OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

O zi de primavara poate scoate la plimbare intreg orasul. Principalele puncte de atractie sint traseele de promenada, parcurile sau localurile. Spectacolele, indiferent de gen, isi au publicul lor, destul de restrins, dar constant. intre posibilitatile pe care le avem, se numara si muzeul. In Romania, contactul direct cu arta – prin intermediul vizitarii „spatiilor specializate“ – este o optiune dezactivata de cei mai multi dintre oameni. Acest fapt nu are legatura cu oferta, practic necunoscuta de potentialii vizitatori. Desi marile capodopere se gasesc in principiu pe alte meleaguri, lucruri „demne“ de a fi vazute sint si in tara.

Muzeul National de Arta al Romaniei, Muzeul de Arta Contemporana si Muzeul Taranului Roman sint trei dintre institutiile muzeale importante ale Bucurestiului si ale tarii. Nu este nevoie de o statistica pentru a constata faptul ca, pentru marea masa a cetatenilor, posibilitatea de a calca pragul unuia dintre „punctele“ indicate este echivalenta cu probabilitatea coliziunii dintre un meteorit si sol.

La National Galleries din Londra, incasarile rezultate in 2007 din tichetele de intrare au fost de 21.735.000 de lire! Colectia permanenta a muzeului este bazata pe lucrari de pictura din Vestul Europei, incepind cu secolul al XIII-lea. Printre „numele sonore“ gazduite aici se numara Leonardo da Vinci, Tizian, Rembrandt, Turner, Constable, Monet, Van Gogh. Peste 80.000 de copii sau adulti iau parte anual la programele educationale oferite in cadrul muzeului. Asadar, motivele unei vizite la National Galleries sint pe deplin intemeiate, incepind cu colectia insasi si continuind cu posibilitatile de instruire sau divertisment. Libraria, cafeneaua si magazinul din incinta sint spatii ce se bucura, de asemenea, de mare popularitate.

Pe de alta parte, lucrarile de arta medievala romaneasca expuse la MNAR reprezinta un segment fara corespondent in afara tarii, ca, de altfel, si pictura maestrilor romani. Aman, Grigorescu, Andreescu, Luchian, Pallady, Petrascu, Brauner sint doar o parte dintre semnatarii lucrarilor aflate in colectie. Cunoasterea trecutului (artistic) este un prim pas in intelegerea prezentului. Vizitatorul rafinat va avea ocazia sa gaseasca in colectia de arta europeana lucrari mai putin cunoscute ale unor maestri celebri: Veronese, Tintoretto, Cranach cel Batrin, Pissaro, Monet si nu numai. Programele educationale si expozitiile temporare largesc orizontul ofertei, dar si pe cel al vizitatorului. Pina pe 30 martie pot fi vazute la MNAR expozitiile Grigorescu, pictor al naturii si Pieter Paul Rubens in gravura secolelor XVII – XIX, iar pina pe 27 aprilie, Descoperirea peisajului. inceputurile modernitatii romanesti, o prezentare in imagini a trecerii de la peisajul de tip academist la cel impresionist, insistind asupra tratarii romantice.

Tensiunile intre clasic si modern se regasesc nu doar la nivel de mentalitate, ci si de gusturi artistice. Exista un public special(izat) al artei contemporane. Printre muzeele „de resort“, Guggenheim (New York) reprezinta ce este Venetia pentru turism, Las Vegas-ul intre „parcurile“ de cazinouri sau Peninsula Arabiei in piata petrolului. Numele de mai sus nu au fost citate intimplator: Guggenheim are filiale la Las Vegas, Bilbao, Berlin si Venetia, iar urmatoarea va fi deschisa in Abu Dhabi, capitala Emiratelor Arabe Unite.
Cladirile care adapostesc muzeul si filialele sint socante prin arhitectura. in 1943, Solomon R. Guggenheim i-a cerut arhitectului Frank Lloyd Wright (prin Hilla Rebay) sa construiasca o cladire-monument, un templu al spiritului. Planurile finalizate in 1959 au propus o plastica in care zidurile constituie practic o parte din oferta de arta contemporana. Acesta este brandul prin care s-a impus muzeul.

