OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In legatura cu atitudinea Occidentului fata de lumea araba, Edward Said observa ca „Noi efectiv uitam ca notiuni precum modernitatea, iluminismul si democratia nu sint in nici un caz concepte simple si universal acceptate, pe care cineva le gaseste sau nu, la fel ca ouale de Pasti, in sufragerie“. In citeva ocazii v-ati referit la o „Europa a valorilor“: nu exista o critica implicita a popoarelor non-europene in aceasta expresie?

Nu, nu exista. Este o expresie unificatoare prin care vreau sa arat ca Uniunea Europeana are o semnificatie mai profunda, cu valori si rezonante reale diferite de logica bizantina a politicii agricole comune. Atit de multe dintre dezbaterile noastre sint atinse de febra normativa a politicii europene contemporane, incit ajungem sa nu mai vedem padurea din cauza copacilor. Incercarea mea de a vorbi despre o „Europa a valorilor“ are scopul de a reaminti faptul ca Uniunea ajuta la instalarea si la stabilizarea democratiilor pluraliste pe continentul european. Nu e o intimplare faptul ca Grecia a demarat procedurile de aderare dupa dictatura coloneilor, Spania dupa Franco si tarile Europei Centrale si de Est dupa prabusirea lagarului comunist si a Uniunii Sovietice.

Drepturile omului, respectul fata de suprematia legii: exemplele sint nenumarate. Nu sint vorbe goale, ci lucruri extrem de reale in dialogul dintre noi. Le folosim ca pe o oglinda pe care o aratam restului lumii pentru a ne simti superiori din punct de vedere moral, politic sau intelectual? Nu, ele ne servesc noua insine ca oglinda, ca tema unificatoare, prin care incercam sa focalizam energiile pozitive ale oamenilor si care ne aminteste sa nu ne pierdem in frenezia normativa, in detaliile bugetare si in toate celelalte lucruri care au si ele importanta lor, dar care ar putea sa acopere semnificatia centrala – aceea ca „Europa este un act de reconciliere creatoare“, asa cum a afirmat Robert Schuman. N-ar trebui sa uitam acest lucru.

Aici s-ar putea sa apara o problema. Ca europeni, reusim sa intelegem ca dictatura lui Franco a incalcat principiile democratiei, ca Spania s-a putut alatura comunitatii dupa ce dictatura s-a sfirsit. Dar atunci cind intervin diferente culturale foarte mari, cind ai de-a face cu societatile din lumea araba, care nu au traditiile noastre democratice, atunci s-ar putea sa fie mai greu sa vorbesti despre aceasta Europa a valorilor.

Eu n-am nici o problema sa discut despre o Europa a valorilor cu lumea araba, deoarece tarile arabe nu doresc sa initieze demersuri pentru aderarea la Uniunea Europeana. Relatia noastra cu lumea araba e mediata de valorile noastre, de viziunea noastra, de interesele si de vointa noastra politica. Realitatea politica are, desigur, o dimensiune bazata pe valori, dar exista si alte straturi care fac parte din ea. Programul de Dezvoltare al Natiunilor Unite a realizat lucrari foarte valoroase pe probleme de guvernare a tarilor arabe: nu sint predici si nu lanseaza amenintari, ci sint studii scrise de autori arabi care se ocupa de probleme precum rolul femeilor in societate, dreptul si accesul la educatie, drepturile omului. Exista un dialog chiar in interiorul societatilor arabe. Convingerea mea personala e aceea ca e esential sa te cunosti pe tine insuti inainte de a initia raporturi cu ceilalti: cu cit ne cunoastem mai bine, cu atit sintem mai pregatiti sa luam parte la aceste dialoguri comparatiste.

