O data la patru ani are loc cea mai importanta expozitie internationala pe plan mondial dedicata creatorilor de costume si scenografie de teatru si de arhitectura, cunoscuta sub numele de Quadrienala de la Praga. Aici se intilnesc cei mai activi sau importanti creatori ai momentului din acest domeniu, din tarile cu traditie teatrala. De-a lungul timpului, au fost premiati aici artisti ca Tadeusz Kantor, marele scenograf Josef Svoboda, istoricul si esteticianului teatrului de la CNRS Denis Bablet si, chiar acum patru ani, arhitectul Renzo Piano, creatorul Centrului Pompidou, pentru Auditorium, Parco della Musica.
Din cauza eforturilor organizatorice si financiare extraordinare pe care le presupune prezentarea la o expozitie internationala de acest tip, manusa participarii Romaniei a fost ridicata de acum trei ani exclusiv de Fundatia Ileana (data la care s-a inceput munca de organizare), lucru care, intre altele, a facut posibila trimiterea invitatiilor de catre organizatori tot catre Fundatie si pentru participarea la sectiunile nationale de arhitectura de teatru, unde am fost prezenti cu lucrarea Revitalizarea Teatrului Odeon de arh. Razvan Luscov si la sectiunea „scoli de scenografie“, „Scenofest“, unde au mers cu lucrari ale studentilor Universitatea Nationala de Arte Bucuresti si UNATC. Dar, fara acest binevenit si stimulant program de promovare a creatiei contemporane in spatiul Uniunii Europene, al Ministerului Culturii si Cultelor – Promocult, practic nu ar fi fost posibil sa mai participam. Am reusit, totusi, sa fim prezenti, alaturi de alte 57 de tari cu intensa viata teatrala, intr-un context care a insemnat anul acesta 23.000 de vizitatori.
De regula, participarile se fac sub auspiciile unei teme generale lansate de comisarul general.
Acum patru ani, de exemplu, expozitia a avut tema „Labirintul lumii, Paradisul teatrului“. Acum doi ani, comisarul general al acestei editii, Profesorul Arnold Aronston de la Columbia University, a considerat ca e oportun ca fiecare tara sa vina cu o tema proprie, care sa lege creatia actuala scenografica cu traditia si istoria artistica nationala. in calitate de curator, am gindit o tema care sa corespunda cu ceva din esenta dintotdeauna a teatrului, dar care sa trimita si catre un vechi (deja!) blazon cultural, cel al avangardei romanesti, de maxima rezonanta internationala. Am prezentat, asadar, sub tema „Dreaming with Open Eyes* – The Surrealist Face of the World“, un fragment de decor in cheie onirica din opera Il Trovatore, realizat de Viorica Petrovici. in plus, am lansat doua produse culturale care s-au bucurat si se vor bucura, speram, in continuare, de mare succes. Site-ul www. romanian-scene-designers.org, creatie a subsemnatei prin Fundatia Ileana, primul site dedicat exclusiv si sistematic scenografilor profesionisti romani, intre altele, un punct de pornire pentru o bogata si coerenta resursa de date despre acest domeniu al creatiei vizuale. Acesta va fi imbogatit cu noi autori si spectacole la fiecare noua productie, si va deveni un instrument de lucru extrem de util, dar si un prilej de relaxare si, pur si simplu, data fiind calitatea lucrarilor prezentate, o ocazie de dreaming with open eyes si delectare estetica.
De asemenea, am lansat un catalog cu acelasi titlu, in limba engleza si, in aceeasi idee de maxim marketing cultural, am avut pe coperta o imagine cu un costum creat de Constantin Brancusi pentru Les Gymnopédies de Satie (fotografia, ea insasi opera de arta, fiind realizata de Brancusi in atelier), iar pe coperta a IV-a – o imagine din creatia marelui artist Dada si arhitect Marcel Iancu (o masca) si alta de H. Maxy, promovind nu numai aceste nume international celebre ale avangardei romanesti, dar si, implicit, numele rafinatului poet interbelic Ion Minulescu, prin scenografia creata de Maxy pentru poezia lui, Manechinul sentimental. Aceste referiri la o celebra mostenire istorica, care deschid si inchid simbolic catalogul, au facut ca acesta sa iasa in evidenta, la Praga, prin acuratete si simplitate vizuala, ca si prin soliditate teoretica, nefiind vorba de un simplu „catalog de poze“, ci si de prezentari ale artistilor, majoritatea textelor fiind publicate, in timp, in Observator cultural. Acest lucru a fost, de altfel, exprimat si de Profesorul Georges Banu de la Universitatea Sorbona, membru marcant al juriului international, care a apreciat mult catalogul.