In chiar aceste zile, Guggenheim New York este gazda expozitiei I Want To Believe a lui Cai Guo-Qiang, un artist a carui fantezie dublata de curaj poate crea mari probleme de receptare spectatorului neavizat. Artistul a suspendat in rotonda muzeului noua automobile strapunse radial de tuburi fluorescente de diverse dimensiuni.
Chiar daca lucrurile atit de mari mai au de asteptat pina sa apara si la noi in tara, MNAC-ul este gazduit totusi intr-o cladire speciala: Casa Poporului. Vizitarea tinarului muzeu bucurestean (&national), aflat intr-un nou sediu (nu departe de malul Dimbovitei), poate insemna acea deschidere spre o lume mai buna decit cea pentru care fusese comandata si construita celebra si totodata sinistra Casa a Poporului, a doua cladire din lume ca dimensiuni, dupa Pentagon. Pina pe 20 martie, la MNAC poate fi vazuta expozitia CO2 – Bruxelles la infinit, curatoriata de Jean Louis Godefroid, si pina in august, Animations/Fictions – lucrari din Colectia Fondului National de Arta Contemporana – Paris, organizata cu concursul dlui Claude Allemand-Cosneau, director FNAC.

Si pentru ca am amintit de Paris, capitala culturala a lumii (nu doar cu numele), unul dintre muzeele cele mai spectaculoase ale momentului este Musée du Quai Branly. Acesta este specializat in arta indigena din Africa, Asia, Oceania si America. Muzeul a fost creat in 2006, prin implicarea directa si nemijlocita a institutiei prezidentiale. Presedintii Frantei – si nu are sens sa-i numim acum – au fost interesati de legarea numelui lor de muzee – patrimoniu inepuizabil si, in acelasi timp, campanie electorala mai puternica decit orice talk-show. Asta intr-o tara care stie sa respecte valorile, incepind cu educatia din familie. Colectia contine 267.000 de piese, dintre care 3.500 se gasesc simultan in expunere. Calitatea spatiului, a alcatuirii expozitiilor tematice sau a tehnicilor de prezentare sint doar citeva dintre punctele forte ale muzeului.

Pentru a continua paralela dintre ce se intimpla „in exterior“ si ce este la noi, vom aminti in final Muzeul Taranului Roman. Acesta a primit in 996 distinctia EMYA – European Museum of the Year Award. Avem de-a face cu un muzeu viu, deplin aliniat celor din „lumea buna“. Publicul poate descoperi aici numeroase artefacte si idei care ii vor suscita interesul.
Un exemplu este chiar expozitia in curs, care poate fi vazuta pina pe 20 martie: „Olten – Olt – Oltenia“, aparuta dintr-un joc de toponime de origine celtica care a determinat colaborarea inedita intre Muzeul Taranului Roman din Bucuresti si Muzeul de Istorie din Olten. Vizitatorul este invitat la o plimbare virtuala in locuri indepartate geografic cum sint regiunea Oltenia din Romania si teritoriul orasului Olten din Elvetia.

Dupa cum aflam din discursul de deschidere a expozitiei, sint prezentate podoabe manufacturate, caracteristice celor doua teritorii. Daca Romania ofera o varietate impresionanta de bijuterii taranesti autohtone, dar marcate uneori de influente otomane sau austro-ungare, regiunea elvetiana Olten se distinge printr-o nota specifica foarte interesanta: bijuteriile realizate pentru a orna costumele traditionale femeiesti. Astfel, peste 60 de capodopere ale bijuteriei, datate intre secolele XVIII si XX, au intrat in dialog in aceeasi sala, devenita cu aceasta ocazie „olteniana“.
Concluzia noastra este ca, prin virfuri si pastrind proportiile, muzeele romanesti stau in picioare in fata celor in care traditia si finantele se impletesc armonios, aceasta, in principiu, datorita „resurselor umane“ de care dispunem. Pentru banii care se vehiculeaza la noi, rezultatele sint de multe ori uimitoare. Fara implicarea statului sau a unor sponsori importanti, institutia muzeala din Romania si de pretutindeni nu are sanse reale.