OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Constantin Hostiuc a semnat in numarul 124/ 381 din 19 iulie al Observatorului cultural, articolul Ghiveci (s)nobiliar – o cronica pe marginea expozitiei Culorile avangardei (curator Erwin Kessler), gazduite de MNAR. Comentariile colaboratorului nostru au stirnit reactia curatorului expozitiei – autor si al Catalogului –, care a trimis redactiei o replica la articolul sus-citat. Nu reproducem integral textul primit la redactie – nu credem ca opiniile critice pot fi „amendate“ de autori! –, ci doar un fragment care semnaleaza o eroare de informatie.

Erwin Kessler: Erori de informatie
Astfel, autorul afirma ca in expozitie „tragerea la tema a momentului 1907 – al carui rapel este, in continuarea liniei ideologice a Partidului Comunist, sustinut once and for ever de mitologic-mediocrul tablou al lui Octav Bancila – nu poate fi decit o regretabila eroare…“. Putin importa daca ar fi sau nu o eroare, caci ar fi vorba despre o optiune istoriografica pe care orice cercetator e liber sa o faca atita timp cit o argumenteaza. Grav este insa faptul ca Octav Bancila nu numai ca nu figureaza cu nici o opera in expozitie, dar nici macar un singur tablou al sau nu apare ca ilustratie in textele din catalog.

Mai mult, ca editor al catalogului pot sa asigur cititorii Observatorului cultural ca numele Octav Bancila nici nu este pomenit in paginile acestuia. Si mai grav, singura ilustratie din catalogul expozitiei, care are de a face cu momentul 1907, este tabloul cu acelasi nume al lui Luchian (ce nu apare in expozitie). Dar pe Luchian si Bancila ii desparte un abis axiologic. [...] Folosirea neglijenta a catalogului unei expozitii pentru a scrie despre acea expozitie [...] si dejoaca acestuia chiar si pornirile laudative. Printre numele remarcate de catre acesta in expozitia de la MNAR („Se afla, insa, in expozitie, superbe pinze rafinate semnate…“) se numara si Elena Popeea, care nu este prezenta cu nici o singura lucrare! Expozitia Culorile avangardei de la MNAR este o adaptare si redimensionare a expozitiei omonime deschise in perioada mai-iunie 2007 la Muzeul National Brukenthal (Casa Altemberger), adaptarea insemnind ca anumite tablouri prezente in catalogul expozitiei nu mai apar in Sala Tronului de la MNAR. Acesta este si cazul Elenei Popeea, al carei tablou nu a mai fost transportat de la Brukenthal din ratiuni de conservare.

Constantin Hostiuc: Fondul si forma
Vom incepe aceasta scrisoare-raspuns (pe care o consideram parte dintr-un dialog posibil) catre dl Kessler cu exprimarea regretului personal de a coresponda intr-o astfel de situatie, prilejuita de semnalarea citorva lipsuri pe care am crezut ca le descopar manifestarii artistice coordonate de Domnia Sa. Ii recunoastem acesteia meritul de a oferi amatorilor de arta din tara o serie de opere importante ale perioadei interbelice si nu numai.
Toate obiectiile mele atacau, tocmai pentru a invita vizitatorul la proprie reflectie si atitudine, fondul, si nu forma problemei expozitionale.
Domnul Kessler, insa, a considerat probabil aceste observatii drept neesentiale si nu a gasit de cuviinta sa le raspunda.

Ne-a adresat, in schimb, un text in care sintem acuzati cum ca, pe de o parte, am fi acreditat prezenta unei pinze de Bancila pe simeze, iar pe de alta parte, ca mentionam intre pinzele expozitiei o pictura a Elenei Popeea, absenta.
Sa ne recunoastem, in primul rind, vina de a fi considerat ca expozitia a fost gindita ca un „rotund“, in raport cu care catalogul avea statutul de martor si document explicativ. Am presupus aceasta relatie de la sine inteleasa – probabil am gresit, cu atit mai mult cu cit nu am declarat aceasta explicit in textul nostru. Si inca – am apreciat textele celorlalti autori ca fiind parti ale aceluiasi enunt, dupa cum am abordat ilustratia catalogului ca pe un instrument de lucru complet.

