Iată că primul deceniu al celui de-al
treilea mileniu s-a cam topit. Şi? Ce-am făcut în tot acest
timp? „Cu ce vom merge mai departe, doamnă?“ – vorba poetului.
O luăm pe rînd şi sper să nu
uităm prea multe.
Reviste. În 2000 au apărut
primele numere ale revistelor electronice Lumi virtuale (lunară) şi
Pro-Scris (trimestrială). Prima s-a stins în 2004, cînd
a trecut pe hîrtie, iar după un an – timp în care au
apărut cinci numere – a dispărut din peisaj. Cea de-a doua mai
apare şi azi, dar fără o periodicitate clară. Şi parcă şi fără
strălucirea (şi densitatea de conţinut) de altădată. Helion
apare la Timişoara din 1981, cu sincope mai mici sau mai mari, dar
apare. N-aş putea preciza periodicitatea (deşi a luat recent un
premiu pentru „periodic SF“), ultima veste este că ar fi lunar,
dar a trecut termenul la care ar fi trebuit să apară următorul
număr „lunar“. Între 1998 şi 2003, la Satu Mare a apărut
Ficţiuni, şapte numere, apoi s-a oprit. Pe la jumătatea
deceniului, Marian Coman a îngrijit, pe la ziarele din Brăila
şi Galaţi unde a lucrat, suplimentul Literatura şi Artele
Imaginarului. Nici ăsta nu mai apare. Editura Tritonic a scos o
revistă, Fiction.ro, dar după patru numere s-a închis. În
2007-2008, George Lazăr a scos o revistă lunară, Sci-Fi Magazin,
bazată în principal pe traduceri. A renunţat la ea după
douăsprezece numere.
Care ar fi concluzia? Vrea fanul român
o revistă sau nu? Cîteva sondaje făcute pe blog de Horia
Nicola Ursu ar concluziona că da, deşi numărul celor care au
răspuns n-ar fi tocmai încurajator pentru un eventual
investitor. Şi totuşi: dacă nu avem o revistă, unde ar putea
publica tinerii autori români? Ştim că ultima mare perioadă
de emulaţie a fost la mijlocul anilor ’90, cînd apăreau
Jurnalul SF şi CPSF Anticipaţia. Şi cred că fără o revistă
(chiar mai multe!), literatura autohtonă nu are nici o şansă.
Pentru că nici cu antologiile nu stăm mai bine. De-abia au început
editurile să fie interesate în astfel de volume... Şi mai
uşor se creează o masă de texte în reviste decît în
antologii, care presupun totuşi o selecţie mult mai riguroasă.
Edituri. Singura editură cu tradiţie
în publicarea sefeului (17 ani!), Nemira, a mers mai departe şi
este, azi, în topul fanilor, cea mai bună editură de F&SF.
În 2005 Horia Nicola Ursu şi Bogdan Bucheru au înfiinţat,
la Satu Mare, Millennium Press, cu un program curajos, în
sensul în care aplică filozofia „ce iau pe mere dau pe
pere“, adică banii făcuţi din seria Dune îi cheltuiesc cu
publicarea autorilor români, perseverenţă care a adus
editurii Premiul SRSFF 2009 la categoria „Edituri“. O altă nişă
a nişei pe care MP a ocupat-o voiniceşte: proza scurtă. În
2005, Editura Tritonic a înfiinţat colecţia „fiction.ro“
şi, timp de doi ani, a fost în topul preferinţelor
cititorilor. De la o vreme a lăsat-o mai moale cu acest gen. În
2007, Cornel Secu a înfiinţat Editura Bastion, a cărei
colecţie „Helion“ este dedicată scriitorilor români; 2008
a fost anul de vîrf. În 2009 Editura Leda a intrat
furtunos pe piaţa de carte F&SF şi a cucerit publicul de la
primele cărţi. Ciprian Dobra a înfiinţat la Alba Iulia
Editura Alexandria şi a publicat în 2008 trei titluri,
anunţîndu-se ca un jucător care va avea ceva de spus. Din
păcate, n-a mai reuşit decît un singur volum în 2009,
iar mai departe nu se ştie... Remarcabile au fost şi sînt
eforturile editurilor Corint Jr. şi RAO în a scoate cărţi de
gen, mai pentru adolescenţi, mai populare... dar există pe piaţă
şi se văd. Altă remarcă priveşte edituri ca Polirom, Humanitas
Fiction, Curtea veche, care mai strecoară cîte un SF printre
cărţile oferite în colecţii prestigioase ca „Biblioteca
Polirom“, „Raftul Denisei“, „Byblos“.
Fandom. Singurele manifestări ale
fandomului din acest deceniu au fost întîlnirile de la
Iaşi (Zilele Quasar şi Zilele „Dan Merişca“), Timişoara
(Sesiunea Helion) şi tabăra Atlantykron (ajunsă la ediţia a
XX-a). Convenţii naţionale nu au avut loc, cu excepţia cîtorva
dintre evenimentele organizate la Iaşi de Cenaclul Quasar, declarate
ca atare.
Pentru că am amintit de premii, să le
înşirăm: „Vladimir Colin“ – 2000, 2001, 2005 şi 2008.
Din 2008 există Premiile Cititor SF, ale blogului cu acelaşi nume,
stabilite ca urmare a consultării cititorilor. Cele mai noi premii
sînt cele acordate de SRSFF. Vechile premii RomCon n-au mai
fost acordate de ceva vreme, ultima ediţie fiind cea din 2004, cu
exprimarea voturilor prin e-mail.
Ce lipseşte din acest peisaj? Ce ne-ar
trebui în perioada următoare? Sau, mai exact, ce-mi doresc eu
mie (ca să nu se spună că vorbesc în numele altora)?
Îmi doresc o revistă periodică,
avînd o periodicitate cît mai mică, să zicem lunar
(avînd în vedere şi posibilităţile). Care să aibă
cel puţin 96 de pagini. Care să fie făcută profesionist, în
care să semneze nume grele ale sefeului românesc şi mondial.
În care să pot citi nuvele – că pe astea nu le publică
nimeni. Ba chiar cu rubrici ţinute de scriitori celebri. Şi cu
interviuri în exclusivitate.
Îmi doresc încă o editură,
două, care să publice F&SF. Cu cît mai mare concurenţa,
cu atît mai bine pentru fanii-cititori. Şi, poate, în
timp, şi pentru scriitorii români. Mai e destul de recuperat
din literatura universală, de la clasici la contemporani. Cu cît
mai multe edituri, cu atît mai bine, poate, şi pentru
scriitorii români.
Evident, nu pot lăsa în afara
dorinţelor convenţia naţională, cu nişte premii naţionale care
să însemne ceva atît pentru cei care le oferă, cît
şi pentru cei care le primesc. Vorbeam săptămîna trecută
despre Confederaţia F&SF. Doar am pomenit de această idee a lui
Cornel Secu şi a şi început iureşul săbiilor... dar zău că
e o idee bună. Şi se poate face, numai să vrem. Şi să ne gîndim
mai mult la ce facem, şi mai puţin la noi şi la ce avantaje avem
noi din asta.
În general îmi doresc
lucruri de care să fim mîndri cu toţii: atît cei care
le înfăptuiesc, cît şi cei pentru care se fac acestea.
Oameni care să pună umărul sînt. Fani care să le primească
cu bucurie sînt. Nu ştiu ce altceva ne lipseşte. Puţină
bunăvoinţă?