Mai puţin vizitat ca în alţi ani (asta s-a văzut), mai puţin
profitabil (asta se zice, deşi nu chiar toţi expozanţii se integrează în acest
cor de bocete), dar şi mai puţin obositor – nici nu ştiu cînd au trecut cele
cinci zile –, Bookfestul din acest an şi-a făcut treaba, zic eu, şi le-a adus
bucureştenilor şi vizitatorilor un sac de noutăţi, sau doar posibilitatea
achiziţionării unor „noutăţi mai vechi“, prilejul de a-i asculta pe scriitori
vorbind despre cărţile lor sau ale altora, ocazia întîlnirii cu prieteni din
viaţa reală sau din cea virtuală, a blogurilor, sau pur şi simplu un pretext
pentru a ieşi din casă.
Pentru iubitorii de literatură F&SF, lucrurile sînt mai
simple. Se ştiu editurile care publică acest gen, şi mai toate au blog. Se ştiu
blogurile fanilor, unde oricine poate găsi informaţii la zi (şi, uneori, din
trecut, alteori, chiar din viitor), aşa că prezenţa fanului SF la tîrg este mai
puţin o croazieră şi mai mult o vizită de lucru. Fanul SF vine la stand, se
uită în ochii vînzătorului şi îi cere clar cutare şi cutare, şi cutare.
Eventual, cînd vînzătorii sînt avizaţi – la rîndul lor, fani SF –, îi mai pot
convinge cu încă un titlu sau două. Asta în cazul în care nu ne aflăm în faţa
cumpărătorului ideal, al fanului perfect (mai mult ca perfect, să-mi fie
îngăduit a spune), situaţie în care omul vine la standul editurii şi cumpără
toate titlurile noi.
Cum mi-am fixat cartierul general în standul unei edituri
(despre ale cărei cărţi, din păcate, nu prea pot scrie, pentru că ba le sînt
redactor, ba autor, coautor... ăsta fiind unul dintre „avantajele“ de a fi în
sistem), am avut timp să văd, să aud poveştile celorlalţi.
Cîteva cazuri. Cineva a venit la stand şi, dintre noutăţi,
le-a luat doar pe cele semnate de autori români. Se zice că literatura F&SF
este pentru copii şi tineret (ce-o fi însemnînd tineretul ăsta?!), lucru
oficializat oarecum la noi, cîtă vreme pînă şi intrarea în USR a autorilor de F&SF
se face, de regulă, la secţia de copii şi tineret (ce-o fi însemnînd tineretul
ăsta?!). Păi, dacă e pentru... – nu mai zic, ca să nu mă mai întreb încă o dată
ce-o fi tineretul ăsta –, cum se face că au cumpărat cărţi F&SF persoane
între 14 şi 77 de ani (probabil)? Iar cele din urmă nu le-au cumpărat pentru
nepoţi, chiar ştiau despre ce e vorba în seria respectivă, au discutat despre
primele romane, au spus ce le-a păcut, ce nu le-a plăcut şi, inevitabil, la
plecare (unii, chiar la venire), au pus întrebarea: cînd apare următorul volum?
Un alt caz, o altă situaţie, surpriză, ce-o fi ea: pe locul doi, dintre
titlurile vîndute, a fost primul număr al unei reviste (e drept, de 240 de
pagini, dar revistă!). Ce se mai găseşte la standul unei edituri sau, cel
puţin, la această editură? Informaţii despre celelalte cărţi F&SF care pot
fi găsite la Bookfest, la pachet cu indicaţii despre cum se ajunge la
standurile respective. Ideea ar fi că editurile nu se exclud una pe alta, ci se
completează. Iar cînd vorbim de nişă, ideea e să crească nişa prin eforturile
tuturor. Pentru că nimeni nu poate publica toate cărţile, nici măcar într-o
nişă. Dar publicul fiecărei edituri este un potenţial public şi pentru
celelalte. Lucru care s-a probat în cazul editurilor Millennium Press şi
Alexandria, care au împărţit acelaşi spaţiu, reuşind, împreună, să construiască
o enclavă („grup de populaţie străină, izolată în mijlocul populaţiei indigene“
– nu e chiar atît de departe de realitatea locului) căutată de fanii F&SF.
De lansat, s-au lansat cărţile despre care vorbeam săptămîna
trecută, un eveniment a avut loc la Editura Nemira, cu Mihai Dan Pavelescu în
rolul pricipal, iar altul – prelungit –, la Milennium Press, în standul căreia
s-a lansat şi cartea lui Oliviu Crâznic, ...şi la sfîrşit a mai rămas coşmarul,
apărută la Editura Vremea, o lansare de succes, cu multă, multă lume, cu un
autor emoţionat, aflat la debut, şi cu o portavoce prin care prezentatorii şi
autorii şi-au exersat talentele de sindicalişti. La eveniment au participat şi
autori, critici, traducători veniţi în Bucureşti cu trenul sau cu maşina:
Mircea Opriţă, Cătălin Badea, Mircea Pricăjan, plus editorul Horia Nicola Ursu,
cărora li s-a adăugat Ştefan Ghidoveau. În apropiere (şi tot sîmbătă – de-o
vreme, sîmbăta este ziua lansărilor F&SF la tîrgurile de carte şi, poate de
aceea, publicul acestor lansări este constant numeros), Tritonic a lansat
Regina Arkudă şi amuletele puterii, cartea a treia din seria Oanei
Stoica-Mujea, şi Să iubeşti un înger, romanul de debut al lui Claudiu Simion.
Şi, dacă tot am vorbit de Tritonic, una dintre surprizele
foarte, foarte aşteptate – şi întîmplate! – ale tîrgului a fost apariţia
volumului The City & The City, de China Mièville (să nu vă deruteze titlul,
cartea a apărut în limba română), un roman distins în acest an cu premiile
Arthur C. Clarke şi British Science Fiction Association şi nominalizat la
Nebula şi Hugo.
Pe lîngă cărţile menţionate săptămîna trecută, în
avanpremiera tîrgului, au mai apărut: Molima de Guillermo del Toro (da, acel
del Toro) şi Chuck Hogan (Litera), Zîmbiţi, vă rog de Kurt Vonnegut
(povestiri!) şi Întoarcerea generalului de Benoît Duteurtre (Univers, ambele în
renăscuta colecţie Globus – alt prilej de bucurie!), Gena lui Isis de Traci
Harding, primul volum din Trilogia mistică, Nu plînge sub clar de lună de
Heather Davis, Preţul sîngelui de Tanya Huff, primul volum din seria Cărţile
sîngelui (după care s-a făcut serialul Legături de sînge/ Blood Ties), volume
noi din seriile Jurnalele vampirilor şi Academia vampirilor (Leda), Venea din
timpul diez de Bogdan Suceavă (Polirom, ediţia a doua). Şi, poate, or mai fi
fost şi altele pe care le-aş fi ştiut dacă scotoceam mai bine standurile, dacă
reuşeam să trec pe la toate.
Una peste alta, se pare că am avut destule noutăţi la acest
Bookfest şi, lucru important, am avut cărţi noi semnate de autori români. Nu-mi
rămîne decît să sper că la Gaudeamus va fi şi mai mult decît atît, iar prin
eforturile tuturor editurilor, publicul de nişă va creşte. Aşa cum crescut să
fie şi numărul autorilor români publicaţi!
Autor: 
Categoria: 
RSS Feed
Newsletters