Dar un cuvint despre celelalte participari nationale, intr-o selectie subiectiva si personala.
Este evidenta dificultatea crearii unei expozitii de scenografie interesante, captivante, in conditiile in care abia in actul teatral resursele creative si imaginative ale acestei discipline se dezvaluie cu-adevarat. insa, cum avem de-a face adesea cu mari artisti, am putut asista, in primul rind, la o competitie internationala de ingeniozitate. Pentru ca putini isi dau seama de provocarea, in primul rind economica, a acestor participari (costurile de transport, de personal, de materiale), care, pur si simplu, nu permite desfasurari vizuale baroce. (Doar Statele Unite au avut un pavilion foarte complex, cu multa informatie, poate cam stufoasa).
Pe primul loc in selectia personala se afla Slovacia, cu un pavilion rafinat de plexiglas negru, in care straluceau, ca niste bijuterii luminoase incastrate in onix, machete de spectacole, niste ecrane dreptunghiulare, cam de dimensiunile unui ecran de televizor. intre acestea, am remarcat un mini-ecran care ilustra printr-o adevarata sinecdoca vizuala Boema de Puccini, macheta realizata printr-o prisma dreptunghiulara, cu oglinda in fundal si cu o perdea de apa care curgea non-stop, ca o ploaie continua. Imaginea de film video, utilizata ca decor, aparea intr-o creatie pentru Dama de pica, o proiectie cu un stol de pasari in zbor ocupind intregul spatiu de joc, fundalul si scena orizontala.
Ar urma apoi Bulgaria, cu o masinarie teatrala ce putea fi descoperita abia la intrarea intr-un mic cort cu aspect „magic“, misterios (ca de „ghicitor“), intr-o cromatica cu farmec balcanic si oriental, extrem de evocatoare. Irlanda, cu splendidele ei costume, machete memorabile (ca plastica, dar si cromatic), intr-o prezentare care epata pina la urma prin calitatea obiectelor. Cehia, care, la sectiunea „arhitectura de teatru“, a prezentat Barca de teatru plutitor Misterul (o jucarie de mari dimensiuni, de care se bucurau, in primul rind, adultii). Sa amintim in context ca participarea romaneasca la sectiunea arhitectura a fost net mai buna decit acum patru ani, proiectul arhitectului Razvan Luscov, o prezentare eleganta de panouri cu design bun, incitind privitorul la parcurgerea si descifrarea calitatii solutiilor gasite pentru reamenajarea salii mici a Teatrului Odeon sub numele de Odeon Black Box Theatre.
Ar urma apoi Israelul, unde am putut vedea creatii de machete exceptionale, inclusiv pentru o mizanscena a Rinocerilor, caracterizate de grija pentru detaliul semnificativ, dar si pentru volum, de expresii plastice clare si puternice. Apoi Spania, cu un pavilion mai putin atragator din exterior, dar foarte interesant inauntru, incercindu-se o privire asupra creatiei contemporane, de la cea clasica, a schitelor de mina, la proiectarea de decoruri si costume pe calculator. De altfel, unul dintre cele mai frumoase spectacole prezentate in cadrul Quadrienalei a fost cel dat de un grup de tineri de la Institutul de Teatru din Barcelona. Intitulat (in consonanta cu tema noastra!) Material of Dreams, Material of Time – Zon, curs d’escenografia, acest spectacol dat de studenti a fost o extraordinara desfasurare de gratie, entuziasm tineresc, inventie vizuala si spectaculara de mare calitate si energie.
Dar, apropo si de energia romaneasca, aceasta si-a spus cuvintul si in organizarea complexului pavilion al Statelor Unite. Daca, acum patru ani, Australia promova printre artisti pe unul dintre creatorii costumelor Olimpiadei de la Sydney din anul 2000, Dan Potra, anul acesta, unul din cei mai activi membri ai U.S.I.T.T., Nic Ulariu, profesor asociat la Universitatea South California, a organizat, ca si acum patru ani, participarea scenografilor americani.
Vizitatorii romani ai Quadrienalei au avut si o alta surpriza simpatica, oarecum tot in contextul de promovare a marilor creatori romani in spatiul Uniunii Europene, de data asta cu concursul Irlandei in al carei pavilion national se puteau regasi fotografii cu Ion Caramitru, adevarata vedeta a unuia din spectacolele irlandeze promovate aici.
–––––––––––––––––
* Titlu inspirat de catalogul si expozitia Dreaming with Open Eyes – The Vera, Sylvia and Arturo Schwarz Collection of Dada and Surrealist Art in Israel Museum, Muzeul Israel, Ierusalim, 2000.

