FANTASY &SCIENCE FICTION. Chestiunea zilei

Autor: Michael HAULICĂ | Categoria: Rubrici | 9 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Care o fi chestiunea zilei în domeniul F&SF La noi, bineînţeles, este aceea că „ei“ îşi văd mai departe de treabă, cu criză ori făr’ de.

Victor Martin preia ideea cursurilor de creative writing şi, ca de obicei, se lansează într-o înşiruire de aforisme în ciornă din care înţelege cine ce poate. Poate n-are nici o importanţă ce se înţelege din ele, cîtă vreme stîrnesc discuţii – mai puţin pe Pro-Scris (http://proscris.110mb.com), mai mult pe SRSFF (www.srsff.ro). Nu ştiu de ce nu e clar că nu e vorba nici de Cîntarea României, nici de Şcoala Populară de Artă, nici de a inventa scriitori, ci doar de a deprinde şi un pic de „meserie“, pentru că, da, pînă şi în activităţile creatoare e nevoie de ceva măiestrie, de tehnică, de... La urma urmei, un curs de creative writing nu transformă pe nimeni în geniu, dar îl poate învăţa pe geniu cum să scrie ca să-şi vîndă scrierile..., pentru că toţi, genii sau veleitari, toţi vor să fie celebri şi bogaţi. Or, fără vînzări... sorry, dar mai slăbuţ şi cu celebritatea, şi cu bogăţia.

Articolul din Pro-Scris („«Creative writing» românesc“) începe aşa: „Mulţi oameni nu au idei, dar un mare număr dintre aceştia au măcar meritul de a da idei altora. Una dintre aceste idei este exportul românesc al unui anumit fel de a face literatură, export transformat, azi, în import masiv, cu alte costuri, aproape insurmontabile“. Masochiştii pot citi mai departe... Despre ce Greu de spus... Concluzia: nu e nevoie de cursuri de creative writing, există o formă instituţionalizată în cadrul căreia cei cu talent pot învăţa ce e de învăţat pentru a ajunge scriitori: Facultatea de Filologie. Orice alte manifestări, „workshopuri“, cursuri) „pot fi ilegale, dacă n-ar fi, în primul rînd, superflue şi neavenite“. Cum le zici tu, bobocule, mai rar!

Articolul de pe SRSFF („Bicicleta, maşina de speriat scriitori“) nu ratează problematica momentului (Lucian Croitoru şi Klaus Johannis), plasînd-o alături de alte încercări de aforisme, înşirate în formă de articol. Ia uitaţi una tare: „Cei ce eşuează în literatură, se apucă de cronici, eseuri, traduceri şi alte ingrediente ale teoriei interioare a bicicletei“ (scuzaţi virgula dintre subiect şi predicat!). Mai interesante, în acest caz, sînt comentariile care oscilează între „Participarea la cursuri de creative writing sau cursuri de orice alt tip care ţin de literatură l-ar putea ajuta, dar totodată l-ar putea şi abate de la drumul său. În schimb, un om care nu s-a născut cu talentul necesar poate să participe întreaga sa viaţă la toate cursurile din lume şi tot nu va ajunge un scriitor“ (Balin Feri) şi „Pentru cel care nu s-a născut «cu har», cum se spune, regulile sînt indispensabile. Pentru cel dăruit, regulile pot deveni nocive“ (Mircea Coman) pînă la „Eu, în locul domnului Martin, nu m-aş întreba dacă e necesar un curs de creative writing (pentru că-i evident că-i necesar), m-aş întreba în primul rînd cine ar putea să organizeze un asemenea curs (eu, de exemplu, n-aş putea să dau lecţii în acest domeniu, pentru că nu mă pricep), cît ar costa, cît ar dura, cum s-ar materializa, cîţi cursanţi ar exista… şi s-ar putea să descopere că-şi pierde degeaba vremea militînd împotriva unui lucru frumos în teorie, dar imposibil de tradus în practică…“ (Liviu Radu).

Acuma, e drept că pe la noi nu s-a prea văzut cum arată o fişă de curs, cum arată o listă cu module de studiu... Dar sînt convins că Liviu Radu ar avea ce povesti.

Cred că, dacă ne-am concentra mai mult pe construit, şi nu pe dărîmat..., am fi cu toţii în cîştig.

