Autor: Scriere creatoare i-au zis unii. Compoziţie literară i-au zis alţii. Oricum i-am spune, problema e aceeaşi: scriitorii se nasc scriitori, dar devin performanţi. Şi asta se întîmplă în timp, scriind, dar şi învăţînd cum se scrie.
Are scriitorul român de unde să înveţe cum se scrie un roman, o povestire, cum se scrie un text SF, poliţist sau de orice alt gen, în afară de studiul individual care înseamnă (totuşi) cititul marilor autori?
Americanii au vestitul Clarion Writers Workshop, în care, an de an (contra unei taxe nu chiar mici), începînd din 1968, timp de şase săptămîni, scriitorii începători învaţă cum se scrie. Printre primii profesori au fost Damon Knight şi Kate Wilhelm, care ţineau atelierul la ei acasă, pentru ca apoi să se mute la Universitatea de Stat Michigan, iar din 2007, la Universitatea California din San Diego. În 2007, printre profesori s-au aflat Jeff şi Ann VanderMeer, Cory Doctorow, iar printre invitaţi, Kim Stanley Robinson şi Vernor Vinge. În 2008 profesori au fost Kelly Link, James Patrick Kelly, Neil Gaiman, Nalo Hopkinson, Geoff Ryman, iar în acest an (27 iunie-7 august), Kim Stanley Robinson, Elizabeth Hand, Paul Park. De-a lungul timpului, printre profesori s-au numărat Orson Scott Card, Gardner Dozois, Harlan Ellison, Joe Haldeman, George R.R. Martin, Theodore Sturgeon. Mai există un Clarion West la Seattle, din 1971, şi un Clarion South în Australia, la Brisbane, din 2004.
Am înşirat toate aceste nume pentru a vedea că treaba e serioasă, la nivelul profesorilor, dar şi că rezultatele sînt pe măsură (evident, nu toţi absolvenţii au ajuns celebri, dar ideea e că multe dintre celebrităţile literaturii F&SF de azi au trecut pe la Clarion ca să înveţe cum se scrie).
Iară noi?... Trecem peste Şcoala de Literatură a anilor ’50 şi... se pare că nu prea ajungem nicăieri. În afară de facultăţile de Filologie ale căror cenacluri (pe lîngă pregătirea în domeniul literar) au fost pepiniere de scriitori, altceva nu prea avem. Pe inginerii, informaticienii, medicii, biologii, fizicienii cu talent literar nu-i şcoleşte nimeni.
Şi-atunci... la întrebarea „cînd vor scrie autorii români ca americanii?“ un răspuns mulţumitor, dacă nu optimist, e greu de dat.
Aşadar, de ce – am avea, cu cine – am avea, ar mai rămîne problema organizatorului. Şi vin cu o propunere: cum Liviu Radu, Mihai-Dan Pavelescu şi Sebastian A. Corn sînt membri ai Societăţii Române de Science Fiction şi Fantasy... n-ar fi rău dacă societatea ar avea în vedere, pentru viitor, să includă în planurile ei şi un astfel de atelier. Presupun (sper!) că doritori ar fi. Sînt destui cei care se plîng că nu-i bagă în seamă editurile, că e greu să publici, că e şi mai greu să vinzi ceea ce publici. Poate niţică şcoală nu strică.
Bibliografie? Păi, deja a început să apară, pe ici, pe colo cîte ceva şi în româneşte.
De o vreme, pe site-ul SRSFF, Mihai-Dan Pavelescu publică compilaţii de articole şi însemnări postate pe diverse site-uri şi bloguri, care au ca subiect exact această problemă: cum să scrii ca să fii publicat. Ultimul, din 31 august, conţine fragmente dintr-o postare de pe blogul lui Rudy Rucker, care se referă chiar la Clarion West. Din păcate, aceste compilaţii ale lui MDP nu sînt cuprinse într-o categorie, ca să fie uşor de urmărit, aşa că cei interesaţi vor trebui să le caute însemnare cu însemnare. Însă cele 103 vizualizări ale articolului în numai o săptămînă arată că interes există, că mulţi dintre tinerii scriitori români de F&SF (şi, bănuiesc, nu numai cei tineri sau începători) îşi doresc să înveţe. Şi, dacă cererea există... ar cam fi cazul să apară şi oferta.
Da, sînt cîţiva paşi, timizi, ce-i drept, dar important e scopul, luminiţa de la capătul tunelului. La fel ca din Şcoala de Literatură de acum cincizeci de ani, vor ieşi şi dintr-un astfel de atelier exact atîţia scriitori cîţi au intrat. Dar contează dacă aceştia vor reuşi să facă şi pasul spre profesionism.
Ştiu, toţi scriitorii români sînt geniali. Diferenţa o fac cei care mai şi ştiu cum se face treaba asta cu scrisul...
RSS Feed
Newsletters