OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ce vrem noi sa facem? De ce? Care este problema din jurul nostru? Ce ne deranjeaza pe noi cel mai mult? De ce este bolnava societatea noastra? Daca vrem sa facem ceva, fiecare moment este un moment bun sa pornim.

Frinturi din discutiile avute in cadrul unui grup de tineri, in luna ianuarie 2007. Tineri voluntari in asociatia A.R.T. Fusion. Nu a fost greu sa gasim raspunsul, era in fata ochilor nostri, si poate ca era atit de bine incadrat in normal incit nu a fost primul la care ne-am gindit. Am zis coruptie, am zis saracie, am zis oameni ai strazii s am continuat pina am ajuns la radacina reala a tuturora... NEPASAREA, INDIFERENTA, ca o lipsa a unor valori fundamentale pe care se cladeste o societate.

Si atunci am ramas usor consternati realizind ca raspunsul era acolo, in fata noastra; si in plus, intr-un fel sau altul, discutaseram de nenumarate ori despre asta si proiectele anterioare tot pe asta se bazau. Toate problemele comunitatii pe care noi le-am abordat prin proiectele noastre isi aveau radacina in acest „virus“, incet dar sigur, al Societatii Romanesti! Trist...

Nu ne mai pasa..., in fond, am devenit atit de egoisti incit refuzam sa vedem ce se intimpla in jurul nostru... nu mai vedem legaturile directe si indirecte dintre noi si restul lumii... nu mai simtim ca apartinem unui grup... legea junglei varianta romaeasca – fiecare pentru el si atit... De ce sa imi pese... altora le pasa de mine?
Normal ca arunc hirtia pe jos daca orasul acesta nu simt ca este al meu; este al tuturor, iar pentru mine, in momentul de fata, inseamna al nimanui... Nu este responsabilitatea mea sa fac nimic pentru comunitatea asa-zisa „a mea“... pentru oamenii ei..., pentru copii sau pentru animale...

Oare de CE s-a ajuns aici?... CUM?
Oare cit de multa dezamagire am trait incit sa nu mai avem incredere…
Oare cit de multa durere am trait incit sa ajunga la nivelul asta de egoism…
Oare numai abandon am trait…?
Oare…
Oare…
Oare cit de profund sa analizam conceptul pentru a realiza ca nu sta in noi sa il deslusim?... si nici aceasta deslusire nu ne faciliteaza neaparat demersul de schimbare...

Trecutul nu-l mai putem schimba. Ne lovim acum de misterioasele si, de altfel, normalele lui efecte pe care, DA, vestea buna este ca le mai putem, cel putin, influenta! insa totul depinde de noi, de fiecare dintre noi, da, si Tu, si Eu, si Ceilalti!
Cum? Pentru ca sintem noi, cei care luam atitudine, care luptam pentru ceea ce credem, noi sintem cei carora le PASA!!!
Nu sintem singuri si sintem din ce in ce mai multi!!!
Ceea ce noi facem este sa incercam sa tragem un semnal de alarma… sa tragem simbolic oamenii de mineca si sa ii punem fata in fata cu realitatea pe care incearca sa o ignore. ii provocam sa traiasca o experienta, ii provocam sa o inteleaga, sa reflecteze la ea: Eu chiar sint asa?... Eu vreau sa fiu asa?... Dar pot fi si altfel?... Altfel cum?

Vrem sa ne cunoastem mai bine, sa ne cunoastem limitele... sa schimbam ceva in noi, sa aducem o noua culoare in atitudinea noastra, in comportamentul nostru, ceva ce se va reflecta in viata noastra si, in cele din urma, si in viata celor de linga noi. Oamenii cu care lucram reprezinta prima unda pe care „piatra“ simbolica, aruncata cu un scop precis si pozitiv, o lasa in „apa“ societatii. Dar fizica, si nu numai, a demonstrat ca aceasta prima unda declanseaza o alta unda si tot asa. Poate ca si noi sintem unda provocata de piatra altcuiva si mergem inainte. Asta e o veste buna, pentru ca astfel se poate demonstra ca luarea de atitudine de la om la om, intr-adevar, functioneaza. E un leac molipsitor.

Cum?
Ceea ce folosim noi ca metoda principala este metoda Teatru Forum. Prin intermediul acestui tip de teatru, oamenii nu sint doar simpli spectatori, ci intervin in situatiile care se prezinta pe scena, situatii care reflecta realitatea lor proprie. Prin ghidajul moderatorului, spectatorii urca pe scena, isi atribuie noi comportamente si solutii pentru situatiile de opresiune sociala pe care le-au urmarit pe scena. Iau atitudine! isi gasesc motivatia de a lupta pentru o cauza... pentru ca apoi sa aplice si in vietile lor variante ale solutiilor pe care le-au experimentat aici.

Nu mai sint spectatori! Iau Atitudine prin artitudine!