Nr. 610 din 03.02.2012

Confesiuni
Biblioteca observator cultural
Portret
Focus
Editorial
Actualitate
Inedit
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Critica literara
Studii culturale
Eseu
Articole
Interviu
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2009   |   Iulie   |   Numarul 484   |   FANTASY &SCIENCE FICTION. Blogosfrrr! (I)

FANTASY &SCIENCE FICTION. Blogosfrrr! (I)

Autor: Michael HAULICĂ | Categoria: Rubrici | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text

Sfîrîie blogosfera, s-a cam încins, arde, frige, pişcă... În ultimele săptămîni au apărut, pe diverse bloguri şi site-uri, cîteva articole care au încins spiritele în partea de blogosferă care se ocupă cu SF-ul.

Pe site-ul Societăţii Române de Science Fiction şi Fantasy (http://www.srsff.ro), Dragoş C. Butuzea publică articolul „Aşteptările cititorului (amator) de science-fiction“ (25 iunie, 135 de comentarii), text citit la Cenaclul ProspectArt cu cîteva zile în urmă. Este vorba despre aşteptările lui, ale unui neiniţiat în SF, după ce a participat la două şedinţe de cenaclu. Eroarea de la care s-a stîrnit furtuna vine, cred eu, din titlul articolului, care părea a se referi, în general, la SF-ul românesc (chiar autorul precizează, pe blogul lui, că a vrut să provoace cu acel titlu). În rezumat, povestea e cam aşa: unde este SF-ul în textele autorilor români? Unde sînt viermii de pe Arrakis, roboţii şi legilor lor?... Ca, în final, să spună că îşi doreşte „nu literatură estetică şi literatură ştiinţifică. Nu sf şi mainstream. Ci literatură pur şi simplu. Proastă sau bună, oricum, dar literatură“. Ceea ce, se pare, cam contrazice treaba cu viermii, navele şi roboţii... Şi, ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, autorul mai face o confesiune: „pînă a fi invitat aici (la Cenaclul ProspectArt, n.m.), nu citisem nimic sf de vreun autor român“.
 

Şi, evident, fandacsia-i gata, cum ar spune cineva. Autorului i se reproşează contradicţia enunţată şi de mine mai sus, dar şi sentinţele date de pe poziţia unuia care n-a citit nici măcar suficient... (Ştefan Ghidoeveanu). „După cît se pare, domnia sa face parte dintre cei care confundă SF-ul cu roboţii, rachetele şi extratereştrii. Pentru cineva atît de preocupat de nou, ar trebui să ştie că literatura science fiction a depăşit de multă vreme aceste limite“ (Cristina Ghidoveanu). Se atinge apoi şi o altă problemă: piaţa de carte reală, în absenţa căreia scriitorii „vor continua să scrie cum le vine mai uşor, adică pentru ei înşişi“ şi nu pentru public (Eddie). Alţii îi dau dreptate autorului, readucînd discuţia la subiect: articolul „spune mult mai multe decît orice analiză profesională – scriitorii şi editorii ar trebui să tragă nişte concluzii în urma acestui feedback care, cred eu, este onest şi sincer“ (Aspoiu).

Articolul lui DCB este comentat şi în editorialul meu din numărul 18 al revistei Nautilus (http://www.nautilus.nemira.ro, 56 de comentarii), dar comentatorii scot în evidenţă şi alte probleme, ca, de pildă, „blocada“ instituită de editurile româneşti, fapt care a dus discuţia spre cine publică SF şi cum. În intervenţia sa, Lucian Dan Teodorovici spune de ce nu publică Polirom SF românesc (deşi s-a văzut că mai publică... Radu Pavel Gheo, Ion Manolescu, Răzvan Rădulescu, de pildă): „1. în România, nu mai există în momentul actual o piaţă consistentă pentru SF-ul autohton; 2. în ciuda cîtorva scriitori buni, prestigiul acestei zone literare este în scădere, iar acest lucru nu ţine de editori, ci chiar de scriitorii de SF“. Şi concluzionează: „Doriţi interes editorial pentru SF? Şi eu mi-aş dori. Pentru asta, tocmai SF-iştii ar trebui să arate editurilor că există valoare, că există scopuri finale clare. Trebuie deci să creeze presiune prin calitatea ofertei lor. Să fie mai vizibili. Prin site-uri precum acesta. Prin publicaţii, prin demonstraţii coerente că există o piaţă pentru SF şi că există valoare printre SF-işti. Credeţi cumva că editorii vor fi nebuni să nu «profite» de aceste lucruri dacă ele vor fi demonstrate?“.
 

