OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

(Andrea FAZZINI – dramaturg si regizor, Asociatia culturala Rebis, Macerata, Italia)

In Italia, teatrul de stat e finantat mai putin decit cele underground sau cele independente, gaseste mai putini bani, doar ca in cadrul unei stagiuni, teatrul ia 10-15 productii, cele mai multe independente, si le introduce intr-un circuit de spectacole si turnee, la fel ca si productiile proprii. In modul acesta, productiile independente devin, intr-un fel, in imaginea publicului, tot de stat. In regiunea noastra, exista o asociatie in care sint incluse toate teatrele si trupele independente, cam ceea ce ati dori sa faceti voi. Sint inscrise pentru a avea o mai mare putere politica, pentru a putea obtine fonduri mai usor si pentru a putea face proiecte care sint alternative la nivel de concept. Pe noi nu ne finanteaza statul, si mi se pare normal asa, de aceea sintem independenti. Noi gasim alte forme de finantare, cum sint comunitatile locale, sponsori, imprumuturi, din vinzarea de bilete etc.

Tot ceea ce finanteaza statul nu poate fi alternativ, nu mai e proiectul tau, nu mai poti monta ce iti doresti, statul iti impune restrictii. Mai avem festivaluri si productii finantate din fonduri europene. Noi nu ne gindim la vreun mod de colaborare cu teatrele de stat, asa ceva este exclus. Incercam sa oferim o alternativa, si asta inseamna ca obligatoriu trebuie sa fie totul diferit. De fapt, poti deosebi clar chiar si publicul de teatru clasic de publicul de teatru independent sau underground, alternativ. Publicul de teatru alternativ e mai sofisticat, recunoaste alt tip de simboluri si subtilitati, vrea sa fie pus sa gindeasca, refuza spectacolele in care i se spune pur si simplu un text, oricit de frumos ar fi spus. La noi statul nu va finanta un proiect care nu va aduce mult public. Daca ai in spectacol un actor mare, chiar unul de cinema, ai mai multe sanse sa obtii bani, dar acestia nu vin sa faca teatru alternativ, sau, daca vin, cer atit de multi bani incit nu poti sa-ti permiti.

Cit priveste partea estetica a „alternativei“, noi cautam noi forme de interpretare, incercam sa aflam noi forme prin care sa ne adresam publicului, de fapt, vrem sa schimbam limbajul de comunicare.