Odata cu vestea alegerilor anticipate, care a reanimat dezbaterea politica la cote neobisnuite pentru toropeala asteptata a verii, s-au conturat deja cele doua voci electorale: a opozitiei si a puterii. Paradoxal, ambele tabere fac apel la acelasi argument de forta pentru a-si sustine punctul de vedere vizavi de declansarea anticipatelor: integrarea europeana.
Argumentul Aliantei D.A. este dat de imposibilitatea continuarii misiunii (de a duce Romania cu fata curata in Uniunea Europeana), aspect ce ar putea fi depasit cu ajutorul votului de incredere ce ar veni din partea electoratului. In discursul tinut in fata colegilor democrati, Emil Boc a fost transant: „PSD a blocat integrarea Romaniei in UE de doua ori, o data cind au permis activarea clauzei de salvgardare pe justitie si afaceri interne, si acum, cind blocheaza in interior, aici, in Romania, reforma sistemului judiciar prin sesizare la Curtea Constitutionala“. Solutia? Alegeri anticipate.
Contraargumentul principal al opozitiei, prinsa ea insasi intr-o vacanta luata anticipat, tine tot de Uniunea Europeana. Mai exact, calendarul integrarii n-ar putea fi respectat in cazul in care alegerile vor avea loc pina la sfirsitul acestui an, ceea ce ar periclita intrarea Romaniei in UE in 2007.
O asemenea decizie nu ar fi cea mai mare tragedie, dar ar fi pacat sa pierdem startul noului ciclu de finantare structurala si de coeziune ce incepe in interiorul Uniunii chiar cu anul 2007. Practic este vorba despre cei 16 miliarde de euro promisi de Uniunea Europeana, pentru care deja platim costurile preaderarii. In aceste conditii, politicienii, treziti brusc fata in fata cu anticipatele, au facut miinile pilnie la ureche pentru a prinde mesajele liderilor politici europeni cu privire la noua gaselnita dimboviteana si pentru a le arunca in cadrul dezbaterii electorale prematur lansate.
Interesati de cum pot fortele politice din Romania sa miste balanta politica din Parlamentul European, familiile politice au inceput sa reactioneze. Socialistii au dat startul, sensibili la primele mesaje pesediste. Nyrup Rasmussen, presedintele Partidului Socialistilor Europeni, s-a grabit sa aprecieze ca „Guvernul unei tari aflate in cursa de indeplinire a cerintelor UE pentru aderarea in 2007 nu ar trebui sa renunte dupa un obstacol“. Mai mult, Rasmussen chiar l-a atacat direct pe premierul Calin Popescu Tariceanu ca „face jocuri tactice intr-un moment in care atentia ar trebui sa fie focalizata pe munca pentru a atinge reforma functionala“.
Antagonic, liberalii europeni considera ca „Tariceanu a facut o miscare curajoasa, in scopul de a intari sprijinul pentru politica sa de aliniere cu standardele Uniunii Europene in domeniul justitiei si al luptei impotriva coruptiei“. Liberalii isi insusesc argumentatia omologilor autohtoni, adaugind si ca „Guvernul are nevoie de sprijin parlamentar puternic pentru a continua procesul de reforma si pentru a realiza astfel integrarea europeana la timp“.
O atentie sporita a fost acordata semnalelor venite din partea Comisiei Uniunii Europene. Raspunsul oficial, firesc, este ca, fiind vorba despre un aspect politic, Comisia Europeana nu se amesteca. Pe de alta parte, ministrul de externe Mihai-Razvan Ungureanu aduce in spatiul public un raspuns neoficial al comisarului pentru extindere, Olli Rehn, care pare sa dea mina libera Guvernului sa organizeze alegeri anticipate.
Jonathan Scheele, ambasadorul Comisiei Europene, a lansat citeva mesaje-solutie pentru cei care au urechi sa auda. Primul este ca demisia Cabinetului Tariceanu nu va avea un impact asupra integrarii, daca guvernul interimar va putea sa continue angajamentele asumate. Cel de-al doilea mesaj, legat de picatura care a umplut paharul, este ca „reforma justitiei este un domeniu important pentru a asigura aderarea. Daca procesul va fi blocat, va ridica probleme pentru aderare“.
Mesajele venite din Vechea Europa sint multe. Agentii de rating, ziare de renume, politicieni, institutii, toate sint ascultate cu interes de la Bucuresti de politicieni care iau notite pentru a le folosi in campania electorala din toamna. Uzitata abuziv, pe post de sperietoare sau de fata morgana, teama integrarii europene va alimenta imaginarul romanilor si in campania electorala. Vechiul reflex al nevoii de aprobare din partea Moscovei, adus astazi la zi si transformat in reflexul nevoii de aprobare de la Bruxelles, face ca dezbaterea sa fie in principal emotionala, si nu rationala.

