Nr. 540 din 03.09.2010

Biblioteca observator cultural
Istorie recentă
Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Eseu
Arte
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Cristian CERCEL
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2009   |   Septembrie   |   Numarul 490   |   FANTASY &SCIENCE FICTION. Despre amînare

FANTASY &SCIENCE FICTION. Despre amînare

Autor: Michael HAULICĂ | Categoria: Rubrici | 3 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text

Cine a zis „Nu lăsa pe mîine ce poţi face azi“ a ştiut el (mai degrabă ea) ce zice. Îndemnul se poate aplica în orice domeniu şi nu face decît – aplicat – să contribuie la bunul mers al lucrurilor.

Am vorbit, ceva vreme în urmă, despre nerăbdare. Să vorbim puţin şi despre amînare. Fanii nu prea au cu ce contribui la această temă. Poate doar cu neîncrederea – care se transpune în amînare – cu care întîmpină apariţia autorilor români. Sau a revistelor. Apoi vin (unii dintre ei) şi spun că nu prea există SF românesc, că ei nu prea au citit. Iar cînd, în sfîrşit, află că volumul X chiar ar merita citit, ia-l de unde nu-i. În cazul revistelor e şi mai şi. Nu cumpără primul număr, nu-l cumpără pe al doilea... (ba că nu se găseşte la chioşcuri – şi, în cele mai multe cazuri, chiar aşa este –, ba că le e greu să facă comandă pe site-ul revistei, ba că...) şi tot aşa, pînă cînd revista îşi încetează apariţia. Pe urmă începe o goană de a face rost de cele 2-3-4 numere apărute, apoi deplîng încetarea apariţiei revistei... Abonamentul ar fi cea mai bună soluţie de a-ţi asigura primirea revistei, dar şi de a-i garanta acesteia o oarecare stabilitate financiară. Numai că, după cîte „decese“ premature s-au întîmplat, ...cine mai are încredere în abonamente? Pare a fi un cerc vicios aici. Dar poate că singurul viciu este neîncrederea... sau, practic vorbind, amînarea.

Un roman românesc din anii ’70 începea aşa: „Am ratat clipa!“. Poate că vieţile multora dintre noi conţin un şir de astfel de clipe ratate. Poate că, dacă îmi strîngeam textele într-un volum de povestiri şi, în acest fel, aş fi aşteptat ocazia fericită, în ziua în care o editură mi-ar fi cerut acel volum l-aş fi pus pe masă şi, poate, în cîteva luni eram publicat. Cum am amînat răspunsul pînă m-am căutat de texte şi le-am pus cap la cap, mai tăind, mai completînd... cînd am fost gata cu el, editura mi-a zis că „ne pare rău, dar vrem numai romane“. Ups! Bad timing. Probabil mulţi procedează ca mine şi pierd momentele... Pentru că prea puţini sînt abordaţi de edituri/editori cu ceva de genul „îmi place cum scrii, ţine-o tot aşa, ai putea scrie o poveste pe lună şi, la sfîrşitul anului, să tragem o linie să vedem dacă avem de un volum?“. Şi, totuşi, trăim vremuri în care lucrurile astea se întîmplă. Problema e să fim pe fază, să nu amînăm, să ne punem pe scris.

În cazul în care am reuşit să punem de-o carte, să încercăm s-o publicăm. Prea mulţi scriitori stau cu cărţile pe computer şi ridică neputincioşi din umeri: şi ce să fac cu ea? Cine mi-o publică? Păi, nu e decît un singur mod de a afla: trimiţînd-o la o editură. La a doua. La a treia...

În acest punct, clişeul ar suna cam aşa: dacă are valoare, cartea îşi va găsi, cu siguranţă, şi editorul. Ca orice clişeu, e discutabil (deşi s-ar putea spune că nu degeaba a devenit clişeu). Ce e valoare pentru unul, pentru altul poate fi non-valoare. Şi-apoi mai există un element: valoarea poate fi literară sau de piaţă. Şi nu întotdeauna cele două coincid. Iar, la urma urmei, editurile sînt şi ele nişte societăţi comerciale.

Dar nu această problemă, a valorii, îl face pe autor să amîne. Pentru el, este evident că scrierea lui este valoroasă. Problema e cum să-şi aleagă editura. Şi-atunci caută printre cunoştinţele lui pe cineva care lucrează, colaborează sau are măcar niscaiva relaţii în mediul editorial. Da, dacă vorbim de cultură, de valori înalte... treaba asta cu „relaţiile“ nu sună tocmai bine. Dar, pînă la urmă, dacă nu de la prima carte, atunci cu siguranţă de la a doua încolo, toţi autorii ajung să cunoască (eventual să fie prieteni cu) vreun redactor de carte, îngrijitor de colecţie etc. Oricum aici se ajunge. Şi uite-aşa se netezesc cărările...

Acuma s-o spunem şi pe-a dreaptă: nu e suficient să cunoşti pe cineva... Nimeni nu-şi pune pielea la bătaie pentru orice manuscris. Aşa cum ziceam, o editură este, în primul rînd, o afacere şi în fiecare carte se investesc bani. Oricît de prieten ţi-ar fi editorul, nu-i vine să arunce banii pe fereastră. Trebuie să creadă cît de cît în potenţialul cărţii.

Dacă a căuta o „relaţie“ poate însemna un nou motiv de amînare, remediul poate fi trimiterea, pur şi simplu, a manuscrisului prin poştă (terestră sau electronică). În ultima vreme se practică şi sînt destui cei care au avut succes cu această metodă.

Aşa că nu amînaţi. Dacă aţi scris o carte faceţi o listă cu editurile care vi s-ar potrivi şi trimiteţi manuscrisul. Dacă aveţi şi ce spune într-un CV, cu atît mai bine. O oarecare notorietate dată de publicarea prin diverse reviste nu face decît să substituie „relaţia“.

Un editor poate amîna apariţia unei cărţi din mai multe motive, iar implicaţiile sînt şi ele diferite. Astfel, poate să nu primească într-un termen rezonabil contractul semnat de autor. Aceste întîrzieri apar, de regulă, în cazul autorilor straini. Şi dacă a apucat să anunţe apariţia cărţii pentru tîrgul de carte X, fanii devin nerăbdători. Se poate ca traducerea să întîrzie peste termenul prevăzut în contract. Şi, din nou, nu se poate respecta termenul de apariţie. Amînarea poate fi şi intenţionată, alte cărţi fiind prioritare în acel moment. Impactul la public este mai mare în cazul seriilor, cînd cititorul a „înfulecat“ deja prima, a doua, a „n“-a carte şi o aşteaptă pe următoarea... Aici se ameninţă cu achiziţionarea ediţiei originale.

În cazul autorilor români, amînarea apariţiei cărţii se poate produce atunci cînd autorul, în loc să-şi corecteze şpaltul, se apucă să rescrie şi să tot rescrie... Sau cînd rescrierea este cerută de editor. Poate de aceea editurile noastre preferă să nu dea prea multe amănunte despre viitoarele apariţii. Poate de aceea nici nu-i bine să le dea decît atunci cînd cartea se află într-una din etapele finale ale pregătirii ei pentru tipar. Unele edituri preferă să amîne apariţia unei cărţi în loc s-o scoată pe piaţă la o calitate îndoielnică (inversul a ceea ce semnalam în articolul despre nerăbdare).
 

Oricum am lua-o, amînarea nu-i bună. Dar parcă nici nerăbdarea... Există totuşi o măsură (corectă) a lucrurilor. Dar o putem afla de fiecare dată?

 


Comentarii utilizatori

si viceversaVictor MARTIN - Joi, 3 Septembrie 2009, 14:08

Stimate domnule Michael HAULICA! Din punctul dvs. de vedere, e asa cum spuneti. Din punctul meu de vedere, e invers; nu am incredere sa trimit un roman nici unei edituri. Sunt o mie de motive; intr-o zi, le voi analiza pe toate, intr-un articol. Faptul ca v-am cerut parerea in privinta ultimului roman scris de mine e formal; am cerut parerea mai multor cunoscatori, doar pentru a vedea ce zic, desi anticipam ce vor zice. Ceea ce povestiti aici era valabil in anii '90. Acum, nici o editura din Romania, care publica si science fiction, nu mai e de incredere. E ca si cum te-ai duce la potcovar sa-ti repare ceasul.

increderemichael - Sambata, 5 Septembrie 2009, 12:22

e simplu, victor. cei care au incredere in edituri vor continua sa publice carti, cei care nu, nu.

de acordvictor - Duminica, 6 Septembrie 2009, 14:06

Ne intelegem in moduri diferite, dar ne intelegem. Celor carora li s-a inoculat ideea ca se poate razbi mai mult prin vointa, le urez succes! Prefer sa-mi public singur cartile, iar daca e ceva de capul lor, sa vina editurile astea si sa-mi ceara reeditarea. Tu sustii ca autorul trebuie sa fie de nasul editurii, iar eu sustin ca editura trebuie sa fie de nasul autorului. Asta e diferenta de abordare: faptul ca ne gasim pe planuri diferite. In rest, suntem de acord. Si atat.

 
 
 
 
Cele mai citite articole
BIFURCAŢII. O prostie
Iluziile revizionismului est-etic (II)
O istorie a iraţionalităţii umane
Umbrele trecutului. Colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea (II)
Artistule, lasă figurile!
Cele mai comentate articole
Irakul, Afganistanul şi Românistanul
O istorie a iraţionalităţii umane
BIFURCAŢII. O prostie
Cele mai recente comentarii
In sfarsit...
irelevant
Adrian marino
 
Parteneri observator cultural
International Experimental Engraving Biennial festivalul artelor bucuresti vreaubilet ro Infocarte bookiseala.ro Radio România Actualităţi Dana Art Gallery
 
Modernism Liternet Libertas Publishing Editura Compania Corporate Image Institutul Cultural Roman Teatrul Tineretului din Piatra Neamt
 
Regizor Caut Piesa Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio Romania Cultural Radio Romania Muzical Astra Film
   Pariuri Sportive..    Bonus Bet365..    Casa Pariurilor..