OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ascensiunea SF-ului românesc a constituit tema ultimei emisiuni Exploratorii lumii de mîine, pe care Ștefan Ghidoveanu o realizează la Radio România Cultural. Am preluat acest titlu pentru că n-am mai auzit de mult o formulare atît de tranșantă, de curajoasă și de optimistă (în contextul în care, mai tuturor, realitățile României le put și orice este românesc este depășit, prost etc. etc.). L-am preluat pentru că e prima dată (din cîte știu sau îmi aduc aminte) cînd altcineva iese pe piață cu o formulare de acest gen. Eu încerc de niște ani să spun că sefeul românesc este pe un drum bun, încerc să arăt că a crescut numărul cărților de autori români, că se publică din ce în ce mai multă proză scurtă de autori români. Ba chiar sîntem în situația de a avea patru publicații active: Helion, Nautilus, Gazeta SF (on-line) și Galileo (pe hîrtie, plus varianta on-line). La care se adaugă alte site-uri și bloguri pe care se publică proză (srsff.ro, sferaonline.ro, moshulsf.wordpress.com), ca să nu mai vorbesc de blogurile pe care se publică recenzii.

Este, în același timp, și o situație poate mai tensionată ca oricînd în sefeul românesc? Da, este. Pentru că ne certăm ca chiorii, pentru că ne e foarte ușor să ne facem că celălalt nu există sau să-l criticăm ori să organizăm execuții publice, dar ne e foarte greu să admitem că și noi sîntem criticabili, la rîndul nostru. Putem ieși din situația asta? Sigur că putem. Dacă înțelegem că în momentul în care am decis să ieșim în public sîntem supuși criticilor de tot felul. Sigur că putem, dacă prin critici de tot felul înțelegem fix asta, critici, și nu delațiuni, nu amenințări, nu minciuni despre familie și prieteni puse pe orice site... A face critica unei cărți sau a unui eveniment exact asta ar trebui să fie, cu toată doza de subiectivism asumată. Tot scandalul ăsta care ne însoțește ca o molimă de-o vreme face și el parte din ascensiunea sefeului românesc. Poate că fără el nu ne-am simți întregi.

 

Nu știu dacă e așa. Cum nu știu dacă problema are soluție. Deocamdată nu cred că are. Dar, cine știe? Vom ajunge cîndva și acolo. Poate unii vor renunța, se vor retrage din activitate și atunci ceilalți vor rămîne singuri și fericiți. Se poate și asta. Orice este posibil. Deocamdată certurile – reale sau artificiale – sînt partea cea neimportantă. Pentru masa cititorilor, astea chiar nu contează. Pentru cei cîteva mii (uneori) de cititori (sau doar cîteva sute – de obicei) importante sînt cărțile și revistele în care se poate citi SF românesc (SF, fantasy, horror, mixaj între toate acestea – ca să fie clar despre ce vorbim).

M-am implicat în ultima vreme în etapa preliminară, pregătitoare a unor premii care se vor anunța în curînd. Nu spun despre ce premii e vorba, că nu asta e important. Important e că am aflat că, în 2010, s-au publicat 12 volume de proză scrise de autori români (între ele o antologie), iar în publicațiile cu ISSN au apărut 68 de povestiri noi (am scris generic povestiri – ele sînt, evident, schițe, povestiri și nuvele). La premiile respective am luat în calcul doar publicațiile cu ISSN tocmai pentru a încuraja editorii să-și înscrie revistele în catalogul publicațiilor, iar pe autori să înceapă să facă diferența între o publicație cu ISSN și un site/blog/fanzin pe care nu prea ți-l poți trece în CV, dar dacă ai publicat acolo un text, cu greu îl mai poți vinde unei publicații „adevărate“. Conform celor spuse de Mircea Coman într-o serie excelentă de însemnări (pe blogul sciefientland.wordpress.com) dedicate analizei prozei scurte apărute în cele 12 luni de cînd scrie el despre asta (martie 2010 – februarie 2011), s-au publicat în total (cu ISSN sau fără) 176 de povestiri (unele dintre ele republicate). SFera Online – 73 de texte, Nautilus – 43 de texte, SRSFF – 25 de texte. Numai pe net. La asta ar trebui să adăugăm cele două numere ale revistei Galileo și cele șapte volume de proză scurtă – plus o antologie ieșită pe piață luna trecută (cu povestiri inedite sau republicate).

 

Ei, acum avem o imagine a ceea ce s-a publicat în ultima vreme în sefeul românesc.
Te ia amețeala dacă te gîndești. Cifrele sînt enorme și imaginați-vă că, în afara publicațiilor on-line, toate cărțile și revistele pe hîrtie s-au vîndut.
Sînt autori pentru care 2010 a fost un an deosebit de bogat. Liviu Radu avea, la vremea Gaudeamusului, adică în decembrie, cinci cărți pe piață (Lumea lui Waldemar și Ghicit de seară la Tritonic, Modificatorii și un tiraj nou din Povestiri fantastice la Millennium Books și ediția a doua din Trip-Tic la Eagle). Ștefana Czeller a publicat 13 povestiri în 2010 și, la sfîrșitul lui martie, anul acesta, a debutat cu un roman. Alți campioni sînt Balin Feri, Florin Pîtea, Ioana Vișan, Ciprian Mitoceanu. Nume mai vechi, nume mai noi. Iar numele mai noi, ale celor care nu au încă un volum, ne arată că e vremea să ne pregătim pentru cîteva debuturi în viitorul apropiat. Probabil (sper!) vom vedea cît de curînd în librării volume semnate de Aron Biro, Balin Feri, Narcisa Stoica (debuturi). Dintre cei care au deja cel puțin un volum publicat, se vorbește de apariția (în acest an!) a unor noi volume de Ciprian Mitoceanu, Costi Gurgu, Liviu Radu, Don Simon, Florin Pîtea, Voicu Bugariu, dar și de două ale unor autori oarecum exteriori comunității SF, Radu Ilarion Munteanu și Bogdan Suceavă. Plus cîteva antologii, începutul fiind făcut cu Steampunk. A doua revoluție (editor Adrian Crăciun, la Millennium Books) luna trecută și, luna aceasta, cu Balaurul și miorița (editor Mihail Grămescu, la Eagle). Iar pînă la sfîrșitul anului se anunță alte antologii, alcătuite de Costi Gurgu, Dan-Silviu Boerescu, Mircea Pricăjan, Horia Nicola Ursu, poate chiar și primele volume din marile antologii anunțate de Eagle anul trecut, realizate de Mircea Opriță și Ștefan Ghidoveanu.

 

Ascensiunea sefeului românesc... Sună bine. Și sună și mai bine cînd știu că spun asta bazîndu-mă pe cărți și pe reviste. La urma urmei, asta contează. Restul... cine-și va mai aminti peste cinci ani că X s-a certat cu Y, că Z i-a făcut nu știu ce grozăvie lui W...? Dar de cărțile vechilor și noilor autori de SF va ști din ce în ce mai multă lume.