FANTASY &SCIENCE FICTION. Autografe craiovene

Numarul 511 din 04.02.2010

Categorii: PSIHANALIZA; FOCUS; EDITORIAL; IN ACTUALITATE; OPINII; INFORMATII; POLITIC; LITERATURA; ESEU; MEMORIALISTICA; ARTICOLE; ARTE; MULTIMEDIA; AGENDA CULTURALA; RUBRICI; INTERNATIONAL

Autori: Carmen MUŞAT; Paul CERNAT; Iulia POPOVICI; Adina DINITOIU; Ovidiu ŞIMONCA; Cristian CERCEL; Doina IOANID; Bianca BURTA-CERNAT; Andreea RĂSUCEANU; Cezar GHEORGHE; Silvia DUMITRACHE; Observator cultural; vezi toti autorii

mareste font micsoreaza font tipareste pagina trimite prin email

Autor: Michael HAULICĂ

Din cînd în cînd, primesc de la Craiova, fie de la Victor Martin, fie de la Dodo Niţă, revista Autograf MJM. Este editată de Asociaţia Culturală Autograf MJM şi îl are ca redactor-şef pe George Popescu, iar din redacţie face parte Victor Martin, cunoscut iubitorilor de SF prin povestirile sale publicate încă din anii ’80 sau prin volumele de povestiri şi romanele mai recente. Probabil că lui i se datorează existenţa unei secţiuni SF în cuprinsul revistei. În numărul 4-5-6/2008, secţiunea SF conţine trei articole.

Victor Martin, „Literaţi şi sefişti – O confruntare de mentalităţi“. De cînd s-a apucat de scris aforisme (a scos şi cîteva cărţi cu panseuri), Victor Martin o comite cu toate prilejurile, probabil şi atunci cînd îşi copiază pe vreun şerveţel programul TV. Indiferent ce scrie, textele lui arată ca o înşiruire de vorbe de duh, fie că au, fie că n-au legătură cu subiectul propus, devenind un fel de păduri bine ascunse printre copacii înţelepciunii. „Nu există democraţie în literatură“ – corect, dacă n-ar avea aerul ăla de propoziţie scoasă „din puţul gîndirii“: „avem nevoie nu numai de critici de întîmpinare, ci şi de critici de preîntîmpinare a prostiei şi a lipsei de talent“ şi tot aşa. Titlul articolului este, de fapt, titlul volumului lui Voicu Bugariu, tipărit la Editura Universităţii Transilvania, Braşov, în 2007, şi am crede că este o recenzie, o ceva pe-acolo... Nu aflăm prea multe despre cartea lui Bugariu, dar articolul este un nou pretext pentru a-i afla idiosincraziile autorului: cum se pune mereu cineva de-a curmezişul gloriei şi a ascensiunii lui ca scriitor (de SF), cum găştile, grupurile de interese etc. fac ce fac şi promovează întotdeauna nonvalorile, în loc să-l promoveze pe el, Victor Martin, cum, de fapt, „sistemul“ e de vină pentru toate astea etc. Articolul a mai fost publicat şi on-line, în două reviste: Literatorul1 şi Luceafărul românesc, încă una din „specialităţile casei“, publicarea simultană, chestie care nu prea se face..., dacă tot vorbim de profesionişti. Să terminăm în nota obişnuită a textului şi a autorului, cu un panseu: „Pentru unii, drumul e mai important decît destinaţia şi e treaba lor dacă vor să fie tot timpul pe drumuri“.

Györfi-Deák György – „Disociativitate şi comunitate“. Şi articolul lui Györfi-Deák a mai apărut în Caiete silvane şi Pro-Scris2. Numai că, de data asta, avem parte de o analiză la obiect, care pleacă de la cîteva definiţii ale fandomului (George Ceauşu, Florin Manolescu, Andrei Valachi, Ovidiu Bufnilă) pentru a ajunge la conceptele introduse de Voicu Bugariu cu ceva ani în urmă („sefultură“ sau dihotomia literaţi-sefişti). Sînt discutate ideile din cartea criticului braşovean, în general acceptate de Györfi-Deák, mai ales atunci cînd este pusă la zid gruparea nouăzecistă, coagulată în jurul revistei Jurnalul SF, grupul „Cei Care Nu“ (greşit numit „Noi Nu!“). Şi aici ar fi de discutat, dar nu asta e tema articolului de faţă. Györfi-Deák György este, aşa cum ne-a obişnuit, un observator şi un comentator atent al fenomenului F&SF, documentat, riguros, cu opinii ferme sprijinite de argumente. Cînd scrie un articol, îl scrie pentru a comunica ceva, o idee, un concept, o părere. Şi mai ştie şi cum s-o facă.

