OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ca si in politica, si Bookfest a ajuns sa fie personalizat. Eh, daca era domnul Liiceanu la conducerea AER, ce tirg frumos am fi avut, zic unii si altii (fac o singura trimitere bibliografica la textul lui Cristian Teodorescu de marti, intitulat „Bookfest, esecul bunelor intentii“). S-a ajuns sa fie judecata afluenta de vizitatori – anul acesta mult mai redusa decit in 2006, cind s-a platit biletul de intrare – in functie de „Liiceanu insusi“. Personal, n-as merge atit de departe incit sa pun reusita sau esecul unui tirg pe seama unei singure persoane, fie aceasta si presedintele AER. Vinzarile la Bookfest si numarul de vizitatori nu cred ca tin de numarul de prezente la televiziune ale domnului Liiceanu. O fi fostul presedinte AER un magnet pentru multi cititori, dar mi se pare exagerat sa judecam o intreaga piata de carte doar in functie de ce face domnia sa.

Acest mod reductionist al punerii problemei, Liiceanu versus Arsene, Bookfest 2006 versus Bookfest 2007, nu cred ca da seama despre ce se intimpla pe piata de carte. Sigur, daca nu gasim motive de preaslavire a lui Gabriel Liiceanu, putem sa le inventam, putem sa pornim de la opozitiile dintre editori, pe care sa le accentuam in favoarea directorului de la Humanitas. Dar asta nu ne va face mai breji in judecarea tirgurilor de carte. in plus, Gabriel Liiceanu a ramas vedeta tirgului, la lansarea cartii sale Despre ura scarile de acces fiind blocate de multimea adunata, deci n-ar trebui cautate motive de supralicitare mediatica.

Parerea mea este ca editorii n-au de ce sa fie nemultumiti. Poate ca au fost mai putini cititori, dar ei au venit tintiti la Bookfest sa-si cumpere sau sa caute o carte de care auzisera. Pe urma, cred ca sintem intr-o perioada de tranzitie in care gustul cititorilor se schimba fata de anii din urma. As spune, daca nu folosesc o vorba prea mare, ca se schimba paradigma receptarii cartilor. Sub influenta televiziunii si a comercialului, cartea incepe sa devina un obiect popular. Aceasta nu se mai adreseaza neaparat unui cititor de elita si profesionist, ci unui cititor mediu. Un cititor care cauta delectare si desfatare – de aici revigorarea gustului pentru literatura, care te scoate din marasmul si presiunile zilnice – dar care este sensibil si la diverse vedete media care incep sa-si scoata carti. N-as vitupera impotriva editurilor care vin si ni le ofera fie pe Mihaela Radulescu (la Polirom), fie pe Irina Petrea („Supernanny“, la Editura Trei). Orice pas spre lectura, chiar pe o cale facila, nu poate fi decit incurajat.

Exista si rafinamentul lecturii, iar la Bookfest 2007 am putut constata ca nici un domeniu nu ramine neacoperit. Prezenta literaturii romane a devenit o constanta la numeroase edituri – salutam aici Editura Art, un redutabil nou-venit, si remarcam curajul Editurii Polirom, care a facut din literatura romana un fapt viu si nu o ciudatenie de pus in vitrina. La fel de bine, se pastreaza gustul pentru memorialistica, eseu, texte de atitudine, carti practice, carti pentru copii. Sintem, cum spuneam, intr-o perioada de tranzitie. Gustul public se multiplica, iar editurile se adapteaza. Tranzitia inseamna ca s-a format si o noua generatie de cititori, care citeste din placere, dornica sa fie vrajita de povesti si care vrea sa evadeze in lectura.

O noua generatie de cititori care trateaza mult mai receptiv aparitiile editoriale, neasteptind adunarea editorilor din sase in sase luni, o generatie foarte bine informata asupra noutatilor – a se vedea discutiile de pe forumurile si blog-urile culturale, unde se dezbate aplicat, polemic si cu nuante despre cartile aparute recent. Cititorii sint informati, golurile de lectura sint mai putine ca in alti ani. Bookfest 2007 a fost mai putin un bilant osificat, cit o cale de a descoperi mutatiile lumii editoriale, care se preface din mers, care devine mult mai diversa. Diversitatea inseamna, la nivelul receptarii, ca nu trece o saptamina fara sa ai o carte pe care sa o comentezi si sa o recomanzi prietenilor.