Centrul Internaţional de Cultură „George Apostu“ Bacău a organizat, la finalul lunii mai, prezentările publice informale ale coregrafilor Anne-Mareike Hess (Luxemburg) şi Adrian Stoian (România), prilejuite de finalizarea celei de a cincea etape a programului de rezidenţă artistică ArtistNe(s)t din domeniul dansului contemporan, desfăşurat în perioada 1-31 mai 2008.
Realizat cu susţinerea Ministerului Culturii şi Cultelor, în parteneriat cu Programul Cultural Elveţian în România Pro Helvetia/ SDC, programul ArtistNe(s)t a debutat pe 1 iunie 2006 şi se va încheia în anul 2009. Proiectele prezentate au fost Extended Spaces (coregrafia Anne-Mareike Hess, interpretarea Céline Braunig şi Anne Mareike Hess, muzica Marc Lohr) şi Omul cenuşiu (autor Adrian Stoian, animaţie video Andrei Iancu).
În toamna anului trecut, cu ocazia prezentărilor din cadrul rezidenţelor ArtistNe(s)t de atunci, scriam că, prin ceea ce se întîmplă la Bacău, graţie sprijinului oferit de către Fundaţia ProHelveţia şi Centrul Internaţional „George Apostu“ unor tineri coregrafi din România şi din străinătate, se produce o descentralizare a peisajului coregrafic contemporan, concentrat cu precădere în capitală. Insistam mai puţin atunci asupra unor conexiuni şi asupra unor înrudiri de esenţă între spectacolele prezentate, tocmai pentru că mi se părea necesar să atrag atenţia asupra existenţei unui context în care creaţiile coregrafice contemporane pot să se dezvolte, în condiţiile în care, pentru acest segment al artei contemporane, nu sunt întotdeauna uşor de găsit finanţări şi, mai ales, spaţii în care să se poată lucra fructuos.
În cazul proiectului lui Adrian Stoian, am asistat la o prezentare în sensul cel mai propriu cu putinţă, asta însemnînd că nu am văzut un spectacol sau vreo tentativă de spectacol, dar, aşa cum spuneam, nu acesta este scopul rezidenţei. Tînărul coregraf ne-a ţinut o prelegere despre ceea ce înseamnă proiectul său, despre personajul principal a ceea ce va reprezenta spectacolul de dans contemporan Omul cenuşiu şi am putut surprinde liniile generale ale creaţiei vizuale semnate de Andrei Iancu. Nu putem afirma nimic despre limbajul coregrafic pe care Adrian Stoian îl va elabora pentru acest spectacol, întrucît autorul ne-a vorbit doar despre substanţa teoretică, despre osatura conceptuală a ceea ce va fi spectacolul său.
Coregrafa Anne Mareike Hess ne-a prezentat, însă, un spectacol în care am putut vedea o idee bine conturată, o interpretare care merită aprecieri speciale (Celine Brauning), o creaţie muzicală live ce părea concomitent generatoare de idee şi generată de evenimentul scenic (Mark Lohr) şi un limbaj coregrafic care începe să cîştige din ce în ce mai multă personalitate lăsînd să fie recunoscută semnătura coregrafei Anne Mareike Hess.
Rămîne să vedem cum se vor dezvolta aceste două proiecte: în cazul proiectului lui Adrian Stoian, ce materializare concretă din perspectivă coregrafică ni se va prezenta, iar în cazul creaţiei coregrafei din Luxemburg, ce va avea de cîştigat spectacolul în urma „rodării“ lui, a maturizării sale scenice.

