Vă vine să credeţi sau nu, dragi cititori, dar în România
mai sînt elevi pasionaţi, elevi care citesc, învaţă, studiază şi au performanţe
internaţionale. Vă prezentăm un exemplu. O cheamă Maria Lucia Goiana, este
elevă în clasa a XII-a, la Colegiul Naţional „Gheoghe Şincai“ din Bucureşti. Şi
are o pasiune: limba latină. Recent s-a desfăşurat cea de-a XXIV-a editie a
Certamen Horatianum, un concurs internaţional, echivalentul unei olimpiade
internaţionale de limba latină, desfăşurat la Venosa, în Italia, în perioada
7-9 mai 2010. Maria Lucia Goiana a cîştigat Premiul I cu medalie (oferit de
preşedintele Italiei; concursul se desfăşoară sub înaltul său patronaj) şi
Premiul Special „Anna Bozza D’Orsa“.
În motivaţia juriului se scrie: „Candidata a dat dovadă de o
sensibilitate extraordinară, care derivă dintr-o excelentă educaţie lingvistică
şi dintr-o asimilare perfectă a trăsăturilor fundamentale ale literaturii
greceşti şi latine. Candidata a fost capabilă să redea sensul mesajului
poetului, căruia îi relevă scopurile şi resursele expresive“.
La concursul de la Venosa a participat şi Elvira Dinu, de la
Colegiul Naţional„Sf. Sava“ din
Bucureşti. Certamen Horatianum este una dintre cele mai prestigioase competiţii
umaniste din învăţămîntul preuniversitar european, la care participă anual concurenţi
din peste 130 de licee din ţări cu tradiţie în învăţămîntul clasic. Este
dedicată operei poetice a lui Quintus Horatius Flaccus. Proba a constat în
traducerea – la prima vedere – a unei ode (cartea a II-a, oda a VI-a) într-o
limbă de circulaţie internaţională şi comentarea acesteia în aceeaşi limbă.
Şi la alte două concursuri internaţionale de limbă latină,
elevii din România au avut rezultate remarcabile în 2010: Anca Cristina
Teodoru, de la Colegiul Dobrogean „Spiru Haret“, Tulcea – Premiul al VI-lea la
concursul Certamen Ovidianum şi Laura Nicoară, de la Colegiul National „B.P.
Hasdeu“, Buzău – Premiul al IX-lea la concursul Certamen Ciceronianum.
Maria Lucia Goiana este pregătită de profesoara Luminiţa
Gheorghiu, care, în finalul acestui interviu, ne face un portret al laureatei.
Revista Observator cultural va mai găzdui interviuri cu
elevi merituoşi, convingerea noastră fiind că generaţia care este azi în licee
merită încurajată, iar o revistă culturală trebuie să privească la întreaga
realitate din şcolile româneşti.
De unde pasiunea ta pentru latină?
Cînd eram mai mică, eram pasionată de istorie. Doream să
studiez arheologia şi mi-am propus să învăţ limbi vechi. A fost o fantezie de-a
mea, dar părinţii au fost receptivi la dorinţa mea, m-au ajutat să învăţ, nu li
s-a părut ceva ciudat, m-au sprijinit să-mi fructific această pasiune.
Cum te-au ajutat?
În primul rînd, nu m-au descurajat. Nu mi-au spus că ar fi
ceva nepractic sau nefolositor. Cînd erau în gimnaziu, am şi fost la o doamnă
profesoară, care m-a învăţat lucrurile de bază din limba latină. Apoi am
început să învăţ sistematic latina la colegiul Naţional „Gheorghe Şincai“, cu
doamna profesoară Luminiţa Gheorghiu. Sînt la o clasă de filologie.
Cîte ore de latină ai pe săptămînă?
Am avut cîte două ore în clasele a IX, a X-a şi a XI-a, iar
acum am o oră pe săptămînă.
La profilul filologic ai o singură oră de latină pe
săptămînă?
Da.
În clasa a IX-a, la ce nivel erai?
Ştiam puţină latină. Reluarea pregătirii la latină n-a fost
ceva nou, latina nu mi-a sunat străin. La liceu, a fost foarte bine şi plăcut
la orele de latină. Am făcut multă literatură, eu chiar nu eram iniţiată, am
făcut şi despre istoria şi civilizaţia latină.
Ştiu că ai participat, din clasa a IX-a, la Olimpiade
naţionale de latină. Ce rezultate ai avut?
Am luat Premiul I la toate Olimpiadele la care am
participat. Şi am participat şi la alte concursuri naţionale, Ovidianum şi
Ciceronianum. La Ciceronianum am ajuns la faza internaţională, cînd eram în
clasa a XI-a.