O altă chestiune la zi este cea a unei noi reviste de F&SF. În prezent, există trei astfel de reviste: Helion (pe hîrtie, la Timişoara, în 2009 au fost două apariţii), Pro-Scris (electronică, „revistă trimestrială independentă de critică science fiction românească“) şi Nautilus (electronică, www.nautilus.ro, revistă lunară, aflată la numărul 21). De ce încă una Poate pentru că încă nu avem o revistă pe hîrtie, cu apariţie regulată, care să fie într-adevăr REVISTA pe care o aşteptăm cu toţii de atîta vreme. Poate pentru că, deşi ne aflăm în era Internetului, deşi totul are tendinţa de a se muta pe Net, a fi publicat pe hîrtie rămîne una dintre aspiraţiile oricărui scriitor. Începător sau nu.

De la o vreme, Horia Nicola Ursu a iniţiat pe blogul său (http://uglybadbear.wordpress.com) o serie de sondaje pentru a defini ce fel de revistă îşi doresc fanii români. În ideea, evident, de a pune în practică un astfel de proiect. Pînă acum sînt trei sondaje, care spun că 63% din totalul celor care au răspuns ar cumpăra o revista F&SF (32%, „poate“), 63% cred că revista ar trebui să aibă formatul de carte (23% cred că mai potrivit ar fi formatul mare, clasic, de revistă) şi, la ultimul, 46% au răspuns că văd revista trimestrială, în 192 de pagini (39% o văd în 128 de pagini).

Eu am votat cu da, aş cumpăra o revistă F&SF, mi-ar plăcea ca ea să aibă formatul mare, A4 sau pe-acolo, şi, dacă e vorba de una trimestrială, 192 de pagini. Cinstit să fiu, cred că revista ideală este cea lunară, la 128 de pagini. Ca să n-o uite lumea. Ca să ştie dinainte cînd o să apară şi s-o caute (la chioşcuri, în librării). Revistele trimestriale îmi par prea rare, trei luni sînt numai bune să uit că am de urmărit o revistă. Ar trebui să frecventez constant site-ul revistei (care, între timp, ar trebui să ofere ştiri, noutăţi editoriale şi cine ştie ce alte bunătăţi ca să mă ţină aproape) pentru a fi la curent cu apariţia unui nou număr. Un alt inconvenient al revistei trimestriale ar fi preţul. La un astfel de interval, e probabil ca revista să aibă un număr destul de mare de pagini, să se apropie de mărimea unei cărţi. Cum nu avem o obişnuinţă a revistelor (de dată recentă), presupun că potenţialul cumpărător va face mereu comparaţia revistă vs. carte. Cum va avea mereu o listă de cărţi care aşteaptă să fie cumpărate, revista va trebui să aibă calităţi excepţionale pentru a ieşi mereu învingătoare.

Dar asta cred eu. Ce va hotărî publicul, ce decizie va lua Horia Nicola Ursu... vom vedea. Sper că nu va trece prea mult pînă atunci.

Recomanda articolul prin:

Comentarii utilizatori

creative learningA. Buzdugan - Joi, 22 Octombrie 2009, 19:58

Orice roman se pricepe la fotbal, politica si...chiar literatura! Mai ales pseudointelectualii, care dupa ce citesc doua-trei carti, purced la scris!... Lor le-ar fi necesare aceste cursuri (care sa sintetizeze lucruri pe care nu le vor extrage niciodata ei insisi printr-o vasta lectura!).

Daca HNU nu o face atractiva pentru tineri, ii prevad un sfarsit frumos si apropiat (revistei :) )! Cu o suta-doua de colectionari nu face treaba! Iar pe tineri poti sa-i momesti DOAR cu o aparitie lunara A4 viu colorata.

