Nr. 749 din 21.11.2014

Epistolar
Restituiri
Avanpremieră
Editorial
Informaţii
Politic
Literatură
Supliment
Eseu
Interviu
Arte
Rubrici
 
Carmen MUŞAT
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Adina DINIŢOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
Şerban FOARŢĂ
Bedros HORASANGIAN
Cristian PÎRVULESCU
Radu Călin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCUȘ
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
Andreea RĂSUCEANU
Dana PÎRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLĂMĂDEALĂ
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRĂGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2012   |   Ianuarie   |   Numarul 609   |   Eugenia Popescu-Judetz. In memoriam

Eugenia Popescu-Judetz. In memoriam

Autor: Doina JELA | Categoria: | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Eugenia Popescu-Judetz. In memoriam
Eugenia Popescu-Judetz (n. 1925) este un nume care spune prea puțin consumatorului mediu de cultură din România de azi, și la fel editorilor, librarilor, realizatorilor de talk-showuri cu mari români de peste graniță, publicațiilor de cultură generală sau de specialitate, și așa mai departe.
Nu e un reproș, lucrurile așa stau și nu altfel, dar e o mare pierdere.
 
Fiindcă este vorba despre o cercetătoare de o mare și neobișnuită erudiție, atît de străină grabei, improvizației, amatorismului și, mai plastic, fușărelii din spațiul românesc, încît o tentativă a mea de acum vreo doi ani, de a o face pe agentul  ei literar în România, s-a izbit de cel mai politicos și mai ferm refuz.
 A rămas să știm despre ea ceea ce i-a spun  dnei Victoria Dragu-Dimitriu, în cele cîteva interviuri în seria de Povești cu doamne și cu domni din București, apărute de-a lungul mai multor ani la Editura Vremea.
 
Tot prin intermediul acestei discrete și devotate prietene a ei, jurnalistă de radio, am intrat și eu în contact cu Eugenia Popescu-Judetz, cîndva, prin anul 2009. Mă documentam atunci pentru o carte care stă să apară,  o biografie a lui Oleg Danovski, marele coregraf  pe care Eugenia l-a cunoscut îndeaproape, fiind,  în anii ’50, balerină în ansamblul în care acesta era maestru de balet și coregraf, și totodată, soția celui mai apropiat prieten și colaborator al lui Danovski,  Gheorghe Popescu-Judetz, el însuși dansator și coregraf. Mai mult, împreună cu soțul ei, fuseseră naşi de cununie la căsătoria lui Danovski  cu Ana-Gabriela, în 1954, și de botez ai unicului copil al lui Oleg Danovski.
 
Biografia Eugeniei Popescu-Judetz este în sine uimitoare și atipică. A fost balerină la Teatrul Naţional, între anii 1945-1948, la Teatrul de Operetă (1948-1950) şi apoi la Ansamblul Armatei şi, între 1950 şi 1954, solist corifeu cadrille, în baletul Operei Române. În acelaşi timp preda dansul folcloric şi lecţii de dans de caracter, organiza Ansamblul pionierilor din Bucureşti şi apoi, între 1954 şi 1970, a fost coregraf şi profesor la ansamblul popular Periniţa. Soţul ei, Gheorghe Popescu-Judeţ, cunoscut și el azi tot sub numele Judetz,  fusese solist de folclor la Ansamblu Armatei, între 1946 şi 1950, apoi solist, coregraf şi director al Ansamblului folcloric Ciocîrlia între 1950 şi 1964 şi între 1966 şi 1970. 
 
În anii ’50, cît a lucrat cu sau în preajma lui Oleg Danovski, Eugenia Popescu Judetz  a dansat în Fîntîna din Bahcisarai, (în coregrafia lui Anton Romanovski),  în Macul Roşu ( al lui Kurilov),  şi în Lacul lebedelor ( al lui Oleg Danovski), ca şi în baletele din Traviata şi Carmen, sub îndrumarea altor coregrafi.

După moartea neaşteptată a soţului ei, în1972, Eugenia a emigrat în SUA unde cariera ei a virat într-o direcție cu totul imprevizibilă, cel puțin la prima vedere, devenind, cu anii, unul dintre acei specialiști occidentali atît de competenți în domeniul lor, încît în toată lumea doar unul sau doi asemeni lor sînt suficient de informați ca să le poată aprecia cunoașterea în domeniul respectiv. În cazul ei este vorba de etnomuzicologia și istoria artei Orientului Mijlociu, care presupune, între altele, cunoașterea intimă a limbii turce vechi, dar și a feluritelor sisteme de notații muzicale și coregrafice. Eugenia Popescu-Judetz îşi publica studiile în limbile engleză şi turcă la edituri din Turcia,  unde a avut o cotă atît de înaltă, încît era solicitată și oficial să participe la diverse proiecte colective. De pildă, atunci cînd Ministerul Culturii din Turcia a elaborat, la Editura Yeni Turkiye ,enciclopedia în zece volume The Great Ottoman-Turkish Civilisation, pentru a marca împlinirea a 700 de ani de la înfiinţarea Imperiului Otoman, printre cei 800 de colaboratori s-a numărat şi Eugenia Popescu Judetz, invitată să semneze două articole: „Conceptul turc de suită de concert“ şi „Prinţul muzician Kantemiroglu“, pentru capitolul Turkish Musical Theory and Musicians, din ultimul volum, dedicat culturii şi artelor. La ediţia în limba turcă, 140 dintre colaboratori erau cercetători străini, între care, în afară de Eugenia Popescu-Judetz, se număra încă un român: profesor doctor Viorel Panaite de la Catedra de istorie universală a Universităţii Bucureşti. Ediţia engleză a Enciclopediei, tipărită într-o formulă restrînsă, de numai patru volume, a renunţat la colaborările străine, cu o singură excepţie: cele două articole semnate de ea.
 