Cum ai ajuns să participi la concursul din Italia?
A fost un concurs recent descoperit, anul trecut a fost
prima oară cînd au participat două eleve din România, din Cluj. Au participat
pe cont propriu, şi-au plătit drumul şi au luat o menţiune onorifică. Noi am
vrut să participăm. Am vorbit cu domnul profesor Tabarcea, de la Catedra de
Limbi Clasice a Universităţii Bucureşti, care ne-a încurajat să participăm. Noi
am crezut că ne plătim singure transportul, italienii asigurînd cazarea şi
masa. În primăvară, am aflat că, totuşi, Ministerul Educaţiei ne suportă plata
drumului. Eram decise să mergem în Italia pe banii noştri, indiferent dacă
ministerul ne asigura sau nu transportul. Pînă cînd a venit acceptul de la
minister, a mai trecut ceva timp. S-au precipitat toate, cu bacul, cu
Olimpiada, şi nu mai eram decise să participăm.
Ce se cere în acest concurs, care sînt exigenţele?
Se cere o cunoaştere bună a operei lui Horatius. Ni se dă un
text sau mai multe, trebuie făcută traducerea într-o limbă de circulaţie
internaţională şi un comentariu. Eu l-am tradus şi l-am comentat în franceză,
am tradus din latină în franceză.
Fragmentul pe care l-ai avut de tradus şi de comentat îl
ştiai, ai lucrat pe el?
Nu-l lucrasem, nu-l tradusesem efectiv, dar îl citisem.
Fragmentul era o odă adresată lui Septimius. Avea mai multe idei reprezentative
pentru opera lui Horatius. Eu am folosit conceptul de otium, care ar însemna
liniştire, mulţumire cu puţin, prin care ajungi la seninătate, lăsînd la o
parte grijile şi dorinţele excesive, care pot fi sursă de nemulţumire şi de
nefericire.
Otium nu are şi sensul de a trîndăvi şi a visa, fără să faci
nimic?
Are diverse accepţiuni în literatura latină. Cred că, în
fragmentul pe care l-am comentat, otium are conotaţii pozitive, de
înţelepciune, de seninătate – adică, privare de tot ce înseamnă nelinişte,
agitaţie. Horatius scrie că grijile pe care le ai – pentru îmbogăţire, pentru
funcţii, pentru glorie – produc o agitaţie care, pînă la urmă, nu aduce
fericire. Fericirea e liniştea şi pacea care sînt obţinute numai cînd te mulţumeşti
cu strictul necesar. Calea cea mai înţeleaptă este să te mulţumeşti cu ce ai.
Eu am folosit conceptul de otium, care nu apare la Horatius, a fost o
interpretare personală, pentru a pune în evidenţă şi relaţia viaţă versus
moarte: să ne bucurăm acum, cu ce avem, că mai apoi vom fi ţărînă.
Cum ai trăit momentul decernării premiului? Te aşteptai?
Nu. La început, a fost un moment mai lung, în care s-au
comentat lucrările de la secţiunea pentru elevii italieni. Apoi, au trecut la
premierea secţiunii pentru străini. Primul nume a fost al meu.
Ce-ai spus pe scenă?
N-am spus nimic, nu e obiceiul ca laureatul să spună cîteva
cuvinte. În schimb, membrii juriului explică de ce au acordat acel premiu, au
spus ce le-a plăcut în lucrarea mea. Asta m-a emoţionat.
Pînă la decernare, ai avut două zile libere. Ai vorbit cu
alţi elevi care studiază latina în ţările europene. Cîte ore de latină se fac
la liceu?
Au mai multe ore decît în România. Au între 4 şi 6 ore pe
săptămînă, de latină. Majoritatea participanţilor erau de la licee clasice,
unde se studiază intensiv latina şi greaca veche.
Noi nu mai avem de mult licee clasice...
Nu. Ceea ce e foarte frumos, pentru elevii din toată Europa,
este că studiază în liceu şi greaca veche. E foarte important, după părerea
mea, să studiezi şi greacă. Greacă, la noi, se studiază numai în seminariile
teologice, cele ortodoxe şi romano-catolice. În liceele obişnuite, nu se
studiază deloc greaca veche.
Ce te-a impresionat, vizitînd Italia?
După concurs, am stat o noapte în Bari. Acolo, mi-a plăcut
cel mai mult biserica unde se află moaştele Sfîntului Nicolae. Am ajuns acolo
pe 9 mai, cînd era o sărbătoare în cinstea sfîntului. Mi-a plăcut atmosfera
festivă, toată lumea participa.
Eşti în clasa a XII-a. unde mergi la facultate?
