeană, aşa ne cer faimoasele acorduri cu Fondul Mo-netar Internaţional, aşa ne impune Banca Mondială. Nimic mai fals. Totul e pe mîna noastră. Pe fondul emiterii unor ordonanţe de urgenţă, care mai mult încîlcesc situaţia decît o rezolvă, pe fondul aşezării temeinice a noii Administraţii în portofoliile şi mănoasele posturi ale puterii, preconizata lege a pensiilor şi criteriile de aplicare au pus kerosen şi nu gaz peste jar. Militarii sînt extrem de nemulţumiţi, magistraţii ameninţă cu acţiuni în justiţie, cei din Sănătate şi Învăţămînt prezintă altă listă de doleanţe – ca să nu spunem cîte aberaţii şi alte injustiţii apar într-un act normativ ce nu va face dreptate în nici un chip.

 

Aşa cum cu mare limbuţie, excesivă pompă şi fanfaronade multiple  prezintă Emil Boc, zi de zi, pe toate căile şi toate canalele TV – oare de ce au Preşedinţia şi Guvernul purtători de cuvînt plătiţi, dacă ei sînt ca şi inexistenţi? –, „succesurile“ şi avantajele noii legi a pensiilor. Nu trebuie să fii mare expert în legislaţia muncii ca să pricepi că ceva nu este în ordine. Ce anume, cît, unde este greşala? Unde se strecoară erorile, presupunînd că există şi tehnocraţi care chiar vor să facă o treabă bună şi utilă? Mai întîi şi întîi, senzaţia noastră este că nu se cunoaşte exact situaţia reală din România. Cu toate declaraţiile şi hîrţoagele vehiculate prin şedinţele televizate, avem sentimentul că o evaluare corectă a situaţiei financiare, economice, sociale, militare şi geostrategice reale lipseşte. O anume bîjbîială şi incertitudine planează asupra oricărei decizii. Nu poţi lua o decizie bună dacă nu eşti informat cît mai corect asupra situaţiei. Nebuneala şi duşmăneala din domeniul politic, idiosincraziile, dar şi partizanatul strict politic au dat peste cap toată ţară. Nu vrem să găsim musai responsabili şi să pasăm responsabilităţi, dar ceva trebuie făcut, şi cineva trebuie să-şi asume această responsabilitate. Cine?

 

Parlamentul? Vedem cum funcţionează. Prim-ministrul? Vedem cum trăncăneşte, de nu se mai opreşte. Preşedintele? Multe din treburile practice de gestionare a afacerilor treburilor dinlăuntrul ţării nu intră în atribuţiile Domniei Sale. Oricît de jucător ar fi şi oricît de mult se vîră în toate cele. Dacă nu direct, prin interpuşi. E bine, e rău, nu ştim. Suportăm doar consecinţele. Tranşele cu banii de la FMI nu rezolvă nimic, ci doar amînă luarea unor decizii. Relansarea economiei şi ieşirea din criză – alt subiect misterios pentru trăitorii din România şi povestea cu criza, ba nu am intrat, ba am ieşit, nobody knows... – sînt chestiuni la fel de aburoase precum mult discutata lege a pensiilor şi eliminarea nesimţirii din România. Ce putem constata, totuşi, la modul direct, este scăderea nivelului de trai, scăderea puterii de cumpărare, scăderea consumului, scăderea numărului de investitori, scăderea numărului de IMM-uri. Şi tot aşa. Tot felul de scăderi. Inclusiv a chefului de viaţă. Doar consumul de paste făinoase, inclusiv macaroane, creşte. Doar macaroana lui Emil Boc nu poate fi tăiată. Dar vine primăvara şi vom trece pe ştevie şi lobodă, şi vom scăpa de ea. Iată că se pot găsi soluţii, dacă tot se doreşte ceva. Musai.