Sa precizam, pentru prima „eroare“, contextul: constatam, incercind sa observam selectia faptic-istorica inserata de dl Kessler in catalog si ratiunile acesteia, ca este obsesiv prezent in discursul Domniei Sale momentul 1907. Asa cum sugeram, el nu mai functioneaza actualmente decit ca mit: credibilitatea celor 11.000 de morti e pusa serios la indoiala, astazi, ca si obsesia „tarii care s-ar fi aflat in pericol la acel moment“ (atentie – nu negam miscarea sociala, ci doar preluarea necritica a unor informatii!).
Textul nostru dorea sa protesteze tocmai impotriva acestei insinuante legaturi, generos operata altadata de politrucii comunisti, dintre taranimea „exploatata“ si proletariatul fictiv si impotriva „valorificarii“ acestei minciuni de catre „stinga“ debila: „s…t tragerea la tema a momentului 1907, al carui rapel vizual este, in continuarea liniei ideologice a Partidului Comunist, sustinuta once and for ever de mitologic-mediocrul tablou al lui Bancila, nu poate fi decat o regretabila eroare…“ – scriam noi.

Ideea pe care o sustineam ni se pare si acum evidenta: momentul-cliseu maculat de comunism este tras la tema, mediocritatea lui simultan istorica si estetica, in sensul in care el nu poate si nici nu trebuie sa faca parte din culturalitatea noastra actuala decit dupa o temeinica documentare, restudiere si repunere in circulatie. Cu alte cuvinte, nu intelegeam, atunci ca si acum, de ce anume momentului 1907 i se acorda o atit de mare greutate intr-un subiect destinat studiului Culorilor Avangardei – afara de cazul in care, cumva, aceste culori au si o (ne)dismulata tenta politica, prost ascunsa ca intentie.
Sa privim, acum, acuza secunda: pictura Elenei Popeea, despre care credeam ca merita sa fie cunoscuta publicului larg (v-ar interesa sa stiti ca am vazut-o la Sibiu, dle Kessler?) lipseste din expunerea din Bucuresti, fara ca nimeni din oficiali sa precizeze aceasta, fara ca vreun document sa inregistreze aceasta fragmentare.

Afirmatia curatorului-coordonator „Expozitia Culorile avangardei de la MNAR este o adaptare si redimensionare a expozitiei omonime deschise in perioada mai-iunie 2007 la Muzeul National Brukenthal (Casa Altemberger), adaptarea insemnind ca anumite tablouri prezente in catalogul expozitiei nu mai apar in Sala Tronului de la MNAR“ ne este „oferita“ ca precizare „personala“; cine-i informeaza despre aceasta si pe cei care vor considera firesc sa descopere in expozitie „marfa“ promisa de catalog? Mai mult: catalogul prezinta 119 ilustratii, grupate pe „trei sectiuni“, spune textul in romana de la p. 115; (firesc, urmeaza o enumerare care se opreste la cifra 4; versiunea in germana recunoaste ca sunt 4; cea in engleza revine la 3). In expozitia din Bucuresti sunt expuse doar 107 opere (plus un Brauner aflat la restaurare). Ca simplu vizitator, m-as simti cel putin inselat daca nu mi s-ar aduce la cunostinta aceasta modificare de continut.
E adevarat, asadar: neprecizind ca ma refeream la expozitie ca principiu expozitional initiat la Sibiu, principiu-concept pe care l-am crezut obligatoriu de transferat catre alte galerii din tara in integralitatea lui, am dezinformat prin afirmatia ca pictura Elenei Popeea (alaturi de altele) se afla si la Bucuresti. Mea culpa.