Ca sa purtam discutia in termeni mai concreti, va pot spune ca am lucrat la realizarea bazelor unei noi intilniri parlamentare pentru dialog Euro-Mediteranean – un dialog cu numar egal de participanti de pe ambele tarmuri ale Mediteranei. Scopul ar fi acela de a crea raporturi constructive, pornind de la o egalitate reala a membrilor, fara nici o prezumtie de superioritate sau inferioritate, ca recunoastere a faptului ca Europa si interlocutorii ei de pe tarmurile sudice si estice ale Mediteranei impartasesc interese comune intr-o acceptie zonala – in ceea ce priveste stabilitatea, economia, securitatea – care trebuie dezvoltate prin intermediul institutiilor politice. Sper ca pina la Craciun conditiile preliminare ale acestui pas inainte se vor fi intrunit deja.

Ati descris eforturile concertate in vederea unei cooperari europene mai largi ca fiind „cel mai de succes si mai consecvent proiect de pace pe care vechiul nostru continent l-a vazut vreodata“. Acest „proiect de pace“ este, dupa parerea dvs., „punctul de plecare al acestei Europe a valorilor“. Care este viziunea dvs. asupra Europei la punctul de sosire?

Noi tot sosim: la prezentul continuu. Cred ca problemele legate de granite, de limitele pina la care se intinde Europa – daca discutam fie geografic, fie din punct de vedere al valorilor sau, in cele din urma, al istoriei – sint probleme foarte solicitante, departe de a-si fi gasit rezolvarea. Trebuie sa ajutam statele din Estul Balcanilor, ranite si schilodite de brutalitatea istoriei recente, sa-si contureze o imagine a ceea ce inseamna implicarea europeana in esenta ei. Incercam sa stabilim cu ele o colaborare constructiva, care are ca premisa fundamentala urmatorul lucru: nu se vor mai intoarce niciodata la razboi. Urmatoarea premisa induce ideea ca toate aceste state vor deveni pina la urma (dar pe cai diferite, intr-un ritm diferit si in functie de capacitatea fiecaruia de a se transforma) membre cu drepturi depline ale Uniunii Europene.

A doua provocare o constituie faptul ca vechii vecini ai noilor nostri membri devin noii vecini ai intinsei Uniuni Europene. In acest sens, Ucraina, Belarus, Moldova ne pun in fata unor noi probleme legate de frontiere. Sintem pe cale de a dezvolta o latura estica a politicii Uniunii Europene, specializata si serioasa, la fel cum am dezvoltat o latura sudica (un dialog Euro-Mediteranean) prin procesul demarat la Barcelona, si o latura nordica, de cind Suedia si Finlanda ni s-au alaturat. Mai intii asteptam ca Vestul Balcanilor si initiativa privind noii vecini – Initiativa Europei Largite – sa se dezvolte. Dupa care urmeaza problema interactiunii cu Turcia. Nu pot sa prezic consecintele acestei intilniri, dar e o provocare foarte interesanta, pentru multi imposibil de rezolvat. Indiferent de cum vor evolua lucrurile, cred ca interesul nostru european e suficient de puternic pentru a hotari ca putem coopera cu o mare societate musulmana laica, bineinteles daca asta isi doreste si ea.

Pentru ca a venit vorba de Balcani, e deosebit de greu sa obtii finantari in momentul de fata pentru initiativele culturale din zona Balcanilor si din Sud-Estul Europei.

In ceea ce priveste Balcanii si toate initiativele in care cultura isi are cu siguranta rolul ei, imi amintesc un comentariu pe care l-am citit in biografia lui Schuman, care spunea ca, daca ar trebui s-o ia din nou de la capat cu integrarea europeana, ar incepe din zona culturii. Eu consider ca ceea ce as numi calitatile civilizatoare ale culturii, in multiplele sale manifestari, formeaza o punte utila a relatiilor reciproce in Balcanii de Vest. Luind ca exemplu un loc precum Sarajevo, in care asistenta financiara e asigurata de catre statele membre si de catre Uniunea Europeana: restaurat in intregime, Sarajevo ar deveni un centru simbolic puternic, care ar unifica orientarile inter-culturale in zona Balcanilor. Acolo gasesti ADN-ul cultural al urmelor atitor si atitor civilizatii.

