An de an, Forsythia furnizeaza asigurari ca fiesta primaverii e in toi.
Nu e ea chiar primul sol al schimbarii anotimpului. Cei dintii mesageri au nume gratioase. Dupa ghioceii din poienile padurilor, vin brindusele, zambilele, narcisele, parca anume pentru a putea fi oferite de 1 Martie, adesea cu sfiala unei prime ofrande intime. Mireasma lor discreta, in general, raspunde culorilor diafane, portocaliu, mov pal spre rozul sters, indecis, pocait.
Altfel merg lucrurile cu Forsythia.
Peste noapte, aproape, tufele ei explodeaza prin curti, in fata blocurilor mai norocoase, inzestrate cu o cit de ingusta peluza, de o parte si de alta a intrarilor, dar mai ales in parcuri, unde alcatuiesc boschete compacte, impunatoare, tocmai potrivite, cu galbenul lor intens, ca sa capteze privirile, de la distanta. Cheama, cu aer jovial, la curajoasa deschidere a sufletelor, dornice sa evadeze din inchistarea zilelor mohorite, opace, marcate inca de incertitudinile unei ierni ce nu se lasa dusa. Da buzna, intr-un fel de alai solar, fara sa-i pese ca ar putea sa para frivola navala asta intempestiva. Sa fie graba necugetata? Raspunsul il ofera magnoliile din vecinatate, concurente redutabile, greu de tinut in friu. A lor este frenezia nici unui protocol preventiv, mestere in a intinde capcane cind desfac minunea de corole, savant alcatuite din petale tivite singeriu, insinuant, voluptos pina la obsesie.
Daca mai socotim coroanele de merisor, inflorite ca o spuzeala, gata, gata sa acapareze orizontul, intelegem de unde precipitata ivire a Forsythiei, decisa a nu se lasa mai prejos. Prin contaminare, energiile, somnolente in lunile precedente, isi ies din fire.
insisi gospodarii urbei sint scosi din apatia hibernala. Pe unde erau locuri virane, foste maidane, se amenajeaza de zor parculete, rasar banci, vase ornamentale cu rasaduri de sezon, sint eliberate din magazie si instalate leagane pentru copii, scrincioburi, tobogane, toate vopsite cit mai viu (uneori de-a dreptul strident, din cine stie ce optiune tricolora besme-tica). Nu mai obiectam, acum, ca in furia amenajarilor se intimpla sa mai cada jertfa cite un arbore cu statut de veteran in cartier, cunoscut pentru serile cind revarsa peste intreaga zona aromele de tei. Daca ar fi singurul ultragiu!
Din pacate, strada devine tot mai agresiva, iar sensibilitatea tot mai haituita.

