OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Thomas Diez este profesor de teoria relatiilor internationale si director al Departamentului de Relatii Internationale (POLSIS) al Universitatii din Birmingham, Marea Britanie. De origine germana, a studiat la universitatile din Mannheim si Sussex. A coordonat a sasea reuniune a conferintei paneuropene in relatii internationale a Consortiului European pentru Cercetare Politica care a avut loc la Torino in luna septembrie a acestui an; este membru in consiliul editorial al mai multor publicatii academice europene.

Intre 2003-2005 Thomas Diez a coordonat un proiect international de cercetare in domeniul integrarii europene. A doua editie a cartii sale despre teoria integrarii europene urmeaza sa apara la Oxford University Press in primavara lui 2008 (European Integration Theory, with Antje Wiener, ed.).
Parlamentul European, cu parlamentarii sai foarte diferiti, reprezinta interesele a 492 de milioane de cetateni ai Uniunii Europene. Este Parlamentul European capabil de o asemenea misiune, reunind 27 de tari si limbi diferite? Functioneaza unitatea in diversitate?

Nu poate fi un da sau nu clar la aceasta intrebare. Oamenii au fost foarte sceptici in ceea ce priveste Parlamentul European: sint inca multe lucruri pe care Uniunea Europeana le face in afara controlului Parlamentului (inainte de orice, Politica Comuna pentru Agricultura); nu exista un demos european echivalent cu demos-ul statului membru, iar gruparile parlamentare nu sint „adevarate“ partide si adeseori se divizeaza urmind linia nationala. Totusi, lucrurile se schimba: Parlamentul European si-a extins puterea asupra politicilor europene; partidele au inceput sa coopereze mai strins; dezbaterile nationale nu mai sint izolate unele de celelalte asa cum erau acum citeva decenii. Mai mult, o multime dintre problemele cu care se confrunta Parlamentul European in ceea ce priveste unitatea si diversitatea nu sint singulare doar Parlamentului European. Uitati-va la discutiile din Westminster: ar trebui deputatii britanici sa voteze pentru chestiuni care ii privesc pe scotieni? Daca nu, de ce ar trebui ca deputatilor scotieni sa li se permita sa voteze in chestiuni englezesti?

S-a argumentat ca Uniunea Europeana este un nou Babel, iar opiniile difera larg asupra felului in care ar trebui sa o intelegem. Este aceasta principala problema a Parlamentului European: cum sa facem posibila convietuirea armonioasa a diferitelor grupuri etnice, culturale si religioase? Anul viitor Parlamentul European va promova dialogul intercultural....
As privi intregul proces de integrare ca o incercare de a aduce aceste grupuri diferite sa traiasca impreuna in pace, un angajament de a rezolva conflictele de interese in mod pasnic. Acest lucru necesita o conceptualizare a identitatilor: nici un grup nu trebuie sa se considere ca fiind fundamental si diametral opus celuilalt. Parlamentul European are un rol de jucat: civilizeaza reprezentarea identitatilor si intereselor de-a lungul Uniunii Europene.

De ce se pling cetatenii europeni?
Recent, un sondaj deliberativ initiat de Tomorrow’s Europe a adus impreuna un grup reprezentativ de 363 cetateni din toate cele 27 de state membre, cu scopul de a delibera chestiunile-cheie ale viitorului Uniunii Europene, la Bruxelles. Aceasta initiativa arata cu claritate nevoia resimtita de cetatenii europeni de a fi mai bine informati si implicati cu privire la treburile europene. Rezultatele au fost foarte interesante: cetateanul european obisnuit este preocupat de virsta de pensionare; este extrem de sceptic in privinta procesului de extindere cu alte state membre si pune sub semnul intrebarii o posibila admitere a Ucrainei si a Turciei. Motivele acestei prudente sint legate fie de faptul ca „Europa va fi prea diversa cu o tara musulmana in Uniune“, fie de faptul ca „procesul de extindere a fost prea rapid“ (in consecinta au aparut problemele aduse in Uniune de unele noi state membre – coruptie, migratie ilegala a fortei de munca). Cetatenii chestionati considera ca procesul de luare a deciziilor in Parlamentul European este deja foarte dificil. Ce credeti despre aceste lucruri?