In spiritul reprobabilei traditii, de ce nu ar da SRSFF-ul indicii despre cei care au bifat ca vor sa-si asume rolul de lectori ai acestor cursuri NECESARE celor talentati?

creative writinghnu - Vineri, 23 Octombrie 2009, 00:04

@buzdu: eu am fost unul dintre cei care au bifat asumarea rolului de lector. fiindca, in momentul in care un june autor vrea sa purceada in lume, e cazul sa-i explice cineva si ce-l asteapta cind da piept cu editorul si cum sa se pregateasca pentru a trece primul examen in vederea publicarii: oferirea unui manuscris intocmit si prezentat profesionist catre o editura.

erataVictor MARTIN - Vineri, 23 Octombrie 2009, 09:15

In textul original, intre subiect si predicat, era sintagma \'foarte multi\'. Iti poti da seama de acest lucru citind fraza urmatoare: \'Cei ce ştiu să meargă pe bicicletă, extrem de rari, se dau foarte greu jos de pe şa,...\' Etc.

creative guidingA. Buzdugan - Vineri, 23 Octombrie 2009, 11:05

@hnu - Aceste informatii sunt mai mult decat necesare, dar cred ca fac obiectul unui second level, daca nu third or fourth level. Astea-s pentru cei care intr-adevar promit!

Nu stiu de ce, dar cand aud de "creative writing" (desi este o chestiune serioasa si necesara), zambesc, cu gandul la Throw Momma from the Train"! :)

re: eratamichael - Sambata, 24 Octombrie 2009, 00:17

Victor: "Cei ce eşuează în literatură, se apucă de cronici, eseuri, traduceri şi alte ingrediente ale teoriei interioare a bicicletei." - am facut copy/paste din articolul publicat pe site-ul SRSFF. Prin "initial" vrei sa spui ca fraza asta e rodul redactarii? Daca e asa imi pare rau. Inseamna ca la urmatoarea colaborare ar trebui sa ceri sa vezi varianta redactata inainte de publicare. Se mai intimpla.

re: creative guidingmichael - Sambata, 24 Octombrie 2009, 00:22

AB: ba eu cred ca e bine ca de la inceput sa invete omul si CUM se trimite un text spre publicare. Si cred ca orice editor ar fi de acord cu asta. Prea multi aspiranti cred ca pe la edituri si reviste sint oameni care se ocupa cu pusul de diacritice, cu formatarea textelor etc. Crede-ma, ca-s patit. Probabil si Horia are acelasi motiv.

creative talkingA. Buzdugan - Sambata, 24 Octombrie 2009, 11:48

@Michael - So be it!

Cred totusi ca situatia s-ar putea normaliza si altcum, punandu-i mocofanului aspirant la gloria literara 3 pagini cu restrictii/conditii ce trebuie sa fie indeplinite de textul trimis (ramanand doar cazurile de exceptie, cand vreun vietas isi povesteste intamplarile "celulitice") !

Cand am vorbit de second level (pentru cei care intr-adevar promit), de oportunitatea prezentei unui editor in calitate de lector pentru o grupa de "avansati", aveam in vedere forma finala a unui volum, realizarea synopsis-ului acestuia, indicarea posibilelor mostre de trimis, alte materiale adiacente etc.

@V.M. - Pai, cam toti suntem "pseudoesuati" ! Mai coboram cand si cand de pe bicicleta, ca sa reparam bicicleta, sa umflam o roata, sa pozam pentru Turul (sefistic al) Romaniei, sa mancam... Si dvs. banuiesc ca ati scris articolul coborat de pe sa! :) Fara suparare!
Sunt de acord totusi ca articolul trebuia scris in alb si negru (ori calare, ori pe jos), fara nuante, pentru a starni, pentru a forta adoptarea unei pozitii clare!

erataVictor MARTIN - Sambata, 24 Octombrie 2009, 11:57

Michael! Faptul ca te agati de ceva minor si te tii bine dovedeste rea intentie. Cand eu am semnalat inadvertente sau omisiuni, la tine si la Liviu Radu, de exemplu, le-ati explicat si gata. Nu am avut nici o rea intentie. Nu ti s-a intamplat niciodata sa stergi, din greseala, bucati intregi de text? La voi, orgoliul se transforma in ura. Daca ma apuc sa semnalez toate greselile ce apar pe Internet, nu-mi ajunge tot restul vietii. Nu ma apuc sa semnalez greseli minore, cum ar fi 'comparatia revista vs. carte', nu m-as mai termina. Tu esti implicat in ziaristica si literatura SF, esti activist, ai timp, esti platit pentru asta. Poate vrei sa faci 'creative writing' si te-ai gandit sa ma iei pe mine drept invatacel. Daca vrei sa gasesti greseli esentiale la mine, citeste romanul 'Partidul de export'; in 630 de pagini, gasesti tu ceva.