Un alt articol al aceluiaşi Györfi-Deák György este „Noapte de coşmar“ şi are ca subiect romanul Noaptea oraşului ilustrat, de Victor Martin (apărut în 2007, republicat recent, împreună cu romanul din 2004, Elogiul muncii de partid, în volumul Partidul de export). Este o recenzie amabilă, împănată cu multe referinţe culturale (Orwell, Bradbury, Melville, Zamiatin şi Huxley), parcă pentru a îmbogăţi – ceea nu e clar pe ce treaptă calitativă este – romanul lui Martin. Iar, cînd vine vorba de a emite judecăţi de valoare, autorul recenziei preferă, din nou, să citeze. Şi o face din Mircea Opriţă, ascunzîndu-se parcă în spatele criticului care se referă la precedentul roman al lui Martin, Elogiul muncii de partid, scoţînd în evidenţă abundenţa de „vorbe de duh, calambururi inteligente, situaţii comice, fabule năstruşnice, interesante în sine, dar parazitare într-un context care, şi aşa, nu străluceşte prin dinamism“. Györfi-Deák observă totuşi că toată acea abundenţă de aforisme are un rost de data asta – „ne ajută să ne identificăm cu personajele şi să ne întrebăm de ce a trebuit să credem vreme de 20 de ani brucanieni în apariţia unui om providenţial“. Înţelegem că romanul lui Victor Martin este o satiră, care, „împinsă la limita tragicului, reafirmă rostul literaturii de a deveni o oglindă în care realitatea se reflectă distorsionat, un scut lustruit prin care putem privi chipul hîd al Meduzei, fără teama de a rămîne împietriţi“.

Atît, doar trei articole în secţiunea SF, în care, în alte numere ale revistei, se găsea loc şi pentru o povestire, două. Am întîlnit totuşi şi semnături ale unor sefişti craioveni: Mircea Liviu Goga, semnatarul unui eseu publicat în serial, Octavian Mustafa, un prozator remarcabil al generaţiei tinere (pe vremea cînd publica în Jurnalul SF), prezent însă, în numărul de faţă al Autograf MJM, cu versuri, Viorel Pîrligras, care prezintă cîţiva artişti plastici, şi din nou Victor Martin, cu un articol pe tema aspiraţiei românilor la Premiul Nobel (alte banalităţi, platitudini, vorbe după ureche, „se spune că“ luat ca ştire etc.) şi cîteva aforisme – sau, cel puţin, sub titlul ăsta sînt publicate „vorbe de duh“ ca: „Literatura proastă creează o critică de calitate“ sau „În viaţă e ca în teatru. Cînd viaţa începe să pută, mergem la teatru“. Am reţinut însă asta: „O femeie deşteaptă este mai periculoasă ca un bărbat prost“. Zău?!

––––––––––––

1. http://literatorul.wordpress.com/%e2% 96%bacritica-literara/victor-martin-voicu-buga-riu-%e2%80%9eliterati-si-sefisti-o-confruntare-de-mentalitati%e2%80%9d/

2. http://proscris.110mb.com/Ps51-54/ gyuri51vb.htm, în nr. 51 - 54/2008, alături de un articol semnat de Mircea Opriţă, de un interviu cu Bugariu şi de varianta electronică a volumului.

Comentarii utilizatori

felicitari Victor MARTIN, Marti, 7 Octombrie 2008, 16:23: Bravo, Michael! Daca nu erai tu, nici nu-mi dadeam seama ce lucruri interesante mi-au trecut prin cap. Tot ce nu merge pe piata, e literatura.
Gyuri michael, Vineri, 3 Octombrie 2008, 10:22: pentru a te considera "impotriva mea" e nevoie de mult mi mult decit a simpatiza vreun "oponent", a fi in "gasca vecina" etc. tu imi esti simpatic, apreciez foarte mult ceea ce faci, cu toate micile ciocniri care ni se intimpla din cind in cind (si sper ca s-a vazut asta in ceea ce am scris). poate si pentru ca una dintre calitatile tale - constante - este echilibrul. n-aminteles chestia cu succesul si invidia, dar las' ca ma fac eu mare si-oi intelege cindva (unde bati).
Cine nu e impotriva lui Victor e impotriva ta? Gyuri, Joi, 2 Octombrie 2008, 16:49: Draga Mike, cum bine ai remarcat, articolul din Pro-Scris nu coincide decat partial cu cel din Caiete silvane, deoarece spatiul revistei salajene este limitat si ofera cel mult 6000 de caractere. Le multumesc editorilor si pentru acestea. Incerc sa le folosesc cat mai eficace, pentru promovarea tipului de gandire specific science-fictionului. Cat despre republicarea articolului in Autograf MJM, a fost dorintza lui si, spre deosebire de altzii, n-am avut nimic impotriva. In vreme ce unii contestatari au renuntzat sa scrie si proza scurta SF, Victor Martin a produs doua romane voioase. Vorba ceea, succesul se poate cumpara cu bani, dar invidia trebuie meritata!