Celelalte lucrări ale Eugeniei Popescu Judetz, primite cu interes şi respect în spaţiul cultural turcesc, nu doar printre specialiști, sînt lucrări de referinţă unice prin specializarea complexă, interdisciplinară și prin erudiţie: Meanings in Turkish Musical Culture (1996), Prince Dimitrie Cantemir theorist and composer of Turkish Music (1999, versiunea engleză şi în 2000, versiunea turcă), Tanburî Küçük Artin, A Musical Treatise of the Eighteen Century, (2002),  Adakale (2006),  Hatirat. Along the Danube. Melodies with memories (2007). În 2010, Editura Pan i-a publicat simultan alte trei lucrări. Este vorba de A Summary Catalogue of the Turkish Makams (Catalog rezumativ al maqamurilor turceşti), Beyond the Glory of the Sultans,  Cantemir’s Views of the Turks (Dincolo de gloria sultanilor, opiniile lui Cantemir despre turci) şi Three Comparative Essays on Turkish Music (Trei eseuri comparative despre muzica turcă). 
 
Din fericire, numele acesta care intimidează de-a binelea este prezent și în bibliografiile româneşti cu  monografia Dimitrie Cantemir, cartea ştiinţei muzicii, apărută în 1973, la Editura Muzicală din Bucureşti, un bun început pentru specialistul numărul unu în viața, opera și creația muzicală a lui Dimitrie Cantemir, cum reiese din titlurile enumerate mai sus.
 
Și tot din fericire, în Biblioteca Congresului American, „Folklife Collections“, colecţia Gheorghe şi Eugenia Popescu-Judetz numără peste 15 pagini de documente, fotografii, filme, înregistrări audio, după care oricine își poate face o idee, fie și aproximativă, despre rigoarea și seriozitatea acestei impresionante savante.
 
Pînă  în ultima clipă a vieții ei, Eugenia Popescu-Judetz  a dus o viaţă pe cît de discretă, pe atît de activă, cu lansări ale propriilor cărți, conferințe şi participări la congrese.  În 2009 și mai ales în 2010 – cînd Editura Pan din Istanbul, cea care-i consacrase o adevărată serie de autor, publicîndu-i cărțile în condiții grafice de excepție, i-a scos pe rînd cîteva noi volume –, am ratat ocazia unică de a o cunoaște  personal, mergînd la lansare, la Istanbul. Nici prin cap nu-mi trecuse că sănătatea și vîrsta îi vor permite să se deplaseze pentru lansare, atît de aproape de țara de origine. Pentru că îmi răspundea cu promptitudine la întrebările legate de tema care mă interesa, pentru că sfaturile ei erau cele ale unui profesionist crescut la școala specialiştilor occidentali și americani, cu tot ce poate cultiva  aceasta  în materie de probitate, corectitudine, rigoare și respect pentru cititor, îmi închipuiam că o face din plăcerea generoasă de a împărtăși experiența proprie, întrerupînd ceasurile singuratice ale unei binemeritate senectuți lipsită de griji. Acum, cînd ştiam deja mai multe despre proiectele ei și despre propriu-i ritm frenetic de muncă, ajunsesem să pun faptul, neobișnuit totuși, că nu-mi răspunsese la ultimele mesaje, pe seama acelei hărnicii concentrate, pe care o credeam ieșită de sub blestemul timpului. Ca să aflu, de la aceeași devotată doamnă  Dragu-Dimitriu, că Eugenia s-a stins, în discreția  și sobrietatea consacrată muncii în care a trăit, într-un spital din Pittsburg, în 20 decembrie, anul trecut.
 
Nu am apucat să-i spun vreodată, în tot cazul, nu îndeajuns, cît de mult am învățat de la ea și cît de prețioase îmi sînt sfaturile ei de profesionistă în ale cercetării, cît de adevărat apărea, sub condeiul ei, banalul dicton –niciodată respectat în spațiul nostru – sine ira et studio, și cît de mult am admirat curajul ei de savant fără mamă și fără tată, altul decît adevărul documentului pe care îl are în față, decis să nu facă nimănui concesii și să nu  flateze pe nimeni: nici lenea cititorului, nici propria frică de singurătate și iată, în spațiul românesc, de cvasi-anonimat.
Există, din fericire, un viitor, iar cărțile Eugeniei Popescu-Judetz aparțin acestuia.
 
 


Etichete:  Eugenia Popescu-Judetz
 
 
 
Cele mai citite articole
Victoria decenţei şi a bunului-simţ
BIFURCAŢII. Învingătorul nu ia tot
Votul ca reacţie
România inimaginabilă
Sete de vot
Cele mai comentate articole
BIFURCAŢII. Învingătorul nu ia tot
Victoria decenţei şi a bunului-simţ
Votul ca reacţie
„Dostoievski văzut de contemporanii săi“
Poveste savuroasă, lectură febrilă. Postfaţă la „Tandem“
Cele mai recente comentarii
sa fie superficialitate?
"Tandem", carte si in revista, cu multumiri
D-le Bedros
Cu gratitudine şi afecţiune
Cu rama pe dos a lui a..mis !
 
Parteneri observator cultural
Oamenii Timpului