OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ba tirg de carte, ba salon (de parca astea doua ar fi sinonime – ei, lasa, ca si loc si locatie sint dupa unii, din ce in ce mai multi, si nu m-as mira daca DOOM 3 ar „legaliza“ incestul), Bookfest si-a inchis portile, dupa cum suna un binecunoscut cliseu mediatic (din familia „fiarelor contorsionate“ si a „violului bestial“ care „nu tine seama de protestele victimei“).
Impresii generale. Lume mai putina ca in alti ani, si nu-mi dau seama de ce. A lipsit mediatizarea? Stiu ca au fost spot-uri la toate televiziunile.

Au fost si ceva emisiuni dedicate tirgului, ba jumatatea de jurnal de la TVR Cultural, ba emisiunile dedicate de la Realitatea/Money Channel. Ce-ar mai fi trebuit? Afise prin Bucuresti, prin autobuze si tramvaie (alea care mai circula), prin metrou... Scriitorii straini invitati? Dar daca Paulo Coelho ori Vargas Llosa (desi ambii prezenti cu noutati) nu sint... Da, mai era o editura care anunta lansare cu autorul si n-au avut nici autorul, nici cartea. in schimb, au avut un roll-up care ii anunta. Se mai intimpla si de-astea.
Revenind la public. Putini vizitatori, asta simtindu-se chiar si in faptul ca puteai merge linistit prin tirg, nu-ti rupeai hainele in incercarea de a trece de la o editura la alta. Spatii largi (asta a fost bine), alei mai multe. Un punct bun au fost hartile aflate la intersectii. Daca ar mai fi existat si o harta mare, pusa pe un panou la intrare... n-ar fi fost rau.

Reclama si-a facut fiecare cum a putut. Afise la stand, in jurul standului, banner-e atirnate cu si fara voie unde vrei si unde nu vrei. Suplimentul de la B 24 Fun, din care cica urma sa se imparta 60.000 de exemplare – saizeci de mii! – la intrare si din care nu stiu daca au fost cinci mii, si alea puse doar la punctul de informare (in prima zi nu erau nici macar expuse, dar daca cereai ti se scotea „de sub tejghea“ un exemplar)... Si nu va spun cit au cerut organizatorii pe o pagina de reclama in el.
Standurile au fost cele de la parter sau deloc. Cine n-a prins loc la parter aproape ca n-a contat, de unde si strigatele celor care cereau democratie – „sa se dea mai putin, sa ajunga la toti“–, ceea ce nu se poate si nici nu se va mai putea de-acum, tendinta fiind clara, din cite mi-am dat eu seama, de polarizare a industriei de carte, de „noi zece si restul nu conteaza“. Am zis „zece“ ca sa dau o cifra. Ca or fi zece, ca or fi treisprezece...

Problema e ca tendinta e sa ramina cit mai putini mari, iar restul sa fie sanatosi. De-aia se si vorbeste din ce in ce mai des in ultima vreme de coagulari, de edituri medii si mici (dar vizibile) care string rindurile, care formeaza grupuri editoriale, tocmai pentru a face fata concurentei celor citiva „mari“. Standurile au fost din ce in ce mai sofisticate, mai „altfel“... RAO din nou la un metru mai sus – poate de aceea au si practicat doar 10% reducere, restul fiind sporul de inaltime. Nemira a avut un stand interesant, larg, deschis, ca la muzeu (asta nu e de rau!), lejer pentru vizitatori. Mi-a placut turnul cu sigla editurii, vizibil de departe. Corint, biblioteca Corint, apartamentul Corint, cu podeaua lui, cu rafturile intinse de jur-imprejur, a facut o buna impresie, dar a avut si ce pune in acele rafturi! ALL cam inghesuit, cam fara identitate. Humanitas mi s-a parut OK, interesant, cu labirintul strajuit de colectii. Dar dupa vreo doua-trei zile nu mi-a mai parut decit un site under construction. Neterminat parca. Polirom a aratat ca o librarie care vinde carti doar de la editura ieseana. Am retinut spatiul pentru lansari, desenat separat de rafturile cu carti. Am mai retinut peretele care inchidea standul spre una dintre alei, cea dintre Polirom si Nemira. Asa ca te simteai ca pe dupa blocuri. Sau pe straduta aia din Brasov care se cheama „dupa ziduri“ (sau cam asa ceva), numai ca acolo mai si cura-n vale un riu mititel...

Minerva, infratita cu Aramis, inghitita de aceasta din urma, a venit cu aceleasi trei dulapuri unduitoare, cu aceleasi douazeci de carti... cu aceeasi urita (da’ urita cu spume!) colectie BPT, careia pina si varianta din anii ’60 (cu coperte rosii si albastre) ii da clasa. Paralela 45, cu tejghelele ei, de parca ar vinde zarzavat, Trei care ii calca pe urme..., in fine. Cam astea ar fi. Sa nu uit totusi Tritonic, cu standul deschis pe toate partile, cu piramida de carti hard cover si cu citeva gaselnite apreciate de public: clasamentul celor mai vindute carti la tirg, tombola „cumperi de 100 (lei) si cistigi 100 (carti)“, coltul galben al autorilor (n-au fost lansari, dar au fost in permanenta autori care au dat autografe in stand) si chiar transformarea standului in loc de intilnire pentru fanii F&F.
Despre F&F... numai de bine. Aproape ca n-au fost noutati. Cele doua edituri care publica „transparent“ acest gen de literatura (fara atitudini de „nici in caruta nici pe jos“ gen PSD si alti eunuci), adica Nemira si Tritonic, n-au spart gura tirgului (ei, s-a nimerit!) cu noutatile lor, de remarcat doar Sanctuarul de Marion Zimmer Bradley (Nemira) si volumul 1 din Steaua Pandorei de Peter F. Hamilton (Tritonic).

Minerva a avut si ea o noutate, H.G. Wells – Lumea eliberata, care a avut parte si de o lansare in prezenta lui Ion Hobana, volumul fiind publicat in colectia „Ion Hobana prezinta maestrii anticipatiei clasice“. RAO a venit cu volumul al doilea din seria „Roata Timpului“ de Robert Jordan, in cautarea Cornului. in zona cartilor pentru copii si adolescenti Corint a venit cu Magie de Angie Sage (excelenta editie! – uneori nu-i rau daca nu incercam sa inventam roata, copertele originale pot vinde cartile si la noi), Atherton – Casa puterii de Patrick Carman, Inventia lui Hugo Cabret de Brian Selznick, Ucenicul Dragonului de Linda McNabb. in rest, „noutati“ mai vechi, intre ele, bine vindute, cele doua volume Dune: Casa Atreides si Casa Harkonnen (Millennium Press), aflate in topul vinzarilor de la standul Tritonic (ca si Steaua Pandorei).
Cam dezamagitor pentru fanii F&F. Dar vine sezonul concediilor, iar cartea F&F merge bine cu lenevitul pe plaja. Opriti-va, in drum spre mare, si prin librarii.