Miercuri, 18 iunie 2008, la Sala „Constantin Brâncuşi“ a
Palatului Parlamentului, a avut loc deschiderea Expoziţiei absolvenţilor –
Promoţia 2008 (de la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti). Pînă pe
data de 22 august, publicul doritor are posibilitatea de a vedea lucrările pe
simeză.
Absolvenţii studiilor universitare şi postuniversitare ale
amintitei instituţii nu s-au oprit însă la sala oferită de Palatul
Parlamentului, ci au „colorat“ cu lucrările lor o sumă de alte spaţii
consacrate ori alternative. Astfel de manifestări plastice pot fi vizionate la
Teatrul Naţional, Institutul Italian de Cultură „Vito Grasso“, Muzeul Ţăranului
Român, Teatrul Masca, Galeria Apollo, Terasa „La Motoare“, Palatul Mogoşoaia,
Muzeul Satului, Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română“, Centrul
Metropolitan pentru Tineret, Galeriile Fundaţiei pentru Ştiinţă şi Artă,
Galeria Căminul Artei (etaj) sau în spaţii ale Universităţii.
Acest eveniment anual reprezintă unul dintre cele mai
interesante momente ale calendarului expoziţional din ţară. Amintim că
Universitatea bucureşteană „adună“ studenţi din toate regiunile, fapt care,
fără a minimaliza rezultatele din teritoriu, reprezintă un factor major în
peisajul plastic autohton. Este o ocazie unică pentru fiecare „nou val“ de a
expune într-un asemenea context: laolaltă cu toţi colegii de generaţie; la
finele unui lung drum şi, în acelaşi timp, la începutul carierei artistice
propriu-zise. Lucrări de pictură, grafică, sculptură, ceramică, sticlă, metal,
arte textile, design, modă, foto-video comunică între ele şi se susţin unele pe
altele, certificînd nivelul general al „protagoniştilor“. Marea întrebare care
se pune (din oficiu) priveşte şansele ulterioare de exprimare în aceste
domenii.
Ce spun absolvenţii: sînt şanse în ţară!
Bogdan Andrei Bordeianu a expus în cadrul licenţei sale de
master o serie de lucrări (fotografice) intitulată PeriFeeric II/Double Exhaust
Photography. „Este un proiect cu şi despre peisajul contemporan bucureştean,
românesc. Un peisaj super charged cu mult burn out, superlight/weight, de cele
mai multe ori hand-made. Demersul meu este o observare subiectivă a acestui spaţiu,
lucrările, de cele mai multe ori, fiind false panorame, dipticuri, cu ajutorul
cărora recompun spaţii sau descriu diferitele construcţii în raport cu mediul
înconjurător. Imaginile sînt o convertire a realităţii la termenii percepţiei
mele subiective. Dacă există perseverenţă şi coerenţă, atunci sînt şanse să
funcţionezi ca artist. Probleme sau piedici pot veni din lipsa banilor. M-aş
bucura dacă ar fi mai multe oportunităţi de dezvoltare profesională în ţară.“
O altă absolventă de master (grafică), Alexandra Rădulescu,
expune lucrarea intitulată Mărturisire – o pînză de in crud pe care a desenat
cu creionul compozitii cu scene din vieţile sfinţilor din perioada Postului
Mare. „Tema reprezintă timpul – ne spune Alexandra –, dar privirea asupra acestuia
nu este în sens abstract, ci am dorit explorarea valorii umane a timpului.
Cuvintele din Vieţile Sfinţilor mi-au adus în minte imagini, imagini ale
minunilor, ale durerii şi ale iubirii în acelaşi timp. Cred că artistul
transmite o stare sufletească şi, dacă ceea ce creează este cu adevărat artă,
atunci este mărturisitor al vieţii şi al credinţei lui celei mai adînci. Şanse
pentru un absolvent există, iar artistul-absolvent trebuie să creadă în ele!
Altfel, se va cantona în blazare sau în scuze de genul: nu se poate face artă
în România!“.
În scurtul dialog pe care l-am avut despre tema masterului
său în pictură, Daniel Alexandru spune că este vorba despre un voiaj al
existenţei sale intime, o călătorie către sensul propriei persoane şi al
fiecărui lucru. „Este, poate, un prim pas pe linia căutării sinelui artistic.
Prefer să ridic semne de întrebare decît să mă amăgesc că am găsit răspunsuri.
