OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

E greu de spus acum cine a avut ideea. Cert este că Adrian Rogoz a fost la Casa Studenţilor din Timişoara, la invitaţia celor de aici, şi atunci s-a discutat despre posibilitatea înfiinţării unui cenaclu SF. După două-trei săptămîni, pe 9 noiembrie 1969, acest lucru se şi întîmpla. Eu cred că lucrurile erau cumva pregătite, şi prezenţa redactorului Colecţiei „Povestiri ştiinţifico-fantastice“ nu a fost decît stratagema necesară pentru a se învinge îndoiala vreunui politruc. La prima şedinţă au participat scriitorii Mircea Şerbănescu, Ovidiu Şurianu şi Laurenţiu Cerneţ, responsabilul cultural al Casei Studenţilor, Valeriu Panasiu şi primii şapte membri: studenţii Lia Voinea, Ion Cartianu, Viorel Coifan, Radu Rusu, Doru Treta şi elevul... Lucian Ionică. Eu frecventam cenaclul literar studenţesc şi aşa am aflat de noua iniţiativă. La vremea respectivă debutasem deja în CPSF şi îl cunoscusem personal pe Adrian Rogoz, cînd, într-o vacanţă, am mers la el la redacţie.

 

Deşi Casa de Cultură a Studenţilor din Timişoara şi forul superior, Consiliul UASC din Centrul Universitar, au aprobat editarea unui fanzin, iar prin mai 1972 materialele erau gata, din cauza unui tip extrem de obtuz de la Direcţia Presei, lucrurile au întîrziat foarte mult şi Paradox-ul a apărut abia în noiembrie. Cei de la Cenaclul Solaris din Bucureşti au optat pentru o variantă mai uşoară în ceea ce priveşte aprobările: un fanzin şapirografiat, multiplicat în 99 de exemplare. Astfel, Paradox-ul a rămas doar cu titlul de primul fanzin tipărit din România. În general, a depins destul de mult de persoana în cauză, unii au fost mai deschişi, alţii nu. Povestirea Gunoya (semnificativ titlu!) de Adrian Chifu a fost respinsă şi a putut să fie publicată doar în 1990.

 

Eram entuziaşti şi dornici să ne afirmăm. Un rol important l-au avut cei trei scriitori amintiţi mai sus, care ne-au fost dascăli în ceea ce azi numim creative writing. Treptat ne-am maturizat şi am cîştigat experienţă. S-a creat o atmosferă foarte bună, discuţiile au devenit mai consistente, ceea ce l-a entuziasmat pe Adrian Rogoz, care a revenit la Timişoara după vreun an şi jumătate. Cu acest prilej a şi redactat un decalog al unui bun cenaclu. Un rol deosebit l-au jucat instructorii-metodişti Cornel Secu, apoi Viorel Marineasa, care au coordonat cenaclul din partea Casei Studenţilor, cu pasiune şi pricepere. Multe dintre reuşite li se datorează şi lor. Iată cîţiva dintre membrii cenaclului, care s-au afirmat în proză şi critică: Mihai Alexandru, Duşan Baiski, Constantin Cozmiuc, Voicu A. David, Dorin Davideanu, Antuza Genescu, Silviu Genescu, Györfy-Deák György, Cristian Koncz, Marcel Luca, Laurenţiu Nistorescu, Doru Treta, Lucian-Vasile Szabo etc., dar şi în artele plastice: Traian Abruda, Mihai-Corneliu Donici, Sandu Florea, Sergiu Nicola ş.a. Cenaclul s-a impus nu doar prin discuţii, ci şi prin creaţia membrilor săi: în 1971 un număr al CPSF este dedicat timişorenilor, în1972 se publică o culegere colectivă, în 1976 se realizează un film de animaţie SF, un film metaforă, în aproape toate antologiile SF care apar sînt prezente şi lucrările autorilor timişoreni, se publică în almanahul Anticipaţia. La consfătuirile anuale se obţin în mod constant premii la diverse categorii: proză, grafică, fanzin. Unii au debutat cu volume personale. Ne-am înţeles foarte bine, chiar dacă nu întotdeauna cerul a fost senin, asta explică faptul că am rămas prieteni după atîta timp. Unii au plecat din Timişoara, chiar şi în alte ţări, alţii sînt foarte ocupaţi, dar asta nu-i împiedică să ţină legătura şi să vină din cînd în cînd.

 

Mediul s-a schimbat, au apărut noi şi puternice atracţii, publicul s-a reorientat. Acum vorbim în termeni de piaţă, marketing, promovare etc. Nu e suficient să scrii o carte bună, ea trebuie şi vîndută, iar pentru asta este nevoie de alte competenţe. Cu toate astea, au apărut mai multe numere din Paradox, în variantă tipărită şi electronică, au apărut volume personale şi colective. Unii dintre colegii noştri, Antuza Genescu şi Silviu Genescu, au tradus mult. Sub auspiciile cenaclului a apărut colecţia „HGW“, Laurenţiu Nistorescu se ocupă pe Yahoo de grupul de informare wellstimisoara, privind activităţile fandomului din ţară, grup cu 1.500 de abonaţi. Un membru al cenaclului venit după 1989, Nicolae Strâmbeanu, s-a afirmat în literatura ne-SF, publicînd patru romane, primul (Evanghelia după Ara˜na) fiind premiat.

 

Internetul leagă oamenii, dar îi şi desparte. Atmosfera caracteristică unei dezbateri de cenaclu nu poate fi recreată sau redată pe Internet. Trebuie să te vezi faţă în faţă, să vezi reacţiile, limbajul nonverbal nu poate fi ignorat, dacă vrei să înţelegi complexitatea comunicării.

 

Pe scurt, cred că lipseşte un lider sau un grup puternic care să se lupte cu prejudecăţile, ale altora, dar şi cu acelea din noi, folosind o strategie adecvată contextului.