Cred ca este important sa existe un angajament mai larg fata de cetatenii europeni si sa se avanseze o dezbatere asupra acestor teme. Dar trebuie sa adaug trei reticente: in primul rind, multi cetateni se pling ca institutiile europene sint prea complicate, insa foarte putini inteleg cu adevarat functionarea propriilor institutii nationale si, de asemenea, resping adeseori incercarile de facilitare a procesului decizional la nivelul Uniunii Europene; ei nu doresc ca reprezentantii lor nationali sau regionali sa nu mai aiba nici o prerogativa. in al doilea rind, eu sustin subsidiaritatea, nu atit ca pe principiu institutional strict, care sa delimiteze clar ce ar trebui sa se decida la nivel european si ce anume la nivel national, dar ca pe un ethos politic care ne ghideaza in practica noastra politica. Cind vorbim despre gasirea locurilor de munca, a face asta de la Bruxelles s-ar putea sa nu fie o idee prea buna. in al treilea rind, cred, de asemenea, si acest lucru s-ar putea sa fie controversat, ca democratia are limite si ca sint situatii in care cerintele eticii internationale anuleaza voturile majoritatii nationale. Nu pot accepta argumentele prin care orice viitoare extindere ar trebui sa fie captiva referendumurilor in tarile membre sau, mai mult, unui referendum la nivelul intregii Uniuni. Politicienii, in loc sa devina populisti, ar trebui sa isi asume mai multa responsabilitate si sa ghideze aceste discutii – de aceea cred ca ii alegem.

Romania va sustine alegeri europarlamentare pe 25 noiembrie. Cu toate acestea, ca si in alte tari, cetatenii nu sint suficient informati. De asemenea, calitatea proasta a multor candidati nu te tenteaza, ca cetatean, sa iesi din casa pentru a vota pe cineva care nu este convingator in nici un fel si nu cunoaste mai nimic despre Parlamentul European. Alegerile europarlamentare coincid cu un referendum pentru votul uninominal, propus de presedintele tarii, Traian Basescu. Este o procedura comuna, in alte tari, sa se voteze pentru doua sau mai multe teme diferite in acelasi timp?
Acest lucru se intimpla atit din motive pragmatice, cit si pentru a-i mobiliza pe alegatori. Nu cunosc suficient cazul Romaniei, pentru a putea spune daca alegatorii vor fi mobilizati sa voteze pentru Parlamentul European, existind si referendumul. in ceea ce priveste informarea limitata a cetatenilor si calitatea slaba a candidatilor, as sublinia, inca o data, ca este gresit sa afirmam ca este numai o problema a Parlamentului European.

Despre coruptia din Romania si Bulgaria
Stiu ca ati cercetat mai multi ani, in mediul academic, problemele integrarii europene si ati publicat foarte mult pe acest subiect. Care este opinia dvs. despre noile state membre ca Bulgaria si Romania, cunoscute pentru problemele grave de coruptie? Ce ar trebui sa faca Uniunea Europeana inainte de a accepta un alt stat membru cu „probleme“?
Este un fapt: Uniunea Europeana a avut membri, in trecut, care au fost acceptati inainte sa indeplineasca ceea ce este acum cunoscut ca fiind Criteriile Copenhaga pentru Aderare. Asta inseamna ca au fost acceptati inainte de a fi cu adevarat pregatiti din punct de vedere politic, economic si administrativ sa devina membri. Cu mult inainte de extinderea inspre Est, Comunitatea Europeana a acceptat Grecia, Portugalia si Spania si, in toate aceste cazuri, s-a presupus ca integrarea va stabiliza noile lor democratii. Cei mai multi vor fi de acord ca acest lucru a functionat; sa speram ca va functiona si pentru Romania si Bulgaria. in orice caz, oamenii vorbesc despre coruptia din Romania si Bulgaria ca si cum coruptia in restul Uniunii Europene ar fi inexistenta.

Acum, pe de alta parte, este adevarat ca Bulgaria si Romania sint pe locurile 64 si, respectiv, 69 in Evaluarea privind Perceptia asupra Coruptiei la nivel global facuta de Transparency International si, in consecinta, mai jos decit orice alt stat membru al UE, dar Grecia (56) si Polonia (61) nu stau cu mult mai bine. Chiar Italia este undeva la mijloc (41) – si aceasta a fost unul dintre statele membre fondatoare ale Uniunii Europene!
Sinteti pentru sau impotriva integrarii Turciei in Uniunea Europeana?
Uniunea Europeana a considerat intotdeauna Turcia un potential stat membru; daca spunem acum ca Turcia nu este cu adevarat un stat european, acesta este un nonsens si submineaza orice idee a Uniunii Europene ca „putere normativa“ in politica mondiala. O blocare a negocierilor cu Turcia ar submina fortele din Turcia ce sustin schimbarea. Exista o responsabilitate pe care o avem cu privire la ceea ce se intimpla in politica interna a Turciei, iar negocierile Uniunii Europene sint o adevarata ancora acolo in directia unui mai mare pluralism si a declinului influentei militare si a „statului profund“.

Italienii ar trebui sa ne trateze ca pe europeni
Pina acum, identitatea Uniunii Europene a fost in mod predominant definita politic. S-a simtit nevoia, in ultima vreme, de o definire a UE in termenii unor valori si ai unei identitati comune. Exista o „identitate comuna europeana“? Cum s-ar plasa o cultura musulmana in aceasta definitie?
Identitatea europeana este la fel de mult o constructie, ca si identitatile nationale. A avansat prin reprezentari particulare de-a lungul secolelor. Pentru mine, daca e sa insemne ceva, identitatea europeana trebuie sa se indrepte spre valori si idealuri particulare – pace, drepturile omului, progres, o anumita apreciere a istoriei si a culturii pentru crearea respectului fata de „celalalt“. Nici unul dintre aceste deziderate nu este numai crestin sau numai musulman. In ceea ce priveste Turcia, Imperiul Otoman a avut in mod neindoielnic o influenta care a transformat in mod fundamental Europa si nu numai, prin opozitie violenta. in orice caz, nu ma simt confortabil cu punerea intrebarii in acesti termeni: presupune faptul ca Turcia este o „cultura musulmana“ si neglijeaza faptul ca milioane de musulmani locuiesc deja in Uniunea Europeana.
in aceste zile s-a declansat o furie publica in Italia impotriva romanilor, in general. Cum ne putem raporta la o cultura „comuna“ cit timp intre noi, europenii, sint atitea de facut, inainte de a ne defini pe noi insine ca „europeni“?

Exemplul italian este o poveste trista a esecului politicii de a gestiona o problema in mod responsabil si la timp. Este, de asemenea, un incredibil exemplu de discriminare. Trebuie sa ne opunem constant acestor directii de gindire si de actiune, oriunde s-ar intimpla. O parte a problemei este creata de faptul ca inca gindim Uniunea Europeana ca fiind formata din state separate. Exista multa intoleranta in statele membre, sa luam Belgia, aflata pe marginea colapsului pentru ca flamanzii si valonii nu pot cadea de acord. imi pare rau ca trebuie sa insist: multe dintre aceste dificultati pe care Uniunea Europeana se presupune ca le are nu sint probleme ale UE, ci ale vietii umane in general. E nevoie de angajamentul nostru pentru a lupta impotriva lor. in cazul italian, daca i-ar considera si trata ca pe europeni, n-ar mai ajunge la ideea de a-i expulza pe romani. Interpretarea italiana a legii europene, in privinta migratiei, este mai degraba dubioasa.
Cum vedeti viitorul Uniunii Europene, din punctul de vedere al institutiilor sale si al procesului de decizie, cu toate cele 27 de tari membre, cu un trecut istoric diferit?

in primul rind, Uniunea Europeana va trebui sa continue sa existe. in al doilea rind, nu se va transforma in ceva similar cu un stat-natiune – in viitorul apropiat sau chiar pe termen mediu. Statele vor decide anumite politici, iar structura institutionala va ramine mai complexa decit aceea a majoritatii statelor. Uniunea Europeana este un experiment extraordinar. in ciuda tuturor greselilor sale, este singurul exemplu autentic de succes, prin aducerea impreuna a mai multor state – 27 (si chiar mai multe limbi!). Lucrurile nu sint mai usoare, dar sint optimist ca va functiona, cu obisnuitele urcusuri si coborisuri.