Încerc să fac din acest voiaj interior unul presărat cu emoţii cît mai sincere,
fără reţineri. În lucrări mă folosesc de tehnică; de materiale – cît mai puţin.
Ceea ce am învăţat, intenţionez să folosesc pentru a reclădi un eu cît mai
personal. Nu mă gîndesc foarte mult la ceea ce fac în momentul realizării. Las
doar nişte urme, trasez un semn şi îmi notez cîteva cuvinte. Ca într-un
exerciţiu. Adeseori, am scris pe lucrări doar că mă gîndesc, dar la ce anume mă
gîndeam de fapt, nu pot preciza exact. Aşa înţeleg eu arta şi, implicit,
şansele pe care aceasta mi le oferă.“
Ce spun profesorii: nu există şomeri în domeniile în care oferim specializări!
Am vorbit cu profesorul Copel Moscu, de la secţia Foto-Video
din cadrul Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti, care ne spune că amintita
secţie este relativ nou înfiinţată. „Aici, studenţii învaţă să se exprime cu
imaginea, undeva la graniţa dintre cinematografie şi arta plastică. Aceştia se
pregătesc pentru a lucra în domeniul audio-vizualului, mai ales în cel
publicitar, unde există o plajă destul de largă de posibilităţi. Lucrările
absolvenţilor certifică o valoare care, cu riscul de a fi lipsiţi de modestie,
este europeană! Nu sîntem departe de ceea ce se face în alte ţări. Pe piaţa
audio-vizualului există o mare cerere pentru acest tip de specialişti, aşa că,
sînt convins, absolvenţii noştri se vor descurca. În ultimii ani, aceştia s-au
orientat, cu predilecţie, spre activităţi din ţară, unde veniturile realizate
din munca lor sînt comparabile cu cele de peste hotare. În sfîrşit, putem
beneficia de avantajul de a avea prioritate în calitate de nativi ai ţării
noastre! Totul depinde exclusiv de valoarea fiecăruia şi de locul de muncă pe
care îl ocupă.
Problema este de a fi întotdeauna în ton cu ceea ce se
întîmplă pe glob. Dacă nu eşti conectat zi de zi la exterior, se petrece
fenomenul de marginalizare şi de ieşire din context. Avem astăzi un milion de
posibilităţi. Datorită internetului, sîntem în permanenţă conectaţi la restul
lumii şi putem onora comenzi la orice distanţă şi de oriunde. Legenda plecării
în străinătate pentru realizare profesională a căzut în aceste momente. Prin
intermediul computerului poţi lucra într-un cătun din România un produs
vandabil la Los Angeles.
Revenind, piaţa privată absoarbe 80% din absolvenţi.
Prelucrarea computerizată a imaginii, fotografia de înaltă clasă, chiar şi
cinematografia, sînt porţi prin care se pot realiza profesional studenţii
noştri. Practic, nu există şomeri în domeniile în care oferim specializări!“.
Victor Velculescu, conferenţiar în cadrul aceleiaşi secţii,
ne-a precizat că specializarea presupune asimilarea unor forme de expresie
complementare limbajelor tradiţionale şi crearea unor noi modele vizuale de
comunicare artistică. „Există o sumă de alte facultăţi care pregatesc
specialişti în domenii conexe. Clujul, Iaşiul şi Bucureştiul (prin U.N.A. şi
U.N.A.T.C.) au secţii de foto-video. Spre deosebire de celelalte instituţii,
noi marjăm pe un pronunţat caracter postmodern al formelor de manifestare.
Înclinăm spre tipul plastic de reportaj, scenariu sau regie de montaj. Este un
drum mai nou decît cele cu care este obişnuit deocamdată publicul larg. Avem în
vedere ziua de mîine şi acest fapt reprezintă o miză destul de mare.“
Sperăm că ziua de mîine va reprezenta într-adevăr mai mult
decît cea de astăzi, cînd salutăm terminarea unui stagiu de pregătire pentru
încă o generaţie de artişti români.
Comentarii utilizatori
rectificaredaniel - Joi, 3 Iulie 2008, 03:34
nu inteleg ce s-a intamplat defapt..dar:
"Traim intr-o societate democratica si ea garanteaza prin constitutie sanse egale tuturor cetatenilor sai"
a ajuns:
"Aşa înţeleg eu arta şi, implicit, şansele pe care aceasta mi le oferă.“
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters