În România antologiile nu
au avut întotdeauna rolul de a oferi pe tavă tot ce e mai bun,
de a fi un fel de best of... A fost o vreme în care antologiile
erau singurele locuri în care un tînăr autor de SF putea
publica. Prin anii ’80 ai secolului trecut, nu prea existau
reviste, dar apăreau antologii. Cîteva pe an. Alexandru
Mironov, Mihai Bădescu, Dan Merişca, Ion Ilie Iosif şi-au pus
numele, ca antologatori, pe cîteva dintre volumele care
promovau, laolaltă cu scrierile celebrităţilor mondiale în
materie de SF, şi autorii români ai momentului. Nu prea se
scriau romane, cenaclurile erau specializate pe proza scurtă, asta a
fost şcoala sefistului român, astfel că antologiile şi
almanahurile Anticipaţia erau produsele „industriei autohtone“.
După 1990, lucrurile s-au aşezat
altfel, au apărut reviste, iar proza scurtă a luat un nou avînt.
Mulţi dintre tinerii autori au publicat volume, în general
proză scurtă, puţini fiind cei care au debutat direct cu roman
(printre ei, Ona Frantz, Sfîşierea, 1999; Oana Stoica-Mujea,
Răpirea zeilor, 2005; Roxana Brînceanu, Sharia, 2006; George
Lazăr, America One, 2007).
Antologii au continuat să apară, dar
nu numai ca un debuşeu, asta rămînînd apanajul
antologiilor de cenaclu, cum au fost cele trei ale craiovenior (Alfa,
1983, Beta, 1996 şi Gama, 2000), cea a ieşenilor (Quasar 001, 2001)
sau cea pe care am realizat-o eu pentru AtelierKult (Millennium
Press, 2005).
Motivaţiile editării de antologii
s-au extins, apărînd în scenă editurile, care aveau
propriile strategii. Astfel, în trei ani consecutivi – 1994,
1995, 1996 – , Editura Nemira a publicat antologii bilingve în
care au apărut texte ale generaţiilor mai vechi de autori români,
cu doar trei mai noi – Adrian Preda, Dănuţ Ivănescu şi Radu
Pavel Gheo (în 1994) –, cu un amestec de optzecişti şi
nouăzecişti (în 1995), pentru ca ediţia din 1996, avîndu-i
ca antologatori pe Alexandru Mironov şi Sebastian A. Corn, să
cuprindă în totalitate doar autori apăruţi pe piaţă după
1990. Printre motivaţiile apariţiei acestei serii de antologii
(repet: bilingve! – printre cei care s-au ocupat de ea fiind şi
scriitorii Norman Spinrad şi N. Lee Wood) numărîndu-se şi
participările masive ale fanilor români la convenţiile
europene şi mondiale de SF. Aceeaşi motivaţie a avut-o şi editura
timişoreană Sedona, în 1995, cînd a publicat antologia
Twelve, în limba engleză, special pentru Convenţia mondială
de la Glasgow, antologie al cărei editor, Cornel Robu, a selectat
texte de la Mircea Eliade şi Vladimir Colin pînă la Mihail
Grămescu, Cristian Tudor Popescu şi Silviu Genescu. Iată că s-au
scurs aproape cincisprezece ani şi iniţiativa editării unei
antologii româneşti special pentru „export“ n-a mai fost
reluată. Poate pentru Euroconul din 2010 de la Cesky Tesín
(Cehia)/ Cieszyn (Polonia)...
Antologiile tematice sînt poate
printre cele mai căutate de cititori, fie ele colecţii de povestiri
avînd un univers comun, fie dedicate unor genuri şi curente
literare. Înainte de 1990 am avut destule antologii pe teme mai
mult sau mai puţin ştiinţifice (chiar şi ateist-ştiinţifice,
cum a fost Nici un zeu în cosmos), dar, după 1990, acest gen
de antologii a fost cam evitat.
Să menţionăm, totuşi, cele trei
volume KULT, avîndu-l ca editor pe Costi Gurgu: Cronicile
sîngelui (ProLogos, 2001), Vremea demonilor (revista Ficţiuni,
nr.5), Radharc (Millennium Press, 2005), în care mai mulţi
autori români împart un univers comun, un univers
contemporan, dark fantasy (se vorbeşte despre reeditarea lor într-un
volum omnibus; să le vedem!). Mai înainte, am avut cartea cu
motocentauri (Motocentauri pe acoperişul lumii, Karmat Press, 1995)
în care universul comun împărţea sefeul cu istoria
alternativă. O tentativă nereuşită a fost aceea a lui Voicu
Bugariu, numită Alte Românii – povestiri dintr-o Românie
a anilor 2050. Spun nereuşită pentru că materialul selectat nu a
ajuns într-un volum, ci a fost publicat doar ca „grupaj
tematic“ în numărul 527 al revistei CPSF Anticipaţia (şi
despre această idee se vorbea cîndva că ar fi reluată... cu
Bugariu sau fără).
Dacă vorbim despre curentele
literaturii SF – ca temă pentru antologie, ca motivaţie de a
publica o antologie –, putem bifa şi aici două astfel de
antologii apărute la noi: Cyberpunk (celebra Mirrorshades,
antologia-cult din1986, editată de Bruce Sterling) şi New Weird
(editori Ann&Jeff VanderMeer, o prospătură, din februarie 2008,
publicată la şase luni distanţă şi la noi), ambele apărute la
Millennium Press în 2008.
Un motiv pentru a publica o antologie
este şi faima ei sau a antologatorului. De ani de zile, fanii români
ştiu despre antologiile editate de Gardner Dozois şi Ellen Datlow
(de pildă). Cei care citesc şi în limba engleză şi îşi
procură cărţile şi din alte locuri decît librăriile
româneşti se poate să le fi văzut deja. Dar pentru cititorii
care citesc în limba română – cei pentru care publică
editurile româneşti –, aşa ceva a reprezentat dintotdeauna
un ţel (de ce nu?), un vis. De cîţiva ani, acest vis s-a
împlinit (cel puţin în ceea ce-i priveşte pe Dozois şi
Datlow), odată cu apariţia celebrelor lor antologii The Year’s
Best Science Fiction (Gardner Dozois, ediţiile 23 şi 22) şi The
Year’s Best Fantasy & Horror (Ellen Datlow, Kelly Link &
Gavin J. Grant, ediţia a 19-a) la Editura Nemira. Altă antologie
celebră, din care au apărut pînă acum două volume, este
Povestiri incredibile (McSweeney’s), editată de Michael Chabon,
apărută în româneşte tot la Nemira, în 2005 şi
2006. Din păcate, publicarea seriei s-a oprit.
Antologiile-culegeri de texte s-au
practicat şi se vor practica în continuare şi la noi. Chiar
şi Almanahul Sci-Fi Magazin 2009 nu este decît o antologie de
texte din sefeul mondial.
Ce antologii se vor mai publica?
Deocamdată s-au anunţat antologii la Millennium Press (AtelierKult
2 şi Millennium 2), în această toamnă, şi la Nemira, în
2010 (texte româneşti pe tema sfîrşitului lumii).
Iar dacă aceste antologii se înscriu
pe linia resuscitării prozei scurte, îndeosebi a celei
româneşti..., cu atît mai bine.
Autor: 
RSS Feed
Newsletters