La ce ar fi bună
o astfel de asociaţie? Cîteva răspunsuri le-am creionat data trecută şi unul
dintre ele ar fi că premiile date de ea ar reprezenta un punct de vedere clar,
al breslei, faţă de producţia literară, un punct de vedere neinfluenţat de
gustul popular. Desigur, ne-am putea afla în situaţia de a vedea premiate cărţi
fără mari vînzări, dar cu mult mai multe calităţi literare. Ar fi vreun deranj
cu asta?
Ce se întîmplă în
curtea altora în cazuri asemănătoare? Haideţi să ne uităm un pic la premiile
Hugo (acordate de fani, la convenţiile mondiale) şi Nebula (acordate de SFWA,
asociaţia scriitorilor americani de F&SF). Este celebru scandalul din 2001
cînd J.K. Rowling a luat Pemiul Hugo pentru romanul Harry Potter şi pocalul de
foc. În acelaşi an, Premiul Nebula l-a luat Greg Bear,
pentru
Dar nu numai
pentru premii iubim noi asociaţiile de scriitori. O astfel de asociaţie ar
putea funcţiona şi ca un sindicat care să apere drepturile autorilor, mai ales
într-o ţară ca a noastră, în care plata acestor drepturi nu este chiar o
prioritate pentru edituri, şi cunoaştem destule cazuri în care autorii sau
traducătorii nu şi-au primit drepturile cuvenite. Or, pentru aşa ceva,
amestecul de fani şi scriitori nu e de natură să mobilizeze şi să canalizeze
acţiunile asociaţiei, cele două categorii neavînd interese comune.
La urma urmei, o
asociaţie a scriitorilor de F&SF nu ar trebui să se deosebească prea mult
de Uniunea Scriitorilor. Ar putea funcţiona exact ca o filială a Uniunii sau ca
o secţie „transpartinică“, dincolo de apartenenţa geografică sau la alte secţii
ale Uniunii. În prezent, autorii de F&SF fac parte, în general, din secţia
„Copii şi tineret“. E drept că unii scriu şi cărţi pentru copii. E drept că
unele cărţi F&SF le putem considera ca adresîndu-se adolescenţilor,
tineretului în general. Dar majoritatea autorilor de F&SF scriu pentru
adulţi şi se consideră prozatori, mai puţin scriitori de cărţi pentru copii şi
tineret. Şi atunci intră în Uniunea Scriitorilor în secţia de copii şi tineret,
după care nu ştiu cum să se transfere mai repede la secţia de proză.
Poate şi din
acest motiv (în afara prejudecăţilor ştiute) mulţi dintre autorii de cărţi
încadrabile la F&SF nu le declară astfel, urmînd poate exemplul lui
Margaret Atwood, care evită orice referire la SF, deşi are un premiu Nebula
pentru Povestea cameristei (1987) şi mai multe nominalizări la alte premii SF.
Sau poate editurile evită să le promoveze şi în rîndul fanilor F&SF,
considerînd că îi fac un deserviciu autorului.
Ca s-o spun pe-a
dreaptă, eu unul visez la ziua în care Uniunea Scriitorilor va acorda un premiu
pentru volum F&SF. Sau o serie de premii care să pună în valoare literatura
F&SF care se scrie în România. Şi asta nici nu e greu de făcut, mulţi autori de F&SF
sînt deja membri ai Uniunii, mulţi membri au publicat şi astfel de cărţi, chiar
dacă nu le-au zis cărţi SF sau fantasy. Şi, poate, o modalitate de a promova în
lume literatura română este şi aceasta, de a scoate în evidenţă literaturile de
gen.
O promovare a
autorilor români de F&SF prin programele desfăşurate la nivelul Uniunii
Scriitorilor ar avea şanse mult mai mari de reuşită şi, poate, şi o piaţă mult
mai primitoare decît vrem să credem.
Din aceste
motive, şi pentru încă o sută, cred că e timpul, e necesar să se înfiinţeze o
asociaţie a scriitorilor români de science fiction şi fantasy. Pentru că în
România, indiferent de ce zic unii şi alţii, se scrie F&SF, şi se scrie
chiar bine.

