OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

BlogoSFera este un organism viu care, ca toate organismele de genul ăsta, se naşte, trăieşte şi moare. Ce credeţi că urmează după această cugetare mai adîncă decît groapa marianelor, elenelor şi cameliilor la un loc?

 

Dintre blogurile pe care le urmăream cîndva şi pe care găseam mereu însemnări de interes pentru publicul pasionat de F&SF (dar nu numai), unele se pare că au luat o scurtă vacanţă. Un concediu. De odihnă, de trecut lehamitea, sictirul etc. Ca de pildă Biblioteca Babel (bibliotecababel.wordpress.com), care a lăsat-o mai moale cu cărţile.

 

Împricinatul de Corn (Sebastian A. Corn, la sebastian-corn.tapirul.net) scrie tot mai adînc şi tot mai rar, vorba poetului, dar numai despre locurile europene vizitate (cel puţin în ultima lună). Printre călătorii, şi o observaţie care dă de gîndit în însemnarea despre cum au ajuns Ahile – Brad Pitt şi Alexandru cel Mare – Colin Farrell...

 

Ţesătorul lui Florin Pîtea (tesatorul.blogspot.com) continuă să dea seama despre cărţile citite de proprietar şi, 10 bile albe pentru asta, de la o vreme, printre lecturile stimabilului încep să-şi facă loc şi cărţile confraţilor. De pildă, pe 2 septembrie, Pîtea scrie despre romanul lui Oliviu Crâznic, ...şi la sfîrşit a mai rămas coşmarul.

Aron Biro, în dilitele lui scene (aronbiro.blogspot.com), scrie cu acribie despre cărţi (Cross-Plains Universe: Texans celebrate Robert E. Howard, antologie editată de Joe Lansdale şi Scott Cupp, e ultima dintre ele), despre festivaluri de film (horror, evident, cum e Fright Fest, Londra) sau despre muzici (tot în festivaluri, ca Brutal Assault, Cehia). Nimic mai mult, nimic mai puţin. Adică excelent, ca pînă acum. De unde şi ideea că stagnarea, uneori,  poate fi un semn de bunăstare.

 

Mircea Pricăjan (mirceapricajan.ro) s-a mai liniştit, a pus două însemnări în ultimele douăzeci de zile, dar una dintre ele este cronica pe care a publicat-o în revista Familia la antologia Steampunk: A doua revoluţie, editată de Adrian Crăciun.

 

Mircea Coman, în Scifientland (scifientland.wordpress.com), comentează, ca de obicei, proza scurtă apărută pe net în luna precedentă. Un punct musai de vizitat, în fiecare lună.

 

Pe blogul lui Ştefan Ghidoveanu (moshulsf.wordpress.com) continuă cîteva seriale de mare audienţă, dintre care amintesc Bibliografia generală a ficţiunii speculative în România (1899-2011), Cele 1001 de scorneli ale moshului sf (proză inedită a autorilor români de F&SF) şi pe cel dedicat lui Ion Hobana.

 

Unul dintre cei mai activi scriitori din tînăra generaţie este Oliviu Crâznic. Multiplele lui activităţi sînt expuse pe blogul personal (oliviucraznic.wordpress.com): în ultima vreme a publicat un nou articol din seria dedicată lui Jack Spintecătorul în Suspans.ro, un articol despre revistele româneşti de proză fantastică şi un portret al lui Florin Pîtea în Gazeta SF (fanzin.clubsf.ro) plus prezentări de povestiri/volume din zona lui de interes (vampiri, horror, gotic).

 

Cititor SF (cititorsf.ro) revine, după o perioadă de relaxare, cu o însemnare a lui Adrian Crăciun despre ultimele cărţi citite. Printre ele Vortex de Robert Charles Wilson, Watership Down de Richard Adams, Soft Apocalypse de Will McIntosh, I Remember Pallahaxi de Michael Coney.

 

Site-ul SRSFF (srsff.ro) este bogat în articole şi proză. De citit, în luna septembrie, printre altele, articole de Mircea Opriţă, Eugen Stancu şi Eugen Lenghel, povestiri de Hannu Rajaniemi şi Tatjana Jambrišak.

 

Blog de cărţi (adinab.wordpress.com) e foarte discret în septembrie, în legătură cu literatura F&SF nu e decît o cronică la romanul Bărbatul făcut din bucăţi de David Lodge (nu e SF, dar este despre H.G. Wells).

 

Mă pregăteam să scriu că FanSF (fansf.wordpress.com) a lăsat-o mai moale cu lucrurile interesante, mulţumindu-se să organizeze doar concursuri prin care editurile oferă cărţi, iar blogul face trafic, iată că apare surpriza: un dosar Nina Munteanu, cuprinzînd un interviu cu autoarea canadiană al cărei volum Fiction Writer. Get published! Write now! va fi publicat, în curînd, la Paralela 45 (Scriitorul de ficţiune; Fii publicat, apucă-te de scris!).

 

Bloguri noi. Un scriitor, şi el nou apărut în lumea F&SF, Alexandru Ioan Despina, şi-a făcut blog. Scriptorium (ioanalexandru.wordpress.com) oferă celor interesaţi povestiri şi recenzii de carte (Fingers and other fantastic stories de Marian Coman) sau de revistă (Gazeta SF). Horia Nicola Ursu a mai inventat un blog, Metatexte (metatexte.wordpress.com), în care publică articole şi interviuri, unele publicate cîndva prin reviste, altele inedite. Reţin din interviul cu Joe Haldeman următoarea secvenţă:

„HNU: Aţi cîştigat aproape tot ce era de cîştigat în materie de premii F&SF, unele dintre ele chiar în repetate rînduri. În ce măsură contribuie premiile la reputaţia unui autor?
JH: Premiile sporesc vizibilitatea unui autor în rîndul fanilor, dar aceştia sînt doar o mică parte din publicul cititor. Cred că un premiu ajută o carte să se vîndă mai uşor pe pieţele de carte străine“.

 

Adică premiile, la ei, sînt lucruri care apar post-lectură. La noi sînt motive de lectură. Oare ce-i îndeamnă pe cititorii vestici să citească acele cărţi? Recenziile. Presa – pe hîrtie sau virtuală – este plină de recenzii. Iar de cînd cu blogurile... o sumedenie de fani-cititori şi-au făcut bloguri pe care postează recenzii la tot ce citesc. Şi uite-aşa, uşor-uşor, cititorii amatori devin peste noapte cititori profesionişti, iar editurile îi iau în serios, trimiţîndu-le cărţi spre lectură. Duce asta la dispariţa criticii profesioniste? Academice? Desigur, nu. Deşi se ştie că preferinţele celor două categorii de comentatori ai cărţilor diferă, uneori destul de mult. Dar ambele sînt căi de formare a gustului pentru lectură în primul rînd. Că unii o preferă pe-aia, că unii o preferă pe-ailaltă... Fiecare carte are publicul ei. Şi cîtă vreme lumea citeşte, e bine.

 

În blogoSFera internaţională, la invitaţia celor de la Grasping for the Wind (graspingforthewind.com), Marian Coman scrie un articol despre sefeul românesc. Articolul ca articolul – în fond, fiecare are preferinţele lui –, dar comentariile fac toţi banii. Adică dacă un român scoate capul în lume, imediat apare un alt român (nume de cod Sick of all, că doar n-o să semneze cu numele din buletin, să-l afle toată lumea cît de mîrlan poate să fie!) care să-l împroaşte cu zoaie şi pe cel de-a ieşit în lume, şi pe prietenii lui, şi pe cei care l-au sprijinit acolo şi au scris frumos despre el... Că unde e o capră, hop şi un  prost! Ruşine, sicovolule, oricine ai fi!
Şi-aşa trece şi luna septembrie...