OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In ultimii patru ani, bucurestenii au avut parte, socotind si scrutinul pentru primarul general din 1998, de trei rinduri de alegeri locale. Pentru structurile institutionale in curs de articulare de la noi, a-ti exercita dreptul de decizie si a lua osteneala de a-ti delega puterea, mai ales la nivel local, este un pas esential in invatarea sistemului statului de drept. Numai o data cu deplina constientizare a rolului pe care comunitatea in diverse forme de asociere (si nu de colectivism!) il are de jucat in acest cadru poate incepe sa functioneze cu adevarat marea schema democratica.

In ce masura au reusit insa cetatenii Romaniei sa inteleaga importanta gestului de a vota? Actuala campanie si revelatiile produse in decursul ultimelor sase saptamini nu sint de natura a-i face pe alegatori mai increzatori in capacitatea lor reala de a schimba ceva printr-un exercitiu democratic elementar. Daca afacerea Costea nu a produs emotii excesive in marea masa a electoratului (poate ca sumele ametitoare vehiculate au fost atit de mari incit au devenit abstractiuni pentru omul de rind, obisnuit sa numere pina la doua-trei milioane), tulburarile recente de la FNI au scos pe strazile marilor orase din tara indivizi furibunzi si speriati care nu mai doresc decit sa se vada cu banii inapoi. Alegerea noului primar si a unui nou consiliu local par sa nu mai fie pentru ei o prioritate.

Campania electorala indeplineste insa si o alta functie: mobilizarea cetatenilor, scoaterea lor din letargie, mai ales la alegerile locale, unde sint in joc probleme extrem de concrete ale existentei cotidiene, din blocuri si de pe strazi. Merita, in acest sens, povestit un happening electoral intr-una din pietele populare ale Capitalei. Pe caldarim, linga rosii, castraveti si cartofi noi, intr-un vacarm de nedescris (provocat nu de tirguiala taranilor, ci de trecerea prin aceeasi piata a unui candidat la primarie), statea intins un imens rulou de hirtie alba, unde erai invitat sa-ti scrii dorintele: „Ce astepti de la noul primar al partidului X?“ Raspunsurile, dupa cum lesne se poate ghici, erau dintre cele mai felurite. Unele nu aveau nici cea mai vaga legatura cu obiectul activitatii legale a unui primar (semn ca inca persista confuzia institutionala care mai face ca presedintele tarii sa primeasca, de pilda, cereri pentru apartamente). Fireste ca happening-ul, fiind realizat in beneficiul unui partid, urmarea sa-i convinga pe participanti sa voteze cu o persoana anume (alta decit cea care isi facuse deja aparitia in piata). Elementul important era insa exercitiul de defulare colectiva si materializarea lui pe hirtie: oamenii invatau sa-si formuleze o opinie sau sa-si revendice un drept platit prin impozite sau taxe locale. Alegerile, locale sau generale, indeplinesc, pe linga coordonata grava a delegarii puterii la nivel politic sau administrativ, o functie paideica.

Campania electorala in sine nu a putut sa aduca un discurs nou, proaspat si care sa insufle mai mult entuziasm civic decit a facut-o datile trecute. Conform ultimelor sondaje, aproximativ o treime din bucuresteni se declarau nedecisi sau nu intentionau sa se prezinte la vot. Campania electorala hipertrofiata se pare ca nu a fost de natura sa ii convinga. Televiziunile si-au intrat in rolul obisnuit si laudabil de a ii indemna pe cetateni sa mearga la vot. Conteaza mai putin prin ce mijloace, fiecare o face cum se pricepe. Au avut loc, fireste, obisnuitele show-uri preliminare, cu inghesuiala (citeste „paruiala semi-cordiala“) de candidati la microfon, cu poante ale moderatorilor: unii le-au impins asa de departe, incit au abdicat cu voce tare de la functia pe care se presupunea ca ar fi trebuit sa o indeplineasca.
Rezerve in legatura cu succesul campaniei in a convinge alegatorul in favoarea unuia sau altuia din candidati ar fi multe. Mesajele, clipurile, afisele, e drept mai evoluate fata de precedentul scrutin – unele – din punct de vedere al calitatii limbajului publicitar, au spus, in esenta, aceleasi lucruri: „voteaza inteligent, voteaza pentru tine“ (genul sofisticat-subliminal) sau „va rog io sa ma votati“ (primitiv-agramat-ridicol). Rezultatul votului de duminica este singurul in masura sa le „autentifice“.