Venit ca o replică sau o concluzie la articolul lui Dragoş C. Butuzea, Liviu Radu, în „Cîteva învăţăminte“ (SRSFF, 2 iulie, 28 comentarii), iese din sfera ploemicii şi încearcă să ia partea bună: cu ce trebuie să rămînă autorii de SF din cele scrise de DCB? Dacă cititorul aşteaptă de la o carte SF acele elemente care definesc SF-ul (ceva asemănător viermilor de nisip din Dune, nave spaţiale, roboţi...) de ce nu i se dau? E drept că adaugă şi că acestea nu sînt decît gadget-urile, partea serioasă a unei scrieri SF trebuind căutată în altă parte. „Considerînd textele SF ca literatură de divertisment, aceşti cititori nu sînt dispuşi să-i acorde mai multă atenţie decît consideră ei că merită şi nu încearcă să străbată pojghiţa de suprafaţă a poveştii aparente.“

Şi în ceea ce priveşte SF-ul lucrurile trebuie parcurse gradual, pentru a ajunge acolo unde literatura „populară“ se întîlneşte cu literatura pur şi simplu. Deşi „autorul român de literatură SF nu scrie pentru piaţă – pentru că nu există piaţă, această literatură nu generează suficienţi bani pentru asta. Ca atare, autorul român scrie pentru sine – şi pentru cei cîţiva cititori fideli care îl citesc cu înţelegere şi care-i fac sugestii pertinente“.
 

Comentariile reiau problema pieţei româneşti de SF şi a adaptablităţii autorilor noştri la ea. Dario Pecarov (un tînăr scriitor, ale cărui texte publicate în Nautilus au fost bine primite de fani) se întreabă: „Nu cumva piaţa românească de sefe nu există pentru că nu o creăm noi, scriitorii? Pentru că scriem pentru noi în loc să plecăm urechea la ceea ce vrea cititorul să găsească în textele noastre? Eu cred că asta a vrut să spună domnul Butuzea în textul său“. Dar vina nu este numai a autorilor. Kyodnb spune: „eu aş arăta cu degetul un pic şi spre edituri“. Spre editurile care nu publică SF pentru că îl consideră de nişă. Cel mai grav este însă cînd tinerii autori ajung la concluzia lui Dario Pecarov: „dacă scriu în continuare, să scriu doar cu gîndul că oricum nu voi avea niciodată mai mult decît cîteva sute de cititori, indiferent de calitatea şi mărimea textelor. Că dacă gîndesc un roman bun şi-l mai şi scriu pot să-mi iau gîndul că voi fi luat în seamă de vreo editură, cu atît mai mult cu cît sînt un tinerel de douăzeci şi ceva de ani, absolut necunoscut publicului, chiar şi celui iniţiat. De ce să mă chinui atunci cu o muncă deloc uşoară, care cere timp şi sacrificii? Din dragoste pentru SF? Dar dragostea nu ţine de foame, nu-i aşa?“.

Data viitoare ne vom întîlni cu alte articole şi comentatorii lor.

 


 
 
 
Cele mai citite articole
Scrisoare deschisă pentru cine o citeşte şi pentru Vladimir Tismăneanu
PUNCT DE VEDERE. „Cum poate fi dictator omul cel mai înjurat al unei naţiuni“
Pactul pentru stabilizare psiho-sufletească
După 15 ani
AVALON. Istoria vechii culturi, un teren plin de surprize
Cele mai comentate articole
Obedienţa politică
PUNCT DE VEDERE. „Cum poate fi dictator omul cel mai înjurat al unei naţiuni“
După 15 ani
Femei albastre (fragment)
Cele mai recente comentarii
Heidegger si Hannah Arendt
Multumesc frumos
Doar un raspuns...
Visul luiMilgram
Telectual!
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto
 
Reteaua literara vreaubilet ro Corporate Image Institutul Cultural Roman Elite Art Gallery Dana Art Gallery Business Edu
 
Uniunea Artistilor Plastici Godot Cafe-teatru Infocarte bookiseala.ro ONB Cartier LicArt
 
International Experimental Engraving Biennial Senso TV