La Litere, la Limbi clasice, la Universitatea din Bucureşti.
Intri la facultate fără examen, fiind olimpică. Ai vrea să
studiezi limbi clasice la Bucureşti sau vrei să prinzi o bursă şi să pleci din
România?
Aş vrea, mai întîi, să studiez în România. Mi-ar plăcea să
studiez şi în străinătate, mai ales în Germania, unde se pot studia limbile
clasice, sînt specializări intensive. Dar mai am timp să mă gîndesc: mă sperie
puţin studiul într-o altă ţară, trebuie să te acomodezi... Şi am emoţii şi la
bac.
Ce probe ai la examenul de bacalaureat?
Română, istorie şi filozofie. Şi sînt şi probele de
competenţe la o limbă modernă. Eu le susţin la franceză.
Fără latină?
Latina nu se mai dă la bacalaureat.
Franceza cum ai deprins-o?
A fost prima limbă pe care am învăţat-o în gimnaziu. Eu am
fost la o clasă de franceză intensiv. Apoi, în liceu, am făcut şi engleză, dar
la concursul din Italia am răspuns în franceză, îmi era mai familiară, era şi
presiunea timpului.
Să ne întoarcem la încurajarea părinţilor. Mi-ai spus, la
început, că părinţii te-au încurajat să studiezi latina. Părinţii tăi sînt
filologi?
Nu, sînt profesori de muzică. Latina nu a fost în planul
meu, am ajuns treptat la această limbă, dar părinţii m-au încurajat tot timpul.
Cînd mă gîndesc înapoi, mi se pare extraordinar din partea lor că nu li s-a
părut nimic neobişnuit în pasiunea mea pentru latină. Eu aş fi putut foarte
uşor să renunţ, era doar o idee, cum îmi vin multe altele. Părinţii mei m-au
sprijinit tot timpul, în fiecare an, la olimpiade, s-au interesat de tot ce
putea să mă ajute, cărţi, informaţii...
Nu te gîndeşti că, în România, ai să mori de foame dacă
studiezi limbile clasice? Catedre nu sînt, ore nu sînt...
Eu vreau, în continuare, să-mi cultiv pasiunea pentru
latină, mergînd la facultate, în Bucureşti. Eu sper să se întîmple cumva să fie
bine.
Crezi în destin, crezi în fatum?
N-aş putea să spun că eu cred în fatum. Nu cred în ceva
predestinat, dar vreau să spun că lucrurile se clarifică pe parcurs. Ceea ce
acum pare fără soluţie, se poate rezolva. Eu cred că o pasiune îşi va găsi
împlinirea.
Tu cum te distrezi?
Îmi place să mă întîlnesc cu prietenii, să merg în parc...
Cînd te întîlneşti cu prietenii, bei şi o bere? Eşti în
clasa a XII-a, ai putea să bei bere.
Nu beau bere. Bem un suc, o cafea...
Spune-ne un citat din latină care îţi place cel mai mult.
Nihil sine Deo.
Ovidiu ŞIMONCA
Marilu
Prima întîlnire cu Marilu (aşa îi spunem noi, Marilu, aşa îi
spun toţi cei dragi, deşi o cheamă Maria Lucia) a fost ca şi cum aş fi deschis
o carte. Un extemporal se deschidea în faţa mea cu o limpezime şi o ordine
impresionante. Undeva, pe la mijlocul primului ei an, le ceream elevilor să
traducă un text din Caesar. În ciuda unor stîngăcii de început, avea un simţ al
limbii deosebit, pe care, de-a lungul timpului, a ajuns să-l şlefuiască. Apoi
am văzut-o. Un abur de fată, care părea să se frîngă la un zîmbet mai lung.
Mereu cu zîmbetul pe buze, mereu întrebînd, întotdeauna avînd un răspuns
corect, cînd în clasă se năşteau dileme. Ca profesor, nu cred că există bucurie
mai mare decît cea în care elevul din faţa ta culege tot ceea ce îi dai, şi
imediat, sau în timp, după ore lungi de muncă, dublează totul. Face asta prin
trăire intensă, bucurie de a cunoaşte, dăruire totală unei cauze care ar putea
părea multora pierdută.
Prin multă disciplină, determinare, autocunoaştere, apoi prin ore, zile,
săptămîni, luni intense de traduceri, de comentarii, de lecturi. Aparent
fragilă, cu o vorbă bună pentru fiecare, adunînd în jurul ei tineri la fel de
dăruiţi, de talentaţi şi de generoşi, Marilu este un om puternic. Toate faptele
ei şi iubirea pentru limbile clasice vorbesc mai tare decît un cor de
televiziuni consumiste – pentru cine ştie să audă şi să vadă că adevăratele
valori încă îşi găsesc drum către sufletele tinerilor noştri.
