Oameni serioși om fi noi, dragă Geo Șerban, de ne-am apucat să
dezbatem, în această primăvară amăgitoare, care se tot ascunde sub sumanele
Babei Dochia, o problemă de importanță „capitală“: fuste versus blugi? Nu orice
fuste, nu orice blugi, ci tocmai cele purtate de doamnele și domnișoarele
zilelor noastre. Oameni serioși sîntem noi, care trecem de la „eternul“ Traian
Băsescu și Codul Muncii (cazul meu) și de la splendidele pagini despre
avangardă (cazul tău, care ai scris un text delicios despre Paul Păun, în
numărul trecut, raportîndu-l la scrisorile de tinerețe risipite către Maria
Banuș) la problema blugilor purtați de doamne și domnișoare? Înțeleg că ești
exasperat, că nu mai putem tolera această situație, ar trebui să facem un
sindicat, ceva, de apărare a feminității, un ONG, poate aplicăm și pentru
fonduri europene, ar trebui să ne gîndim să organizăm și un miting în care să
protestăm față de purtătoarele de blugi. Acum, recunosc că-mi trec prin minte
și cîteva sloganuri, dar mă rușinez repede. Cum ar fi să auzi, din mii de
piepturi, strigîndu-se: „Jos cu blugii! Jos blugii!“. N-ar fi un tip de
voyeurism multiplicat și nu ne-am mai atinge scopul nobil al dezbaterii pe care
am inițiat-o? În fine, unde în București am putea plasa un miting în favoarea
purtării fustelor? În fața Ministerului Apărării? La Ministerul de Interne? La
Cotroceni? „Doamnele lui Băsescu“ (ah, iar Băsescu!) sînt toate purtătoare de
fuste, Elena Udrea poartă din alea roz, pe care le asortează la pantofi numiți
„platforme“, i-am văzut într-o emisiune de la Antena 3, unde disprețuitul
neamului, Mihai Gâdea, a prezentat o fotografie cu Elena Udrea într-un roz
țipător, urzicător… Așa că, iată, ne încurcăm: de ce facem mitingul? Ce ne
propunem? Cu ce rezultate?
În principiu, aș fi de acord cu ideile tale, dragă Geo Șerban, deși
acestea ar putea fi suspectate drept purtătoarele unui iz vetust. Deja, cum
bine observi în articol, unde te învîrți, unde te miști, numai și numai peste
pantaloni dai. Numai că, vezi tu, purtarea blugilor ține de comoditate, de
practic. O pereche de blugi ține și de cald, poate fi repede îmbrăcată, te poți
înghesui și în metrou. Cum ar fi să se îmbrace toate doamnele și domnișoarele
în fustă, mai ales din alea cu crinolină, și să alerge după tramvaiul 41?
Întîi, că RATB ar trebui să suplimenteze tramvaiele, ca să încapă toate
grațiile, și apoi, o doamnă coborîtă din romanul lui Ibrăileanu n-are cum să
călătorească în mijloacele de transport în comun. Trebuie spațiu, dragă Geo,
pentru etalarea garderobei, a fustelor, a evantaielor, a privirilor languroase,
lumina cade altfel pe un chip decupat din mulțime decît pe unul care se ține de
bară și stă într-un picior.
Ai să-mi spui că exagerez și n-ai fi departe de adevăr. Că nu la acele
fuste te gîndeai cînd propuneai pledoaria ta. Pur și simplu, te gîndeai și la
fuste obișnuite, drepte sau plisate, care să ofere privirii un picior arcuit,
frumos așezat într-un pantof cu un toc de mărime medie. Eu sînt de părere că
iarna strică garderoba doamnelor, că frigul nu le mai face să fie așa de
cochete, că între eleganță și încotoșmănare, ele preferă să nu dîrdîie de frig.
Dar, să așteptăm să se încălzească un pic. Vom vedea fustele din nou la
plimbare, vom vedea și fustele peste genunchi și cele sub genunchi, și glezna
fină, și nu ne vom mai sătura privindu-le. Așteaptă un pic să se încălzească.
Închei, totuși, punîndu-mă pe poziția „avocatului diavolului“. Unei
femei frumoase poate să-i șadă bine și într-o pereche de blugi. Să nu fim
exclusiviști! O pereche de blugi scoate în evidență formele corpului feminin. O
femeie în blugi poate fi la fel de atrăgătoare ca și una în fustă. În plus,
blugii n-au fost niciodată asociați prostului-gust, pițipoancele, fițele nu
prea umblă în blugi, că le atrofiază personalitatea. Blugii pot fi, de ce nu?,
și un semn de distincție, de discreție, de natural, de obișnuit. Pe urmă, dacă
sînt noi – negri, eventual –, blugii pot să se așeze bine pe corpul unei femei
pe care să o inviți într-un club, la un restaurant. Mai este ceva: să ne
închipuim împreună că avem o întîlnire amoroasă: chiar vom fi frămîntați și
afectați dacă femeia visurilor noastre vine îmbrăcată în blugi? Eu cred că
trebuie să avem grijă ca noi să nu ne fîstîcim și să-i privim (spun vorbe
mari!) sufletul. Că sufletul mai poartă, dragă Geo Șerban, și blugi, deși noi
nu prea sîntem împăcați cu această ipostază.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters