Numarul 511 din 04.02.2010

Categorii
PSIHANALIZA
FOCUS
EDITORIAL
IN ACTUALITATE
OPINII
INFORMATII
POLITIC
LITERATURA
ESEU
MEMORIALISTICA
ARTICOLE
ARTE
MULTIMEDIA
AGENDA CULTURALA
RUBRICI
INTERNATIONAL
 
Translation
Autori
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Iulia POPOVICI
Adina DINITOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Cristian CERCEL
Doina IOANID
Bianca BURTA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii

Acasa   |   Arhiva   |   2009   |   Iulie   |   Numarul 485   |   FANTASY &SCIENCE FICTION. Blogosfrrr! (2)

mareste font micsoreaza font tipareste pagina trimite prin email

FANTASY &SCIENCE FICTION. Blogosfrrr! (2)

Autor: Michael HAULICĂ

Alte articole care au încins blogoSFera: Rudi Kvala, în „Sefeul, o stare“ (SRSFF, 9 iulie, 23 comentarii), zice: „Sesizăm un cerc vicios: nu scriem sefe (sau scriem puţin) pentru că nu prea avem unde să-l publicăm. Şi dacă avem, cititorii sînt prea rarefiaţi ca să amorseze o reacţie în lanţ. Nu există cerere, oferta este slabă (cantitativ şi calitativ).“ Şi apoi: „Unde este, de fapt, sefeul românesc? Unde se ascunde? De ce nu-l vedem mai agresiv pe piaţă? Ce lipseşte scriitorilor români, comparativ cu cei traduşi, ca să cucerească o piaţă nu atît de minusculă cum am fi tentaţi să credem?“, pentru a concluziona: „Puţini scriitori de sefe, puţine opere, puţine satisfacţii. Multă puţinătate în sefeul autohton.“ Cam pesimistă vederea. totuşi, unii merg înainte, fie ei excepţii sau nu. Despre excepţii spune Eddie într-un comentariu: „Singura concluzie posibilă: SF-ul românesc e o colecţie de situaţii şi personaje excepţionale, iar din excepţii nu rodeşte o piaţă viabilă, aşa cum ne-o dorim cu toţii. Sper să mă înşel, totuşi…“

Liviu Radu – „Să spunem lucrurilor pe nume“ (SRSFF, 16 iulie, 16 comentarii). Articolul începe abrupt, cu o sentinţă care doare, dar, dacă e s-o judecăm la rece, deocamdată se susţine: „1. Un autor român de literatură SF nu va reuşi aproape niciodată să scrie texte de valoarea celor americane“. Pentru că, argumentează autorul, americanii sînt profesionişti, iar ai noştri sînt amatori. Evident, se compară vîrfurile lor, care au ajuns să trăiască din scris, cu vîrfurile noastre, care nu prea au cum (referindu-ne la piaţa noastră, pentru că, altfel, reţeta e aceeaşi: de la un număr de exemplare vîndute încolo, se poate trăi din scris oriunde). Dar, „singura soluţie este să scrii ceva bun şi original, care să nu semene cu ceea ce scriu alţii“. (deşi nu e soluţia necesară şi suficientă, pentru că nu doar originalitatea nu garantează vînzările).
 

„2. Debutul depinde de foarte multe lucruri pe care nu le poţi controla.“ În general, este vorba de reviste, şi aici au fost perioade mai bune, cu două, trei, patru reviste care apăreau, dar şi perioade mai proaste, cînd nu apărea nici una.

„3. Publicarea unui volum depinde de edituri, de politica editorială a acestora… şi de cei care lucrează acolo.“ Sînt pomenite trei edituri care publică autori români: Milennium Press, Bastion, Tritonic, dar să nu uităm că şi Polirom, Curtea Veche, Cartea Românească au publicat, deci nu e dracul chiar atît de negru.

„4. Publicarea unui volum nu aduce bani.“ Liviu Radu se dă exemplu pe sine, din unsprezece cărţi publicate doar pentru două a primit bani, pentru cinci a primit un număr de exemplare, iar pentru restul nimic.

„5. Problema principală nu-i legată de bani“, problema e de sistem: autori, edituri, agenţi, promovare etc. „În timp, m-am lămurit că, de fapt, criticii sînt dispuşi să scrie şi despre tine, cu condiţia să ştie de existenţa ta.“ (sînt pomeniţi Bianca Burţa-Cernat şi Mihai Iovănel, care au publicat recent recenzii la cărţi de gen ale autorilor români.)
 

Se desprinde, sub fiecare punct abordat, cam aceeaşi idee: autorul trebuie să ştie cum să scrie, ce să scrie, cărei edituri să i se adreseze şi, mai ales, să facă şi el ceva pentru promovarea lui. În comentarii, Adina spune că nici prin alte ţări nu sînt cohorte de autori care trăiesc exclusiv din scris şi că şi la ei durează destul de mult pînă ce un scriitor devine profesionist. Kyodnb zice că, la ora actuală, doar o singură editură ar avea forţa să vîndă un autor român de SF: Nemira. Pomenindu-se numele Editurii Polirom (care are o altă piaţă, după cum zice Eddie), intervine Lucian Dan Teodorovici, tocmai pentru a întări acest punct de vedere.

Apoi, scriitorul şi editorul ieşean simte nevoia să-şi exprime opiniile într-o însemnare pe blogul personal.

Lucian Dan Teodorovici – „Literatura SF“ (http://teodorovici.ro, 17 iulie, 52 comentarii): „În cazul literaturii SF româneşti, deşi spuneam că există publicaţii, în special în mediul virtual, senzaţia nu e nicidecum una de presiune a pieţei.“ Şi: „Cred că sînt scriitori buni în zona asta. Dar mai nimeni nu ştie de ei. Cele cîteva sute de cititori ai acelor reviste online nu pot, din păcate, să se constituie într-un public cu adevărat interesant pentru edituri.“ Numai că publicul de carte SF nu este (numai) cel al revistelor...
 

„Revin, deci: nu văd, totodată, un interes al criticii literare pentru domeniu. Nu văd apariţii consistente, repetate, ale acestor scriitori în publicaţii importante, de mai mare impact în lumea literară. Cu alte cuvinte, nu văd, nu simt literatura SF ca pe un fenomen, cu tot ce implică asta. Şi-atunci, de unde să fie un interes major din partea celor care publică literatură?“ Concluzia: „n-am nimic, ţin foarte mult să se înţeleagă asta, cu autorii/iubitorii de SF. Dimpotrivă, e o zonă prea slab reprezentată în literatura noastră – şi cred că e foarte necesară“.

Evident, discuţia se amplifică, apar iarăşi comentatori (genom) care dau de pămînt cu sefeul românesc, pe care, însă, se pare că nu l-au prea citit... Şi totuşi, o observaţie corectă a lui LDT: „Chiar acceptînd că omul nu ştie scriitori români de SF, că nu i-a citit, tot ar trebui să-ţi pui nişte probleme, nu?“.

Concluziile acestor (de)zbateri: se publică puţin SF românesc, iar ecoul în critica literară este palid (deşi, de la o vreme, mai vizibil ca altădată), lucru care nu are cum să atragă atenţia editurilor mari, cu posibilităţi de distribuţie şi promovare (ceea ce ar putea duce la tiraje şi vînzări mai mari, la notorietatea care le lipseşte autorilor români de SF). Autorii români nu scriu cu faţa la public, neîmplinindu-i acestuia aşteptările, adică opere comparabile cu cele traduse. Chiar în cazul în care un autor român este publicat, editurile nu (prea) plătesc, ceea ce duce la întrebări de genul: „de ce să mai scriu?“. Din păcate, nu duce şi la întrebări precum „de ce vînd atît de puţine exemplare?“, pentru că veniturile sînt strict legate de vînzări.
 

Cum se poate schimba această stare a lucrurilor? Furtuna stîrnită de articolele pomenite mai sus ar putea fi un (nou) punct de plecare.



 
 

cauta in arhiva   |   cautare avansata

Ultimele stiri

Juriile naţionale pentru cea de-a treia ediţie a Premiului European pentru Tinerii Jurnalişti au fost desemnate
Anaid Art Gallery lansează programul pentru copii Kinder Atelier
"Rotonda 13". Marin Sorescu
“Eu sînt Gustav von Aschenbach sau Cum să-ţi trăieşti eternitatea la Veneţia”: un experiment artistic în timpul Carnavalului veneţian
Expoziţie Regina José Galindo la MNAC
vezi toate stirile

Agenda culturala

Premiera muzicala la Clubul Ţăranului: “La Rossignol” cu Maria Răducanu şi Maxim Belciug
 
11 Februarie  
"La journée de la jupe"
  Mediateca Centrului Cultural Francez din Iaşi prezintă:Ciné découverte - în ...
10 Februarie  
"ZIDUL"
 
9 Februarie  
"Azilul de noapte"
Teatrul Naţional Radiofonic prezintă marţi, 9 februarie, de la ora 01.30 pe Radio România ...
9 Februarie  
Festival de Flamenco
Ambasada Spaniei în Romania şi Institutul Cervantes din Bucureşti, cu sprijinul Agenţiei ...
9 Februarie  
vezi toate evenimentele

Galerii foto

vezi toate galeriile
 

Arhiva

Vezi arhiva din anul:
Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie
 
Cele mai citite articole
Cine(n-)are nevoie de Marius Oprea
FILM. De ce ne este frică de Avatar? (VIDEO)
Homosexual, depresiv, neprefăcut şi scriitor
Incertitudine la IICCMER
Rinocerita înviată
Cele mai comentate articole
Cine(n-)are nevoie de Marius Oprea
Incertitudine la IICCMER
FILM. De ce ne este frică de Avatar? (VIDEO)
Rinocerita înviată
Relaţia cu Republica Moldova, la un nou început
Cele mai recente comentarii
Aceasta ,,doamna" singura...
copyro vs. nepoatele lui Sebastian
1909
?
JOS MANA DE PE IICCMER
 
Parteneri observator cultural
bookiseala.ro Muzeul Ţăranului Român Radio Lynx Suplimentul de cultura Radio France International Romania Liternet Radio Romania Muzical
 
Institutul Cultural Roman Eurotopics Radio Romania Cultural Libertas Publishing Terestra Design Corporate Image Best Press Distribution
 
Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Astra Film Regizor Caut Piesa
   Pariloto - Pariuri
Rezultate Live