OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Bun, şi noi, România, românii? Tehnic vorbind, România ar îndeplini condiţiile de aderare. Sau cel puţin aşa ni se tot spune, de pe vremea ministrului de Interne, Vasile Blaga. Ar fi, însă, aspectele politice (paşii prea puţin relevanţi făcuţi de România în lupta împotriva corupţiei), care au încîlcit şi încins lucrurile. Preşedintele Traian Băsescu a descoperit brusc că există şi politică externă, după ce toată ziua şi noaptea, la televizor, se răţoieşte la mogulii de presă, le dă lecţii rectorilor unor universităţi, ba nu mai are loc de liderii opoziţiei, ba are ceva de reproşat întregului popor. Ne interesează acum mai puţin gălăgia făcută de preşedintele Băsescu, cît aspectele concrete ale situaţiei de fapt. Că este vorba doar de interpretări politice ale unor cancelarii (importante, în ecuaţia puterii europene, precum Franţa şi Germania), că sîntem o victimă colaterală a Bulgariei (care nu asigură, zice-se, graniţa UE la marginea ei cu Turcia – aşa o fi?) sau că noi am lăsat de izbelişte treburile europene pe mîna unor tehnocraţi căpoşi de prin ministere, iar pătura diriguitoare românească este atentă doar la ce vine de la Casa Albă şi Departamentul de Stat, aceste explicaţii au o consecinţă imediată: amînarea aderării României la Spaţiul Schengen. O fi bună relaţia directă pe axa Washington-Londra-Cotroceni, dar avem o vagă senzaţie că s-au pierdut frîiele, la nivel înalt, cu marile cancelarii europene. De fapt, hotărîrea în negociera amînării intrării României în Spaţiul Schengen nu este încă oficial luată. Au fost cîteva reacţii negative la adresa României, la care nu s-a răspuns cu abilitate diplomatică, ci s-a pedalat pe orgoliul naţional. Doar că afacerile externe se tratează altfel decît cele interne. Interesul naţional, atît de des invocat, ar trebui realmente apărat. Cu calm şi profesionalism. Ministerul de Externe a intrat în sarabanda declaraţiilor, reacţionînd umoral şi extrem de nediplomatic.

Ar fi trebuit ca Ministerul Afacerilor Externe să anticipeze reacţiile europene. Chiar nu mirosiseră nimic cei de la MAE şi SIE şi atîţia trimişi diplomatici că lucrurile nu erau în regulă şi trebuia să aflăm din ziare că ni se pregăteşte ceva nu prea vesel? Credem că ceva nu a funcţionat bine la nivelul serviciilor de informaţii şi al consilierilor prezidenţiali. Nu e voie să fim luaţi ca din oală de declaraţiile oficiale legate de amînarea intrării României şi a Bulgariei în Spaţiul Schengen.

 

Degeaba lansăm declaraţii belicoase şi trecem la ameninţări directe împotriva partenerilor europeni, acest tip de reactivitate furioasă nu duce la nici un rezultat viabil. Nu e nevoie să ne considerăm rîme (în fond, nimeni nu ne-a categorisit astfel, cuvîntul l-a lansat, într-un mod hazardat, preşedintele Băsescu) şi nici mai moţaţi, ci să încercăm, foarte simplu şi natural, să fim doar în rînd cu toată lumea, cu ţările din Uniunea Europeană şi din NATO, fără a neglija importanţa altor state (ne place sau nu, Rusia, China, India şi Brazilia sînt mari puteri, care vor avea un cuvînt de spus în lumea multipolară de mîine).

Să nu uităm de exemplul Braziliei. Noul preşedinte al Braziliei, Dilma Rousseff, de stînga altminteri, într-o ţară unde stînga nu este diabolizată ca la noi – provenită, pe linie paternă, dintr-o familie de comunişti bulgari – a declarat că obiectivul ei numărul 1 este grija pentru cetăţenii brazilieni care trăiesc sub limita pragului de sărăcie. Dilma Rousseff a pecizat că Statul brazilian este obligat să găsească soluţii. Sună frumos ca un şef de stat să le vorbească cu căldură şi cu încredere cetăţenilor săi. Nici nu i-a admonestat că sînt leneşi şi asistaţi social, nici nu le-a spus să plece unde vor vedea cu ochii, dacă nu le convine viaţa din ţara lor.

Ar merita detaliat ce se întîmplă acum în Brazilia şi cum o femeie de 63 de ani, care a făcut închisoare în timpul regimului militar, încearcă să resusciteze o naţiune greu încercată de sărăcie. Asta înseamnă responsabilitate şi solidaritate, cuvinte atît de des rostite la Bucureşti, dar prea tocite pentru a exprima realitatea acestor ani.