Fundatia Culturala Europeana s-a straduit sa introduca probleme culturale pe ordinea de zi a presedintiei Uniunii Europene si sa obtina o abordare coordonata a presedintiilor succesive in ceea ce priveste cultura. Irlanda va detine presedintia UE in prima jumatate a anului 2004 (fiind urmata de Olanda si apoi de Luxemburg): cu cita convingere v-ati indemna compatriotii sa adopte o abordare coordonata? Realist vorbind, cum ar putea o astfel de abordare sa aduca beneficii atit culturii, cit si presedintiei U.E.?

Nu intra in prerogativele mele sa dau indicatii Consiliului European despre ce trebuie sa faca, insa propunerea de a avea perspective multi-prezidentiale a fost mult timp trecuta cu vederea si ma bucur sa afirm ca am inceput sa punem in practica aceasta idee o data cu presedintiile Greciei si Italiei, care au adoptat o perspectiva comuna pe durata unui an. Tratatul constitutional la care lucram prevede o continuitate a presedintiei Consiliului: ca propunere de lucru, cred ca aceasta perspectiva e foarte utila. Nu am cooperat in mod direct cu presedintia irlandeza la elaborarea programului lor, dar pot sa afirm ca o parte din puternicul simt al identitatii noastre o datoram diversitatii culturale. Cred ca exista un interes real din partea conducerii politice si diplomatice irlandeze de a se ocupa de domeniul cultural la nivelul presedintiei Consiliului.

O alta intrebare despre Irlanda. Poporul irlandez a respins Tratatul de la Nisa, punind extinderea de anul viitor in pericol. In loc sa fie acceptata vointa democratica a poporului, acesta a fost trimis din nou la vot (si de data asta „raspunsul corect“ – da – a fost dat). Putem sa acordam credit pretentiilor Uniunii Eropene de legitimitate democratica atunci cind, de dragul acesteia, un stat membru isi trateaza electoratul intr-o asemenea maniera?

N-am nimic impotriva comentariilor dvs., care sugereaza ca a pune o intrebare a doua oara ar fi un act antidemocratic. Eu nu am vazut lucrurile in felul acesta. Mai intii, as face doua observatii statistice. Republica Irlandeza e impartita in 42 de districte electorale pentru alegerile noastre parlamentare. In primul referendum, doua dintre acestea au votat „da“, patruzeci au votat „nu“. In al doilea referendum, patruzeci si doua au votat „da“ si nici unul „nu“. In fata unei asemenea rasturnari dramatice, ma consider indreptatit sa afirm ca rezultatele vorbesc de la sine si ca ele nu reprezinta o incalcare a democratiei. In prima instanta, noi, clasa politica, am facut fatala si aroganta presupunere ca, atita timp cit noi, cetatenii Irlandei, am votat la fiecare ocazie anterioara „da“, vom face si de data asta asa. Intr-o democratie, nu-ti poti permite sa anticipezi rezultatele sau sa fii sigur de vointa poporului.

Asa cum spunea Bertolt Brecht, nu poti schimba poporul. A doua oara, guvernul irlandez a organizat un forum la care au participat forte atit pro, cit si contra Tratatului de la Nisa. Acest forum a dezbatut public, a traversat de-a lungul si de-a latul tara si a produs o serie de reflectii scrise asupra gradului de intelegere la care membrii lui au reusit sa ajunga intre ei. Dupa care a urmat o campanie care a implicat mult mai activ societatea civila. Cind poporului i s-a cerut sa mediteze si sa puna in balanta ego-ul national versus o constiinta mai cuprinzatoare a implicarii europene, sint foarte mindru ca in fiecare din cele 42 de districte s-a format o majoritate care sa spuna „nu“ ego-ului si „da“ extinderii.

Bruxelles, 9 octombrie 2003

Traducere de
Catalin STURZA
______

Pat COX, presedintele Parlamentului European, tuteleaza programul Enlargement of Minds al Fundatiei Culturale Europene. Interviul de fata a fost realizat de David Camero (FCE).