OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Mihai Dan Pavelescu este unul dintre cei mai cunoscuţi traducători şi editori de carte SF din România. S-a născut în 1956, este absolvent al Facultăţii de Mecanică a Institutului Politehnic Bucureşti, a fost mulţi ani redactorul revistei CPSF Anticipaţia şi al almanahului Anticipaţia, a coordonat colecţii de SF pentru editurile Nemira, Pygmalion, Teora. A tradus zeci de volume SF. În prezent coordonează colecţia „Nautilus“ de la Nemira. Mai multe amănunte despre MDP pot fi găsite în pagina enciclopediei SF WikiSF (http://www.nemira.ro/ wikisf/ index.php/Mihai_Dan_Pavelescu).

Am început spunînd că este unul dintre cei mai cunoscuţi... Ei bine, nu este suficient, cînd vorbim despre MDP. El este unul dintre editorii şi traducătorii foarte importanţi pentru ceea ce înseamnă azi literatura SF în România. Acum, înainte de Bookfest, o discuţie cu Mihai Dan Pavelescu mi se pare nu numai utilă, ci şi aşteptată de cititori.

Mihai Dan Pavelescu, de mai bine de 20 de ani traduci, faci reviste, îngrijeşti colecţii F&SF. De ce? Ce are SF-ul atît de special de te-a făcut să-i dedici atîţia ani?

Fandomul românesc de dinainte de 1989 era răscolit de întrebarea: ce este SF-ul? Dacă defineşti un fenomen, ştii cu ce instrumente să-l abordezi şi poţi explica tendinţe, motivaţii, ba chiar şi pasiuni. Mie mi se pare că SF-ul este unicul gen literar preocupat intrinsec de viitorul omenirii; sub forma asta sună al naibii de politically correct, aşa că-mi place să-l parafrazez pe Sf. Augustin apud Borges: „dacă sînt întrebat de ce iubesc SF-ul, nu ştiu, dar dacă nu sînt întrebat…, atunci ştiu“.

Hai să împărţim întrebările pe categorii, ca la marile premii, şi să începem cu proza, cu traducerile adică. Dintre toţi autorii pe care i-ai tradus, care ţi-au fost cei mai dragi? Care dintre ei ţi-a adus cele mai mari satisfacţii? Care dintre ei, traduşi în România, crezi că au fost mai importanţi pentru dezvoltarea literaturii SF autohtone? De pildă, cred că fără traducerile tale din William Gibson românii nu s-ar fi apucat de scris cyberpunk la începutul anilor ‘90.

Eşti unul dintre cei mai apreciaţi editori de SF; ai făcut reviste, ai îngrijit colecţii. Vorbind acum despre aceste colecţii („Nautilus“, la Nemira, „Cyborg“, la Pygmalion, „SF“, la Teora), care a fost politica ta editorială? Ce ai vrut cu aceste colecţii? De ce ai ales spre publicare acele cărţi, şi nu altele?

Nu-i greu de observat că favorizez ceea ce Dozois numeşte în mod repetat „SF pur“: dezvoltarea coerentă de universuri imaginare, care nu recurge la procedee de tip deus ex machina.

Şi acum despre reviste. Numele tău va rămîne legat de CPSF Anticipaţia, o revistă în care orice autor român s-a vrut publicat. Ce ai căutat în textele româneşti cărora le-ai dat girul? Dă-mi cîteva nume de autori români pe care i-ai promovat, în care ai crezut. Ţi-au confirmat aşteptările? Ai vreun regret în legătură cu vreun autor care ar fi putut face mai mult?

Să ne întoarcem la colecţii pentru o privire în viitor. De ceva vreme eşti coordonatorul colecţiei „Nautilus“ a Editurii Nemira. Ce ne mai pregăteşti? Ce cărţi vom avea în perioada următoare, la Bookfest, de pildă?

Cum e cu autorii români? A trecut ceva vreme de cînd n-a mai apărut nici un român în „Nautilus“. Există planuri în acest sens?

De-a lungul anilor, „Nautilus“ a încercat diverse variante de publicare a autorilor români: reeditări, antologii colective sau volume individuale. Din păcate, nici una n-a avut succes, strict comercial vorbind; cea mai recentă variantă de testare a interesului real al pieţei faţă de scriitorii români ar fi almanahul în care eşti direct implicat.

Şi traducătorul MDP? La ce lucrează acum?

Traducerea unei cărţi este pentru mine o relaţie de tip dragoste–ură. Cînd „jonglez“ cu mai multe cărţi, mă pot refugia mental în partea de „dragoste“ a uneia, ceea ce mă ajută să depăşesc „ura“ faţă de alta. Aşa se face că în prezent traduc Iuda descătuşat de Peter F. Hamilton (urmarea la Steaua Pandorei), Ilion de Dan Simmons şi o carte despre marketing de Jon Spoelstra.

Mulţumesc şi multă sănătate, că spor la treabă văd că ai.