Jocuri pentru actori si non-actori. Teatrul Oprimatilor in practica, din care Observator cultural publica o serie de fragmente, este prima dintre cartile lui Augusto Boal tradusa integral in romaneste (de Eugenia Anca Rotescu), iar lansarea acestei versiuni a avut loc saptamina trecuta. Dezvoltate incepind cu anii ’70, tehnicile teatrale ale lui Boal sint folosite de citiva ani in Romania, cu precadere in scolile de actorie (la Sibiu, de pilda), iar metoda teatru-forum a fost folosita anul trecut de Fundatia CONCEPT in campania Nu da spaga!, pe parcursul unei caravane de spectacole pe tema coruptiei mici. Considerat unul din marii inovatori ai teatrului secolului XX, Boal este un convins sustinator al puterii teatrului de a schimba lumea si a individului de a-si decide propriul viitor, rupindu-se de cliseul social si fatidicul determinism de clasa, rasa, nationalitate, sex…
Teatrul Oprimatilor are doua principii fundamentale: in primul rind sa transforme spectatorul – fiinta pasiva, receptiva, depozitara – in protagonist al actiunii dramatice, in subiect, in creator, in transformator; in al doilea rind, sa incerce sa nu se multumeasca sa reflecteze asupra trecutului, ci sa se pregateasca pentru viitor.
Destul cu teatrul care nu face decit sa interpreteze realitatea: trebuie sa o transforme!
Singura, transformarea spectatorului in protagonist poate sa impiedice teatrul sa aiba functie catarctica. Spectatorul, capabil de un act eliberator in timpul unei sedinte de teatru-forum, este, in realitate, incitat sa o faca si in viata de zi cu zi (chiar daca nu a fost capabil sa o faca in „fictiunea