Luminiţa GHEORGHIU
Profesor de limba latină la Colegiul Naţional „Gheorghe
Şincai“, Bucureşti
adevarata culturaStoica Maria - Sambata, 5 Iunie 2010, 14:20
Le multumesc din toata inima celor doua minunate exponente ale culturii noastre.Este un motiv de jubilatie pentru orice roman sa afle ca in Romania inca se face educatie clasica temeinica, datorita eforturilor remarcabile ale profesorilor si tinerilor valorosi, ale parintilor luminati, capabili sa vada foloasele de ordin cultural ale scolii romanesti.
Fiecare premiu adus in tara este o proba a adevaratelor competente pe care le asigura invatamantul din Romania.
Felicitari laureatei, felicitari doamnei profesoare, dar si parintilor!
P.S. Daca in Romania Ministrul Educatiei s-ar fi numit Titu Maiorescu, acesta s-ar fi ingrijit ca exemplul tanarului valoros sa fie uramat si de altii...
Maria
De ce nu si latina la bac?tudor - Sambata, 5 Iunie 2010, 20:26
Cat de usor ar fi decurs examenul pentru laureata aceasta ,la limba latina, la bac?
Cat de fericita ar fi fost si dupa aceasta proba, mult mai usoara decat cele de la Nationala si Internationala?
De ce s-au frant atatea aripi ale atator tineri latinisti, pregatiti cu migala, cu speranta ca bobul va putea incolti candva?
Multi dintre noi, profesorii de latina deplangem soarta acestui tezaur spiritual international! NU AUDE NIMENI...SE aude NUMAI ZGOMOTUL BANILOR..LA MINISTER !!!!!!!!!
Felicitari, domnisoara, ma bucur pentru tine si pentru ca ai staruit pentru implinirea ta spirituala prin limba latina!
O sa ii transmit si Florinei Bunget succesul tau!
Ma bucur din inima pentru izbanda...pe cat de greu obtinuta,pe atat mai dulce si mai frumoasa !
Felicitari, domna profesoara, si multumim ca mai sperati si ne dati sanse sa speram si noi in pasiunea noastra, limba renumitului orator, nascut la Arpinum!
Un prof din Ploiesti!
FelicitariAna Cimpeanu - Duminica, 6 Iunie 2010, 09:55
Multe felicitari si o imbratisare calda pentru Marilu, un copil deosebit de talentat.O cunosc de la Olimpiada de limbi clasice de la Vaslui unde am avut placerea sa o insotesc pe ea si pe ceilalti olimpici de exceptie.E pacat ca latina nu mai are nici o importanta pentru noi, un popor de origine latine, caci ar trebui sa ne pastram traditiile si sa ne cunoastem radacinile.Dar multe nu sunt asa cum ar trebui sa fie.Succes in viata, copil inteligent, mergi spre alte zari unde vei fi pretuita.Ca aici, din pacate.....
Felicitari!Un coleg din clasa a X-a - Duminica, 6 Iunie 2010, 13:12
Felicitari pentru premiu, Marilu! Esti un exemplu pentru noi, elevii din Colegiul National "Gh. Sincai" din Bucuresti.
latina la bacLuminita Gheorghiu - Duminica, 6 Iunie 2010, 20:06
De fapt, tot Marilu impreuna cu alti cativa tineri minunati, iubitori de cultura, au alcatuit un memoriu si au fost cu el la minister, incercand sa ii determine pe cei de acolo sa reintroduca limba latina la bacalaureat, printre altele. Sprijiniti de colegi au adunat semnaturi si sprijin din multe parti... cateva concluzii ale acestui demers le gasiti pe acelasi site, la adresa: http://www.observatorcultural.ro/Vrem-sa-invatam-latina-si-elina-in-scoala*articleID_23062-articles_details.html
FELICITARILiana Saxone-Horodi - Luni, 7 Iunie 2010, 12:44
"Tinerii de astazi sunt viitorul de maine " asa se spunea pe vremea cand eram in Liceu. Pe vremea mea exista Liceul clasic mixt in curtea Catedralei "sfantul Iosef" din Bucuresti. Pacat ca nu mai exista (asa am inteles).
Ma bucur pentru fiecare SUCCES pe care tineretul roman il aduce tarii si admir tenacitatea si dragostea cu care tanara premianta vrea sa continue studierea limbii latine chiar daca nu-i socotita ca si-a ales un "drum practic" asa cum este in general mentalitatea.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
RSS Feed
Newsletters