OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In felul ei, In cautarea comunismului pierdut este o premiera absoluta: initiativa a patru tineri pentru care dictatura abia a depasit virsta pubertatii, e prima carte ce incearca o recuperare critica a unei epoci pe care majoritatea populatiei prefera sa o faca uitata o data cu toate compromisurile si amintirile neputintei vinovate. Nefiind acuzabili nici de tendinte revizioniste, nici de partizanat cu regimul trecut, refuzind mitul „rezistentei prin cultura“, Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici si Ioan Stanomir se dovedesc a fi poate cei dintii intelectuali critici romani – in intelesul dat termenului de analisti precum Vl. Tismaneanu si Adam Michnik.
Modul de abordare a experimentului pe care-l constituie In cautarea comunismului pierdut este unul excelent si inedit (daca excludem analizele de istorie a imaginarului ale lui Lucian Boia si prea putinele documente de istorie orala aparute pina acum). Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici si Ioan Stanomir apeleaza la literatura minora, dar cu grad mare de receptare, la poezia omagiala, discursuri si programe de partid, la Constitutiile Republicii Populare/Socialiste Romania, la filme de consum si propaganda si, nu in ultimul rind, la dramaturgia realismului socialist.

Capitolul consacrat acestei teme, Teatrul in democratia populara, este cel mai unitar si convingator; trei subcapitole trateaza, pe rind, Lumina de la Ulmi a lui Horia Lovinescu (Ioan Stanomir, Ratacirile tinarului Lovinescu), Ziaristii lui Al. Mirodan (Ioan Stanomir, Salvati-l pe tovarasul Gheorghe) si Trei generatii a Luciei Demetrius (Paul Cernat, Femeia in fata oglinzii Partidului). Vorbind despre piesele lui Lovinescu si Mirodan, Ioan Stanomir se dovedeste un analist mult mai patrunzator decit in celelalte texte semnate de el in acest volum, reusind sa iasa din capcana narativitatii excesive si a parafrazarii, asociate prea multor trimiteri literare, din Lumea de miine si Spectrele lui Ceausescu („O stafie bintuie Romania – stafia lui Nicolae Ceausescu“ – dupa Vaclav Havel si Jacques Derrida, e cel putin a treia reluare a celebrului inceput al Capitalului). Lumini si umbre, analiza unui alt film semnat Sergiu Nicolaescu, dupa scenariul lui Titus Popovici, identifica excelent diferitele tipuri umane vehiculate de cinematografia de partid, pe de alta parte insa exista afirmatii discutabile, precum analogia Petre Petrescu-Liviu Dunca (Pasarile de Al. Ivasiuc), deplasata in masura in care pune semnul egalitatii intre experiente de natura si cu finalitati diferite.

Femeia in fata oglinzii Partidului (Paul Cernat) si Anatomia eroului ca tinar ilegalist (Angelo Mitchievici) sint probabil cele mai bune texte din aceasta carte. Cel al lui Paul Cernat e un studiu foarte nuantat al piesei Luciei Demetrius, atent la elemente de atmosfera de mare subtilitate (preferintele muzicale ca mod de caracterizare a personajelor, in plus, reprezinta o tehnica familiara lumii interbelice din care autoarea provine), descompunind in partile componente mecanismul prin care literatura se transforma in ideologie de partid. Interpretarea dialogului Veronica-Pavel ca o initiere, o proba de foc in spiritul gnozei (revolutionare) construite pe principiul maieuticii socratice, ofera o cheie valabila pentru drama celor Trei generatii, la fel ca si analiza cliseelor sociale (pianistul/medicul/muncitorul etc.).

Articolul semnat de Angelo Mitchievici (Anatomia eroului ca tinar ilegalist) e dedicat romanelor pentru adolescenti ale lui Francisc Munteanu (Pistruiatul, Roscovanul, Printesa din Seba) si poate constitui un model de receptare a textelor considerate de mina (cel putin) a doua cu o baza de receptare foarte larga (multe editii, tiraj in mii de exemplare), mai ales in rindul tinerilor sensibili la manipularea „partinica“. Atuurile acestei abordari sint spiritul fin de observatie al autorului, capacitatea speculativa bine controlata, simtul umorului si o placere a lecturii cuceritoare. Mitchievici reuseste sa nu cada in capcana facila a complexului de superioritate fata de acest tip de literatura de slaba calitate, conditie esentiala pentru istoria imaginarului.
Capitolul dedicat de Ion Manolescu Formarii „omului nou“ in epoca Ceausescu e viciat de tendinta de a generaliza experiente scolare proprii (sau de a da valoare de adevar absolut unor fenomene a caror intindere in timp si spatiu e greu de verificat), intrind uneori in contradictie cu experientele celorlalti autori (I. Manolescu leaga Pregatirea Tinerilor pentru Apararea Patriei exclusiv de liceu, Paul Cernat vorbeste de PTAP si in scoala generala), alteori cu cele ale cititorului (eu, spre exemplu, nu-mi amintesc de „obligativitatea elevilor de scoala primara de a avea in ghiozdan punguta cu sapun, prosopul si sandwich-ul facut de acasa“).

Ultima parte a cartii e rezervata memorialisticii. Aici, Paul Cernat, Angelo Mitchievici si Ioan Stanomir pun fiecare in pagina propriile amintiri din „epoca de aur“, al carei sfirsit a coincis pentru ei cu iesirea din adolescenta. Dintre cele trei relatari, marea surpriza o constituie Remember-ul defetist al lui Paul Cernat, lasind sa iasa la lumina un eu, nu atit non-conformist, cit teribilist pina la exhibitionism afectiv, imposibil de decelat in celelalte texte ale sale, stirnind pe alocuri neincrederea prin declaratii excesive (pare ca spiritului rebel al elevului Cernat ii corespunde in timp un teribilism al marturisirii, ca tehnica de aparare in fata intimitatii textului, de care autorul se fereste). Figura tinarului din acest text aduce in minte mai degraba pe cea a unui Mircea Cartarescu, construind lumi imaginare in marginea dezastrului social invadator – si nici macar el nu jongleaza atit de dramatic cu propria „iesire din iluzie“ – sau a unui H.-R. Patapievici din Cerul vazut prin lentila. Dincolo de latura psihanalizabila insa, valabila pentru orice text autobiografic, ramine farmecul indiscutabil al unei lumi pe care doar amintirea – cea a lui Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir si multi altii – o mai poate salva de blestemul istoriei, ferind-o in acelasi timp de intoarcerea vechilor si inca neexorcizatilor monstri ai totalitarismului.