Nr. 540 din 03.09.2010

Biblioteca observator cultural
Istorie recentă
Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Eseu
Arte
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Cristian CERCEL
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2009   |   Iulie   |   Numarul 482   |   FANTASY &SCIENCE FICTION. Despre antologii

FANTASY &SCIENCE FICTION. Despre antologii

Autor: Michael HAULICĂ | Categoria: Rubrici | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text

Pentru cititorii de literatură F&SF antologiile sînt prilejuri de a face cunoştinţă cu scriitori pe care n-au de unde să-i citească altfel, pentru că nici un editor român nu s-a gîndit să le achiziţioneze cărţile. Sau să vadă şi faţa necunoscută a unor scriitori publicaţi doar cu romane. Sau să ia un prim contact cu scriitori care, cîndva, vor scoate ei şi cărţi, dar deocamdată proza scurtă adunată nu face de un volum.

Am pomenit sintagma „literatură F&SF“. Fac o paranteză. Continuu (sau continui, pentru că sondajul publicat sub titlul DOOM2 validează şi această variantă) să cred că „literatură F&SF“ nu e un pleonasm, întrucît literatura poate fi fiction sau nonfiction, şi nici un oximoron. Gata paranteza.

Antologiile de texte F&SF publicate la noi n-au fost chiar puţine, mai ales în anii ’80, cînd antologia era singura modalitate de a publica povestirile autorilor români. Şi era o perioadă în care se scria proză scurtă în draci, cenaclurile erau cu zecile, iar producţia lor... s-ar fi vrut să depăşească audienţa redusă la zece-douăzeci de cititori/ascultători. Ca să nu mai spunem că autorii ar fi vrut să fie şi ei publicaţi, antologia fiind singura speranţă a tînărului care ştia că greu, foarte greu va putea ajunge să publice un volum de povestiri. Despre roman nu prea se vorbea la vremea aceea (există totuşi şi excepţii), romanul fiind specific unei pieţe a cărţii cît de cît normale, cum este cea de acum, de pildă.
 

Altă paranteză – dacă editorii erau cîndva de acord şi cu volumele de proză scurtă, a venit, la un moment dat, şi vremea în care nu mai acceptau decît romane, pentru că „asta cere piaţa“. E ironic să nu ai suficiente texte pentru un volum de povestiri, atunci cînd editurile acceptă aşa ceva, iar cînd ajungi să ai, să afli că aceleaşi edituri nu mai acceptă decît romane. Dar aşa au fost vremurile...

Din anii ’80 îmi amintesc cu plăcere antologiile publicate de Alexandru Mironov – de unul singur sau împreună cu Mihai Bădescu, Dan Merişca, Ion Ilie Iosif etc. Aşa am citit pentru prima oară povestiri de Arthur C. Clarke, Robert Sheckley, Gerard Klein... sau pe cele ale unor autori români de care auzisem. Creştea inima în mine la gîndul că şi eu aveam (cel puţin teoretic) unde să public, adică să ajung cîndva scriitor (mai ales după ce, într-o după-amiază, la Făgăraş, îl ascultasem pe Radu Anton Roman – o celebritate a oraşului, om cu cărţi publicate – spunînd: „literatura nepublicată nu există“).
 

Cum erau antologiile anilor ’80? De obicei, tematice: Nici un zeu în cosmos, Întîmplări dintr-un univers al păcii... Observaţi că temele erau menite să mulţumească oficialităţile, părînd un fel de continuare a lecţiilor de învăţămînt politic. Dar pe cine mai interesa asta, cînd noi aveam ocazia să citim poveşti despre – cu adevărat! – cîte-n lună şi-n stele, poveşti scrise de autori la care doar visam pe ascuns, despre unii dintre ei aflînd de la colegii de cenaclu mai umblaţi, de la cei care făceau rost de cărţi în limba engleză (sau versiunile franţuzeşti) ori frecventau biblioteci de unde aflau de existenţa acestor scriitori, de Premiile „Hugo“ sau „Nebula“...

După 1990 am intrat în normalitate, au început să apară cărţi F&SF (mai mult SF, fantasy-ul a devenit un boom editorial mult mai tîrziu). Dar antologiile au rămas un vehicul care ne aducea la nas proza scurtă, cea pe care încercam şi noi, ca începători într-ale scrisului, s-o practicăm.

De-atunci au apărut multe antologii pe piaţa românească de carte, au fost perioade mai bune, mai rele, uneori, de secetă. De cîţiva ani, se pare, antologiile au început să intre din nou în vizorul editorilor. Şi am avut de toate.
 

De la The Year’s Best Science Fiction... ale lui Gardner Dozois şi Ellen Datlow, editori celebri în toată lumea (apariţia antologiilor lor la Nemira a fost încă un vis împlinit al sefistului român), la Transformarea lui Martin Lake şi alte povestiri (editor Horia Nicola Ursu) şi la celebra Mirrorshades: The Cyberpunk Anthology (editată de Bruce Sterling), antologia-cult a curentului din anii ’80 –, şi la New Weird, editată de Ann&Jeff VanderMeer, „întronizarea“ curentului literar douămiist din lumea F&SF.

În ceea ce priveşte românii, gheaţa s-a spart în 1991, cînd Cornel Robu a publicat Timpul este umbra noastră, una dintre cele mai complete antologii româneşti de pînă acum. Foarte cunoscute, din acea perioadă, sînt cele trei antologii bilingve – Nemira ’94, ’95, ’96 –, un prilej de a promova în afară literatura F&SF autohtonă. Tot la acest capitol, al promovării, trebuie amintite Twelve (1995, în limba engleză, editor Cornel Robu) şi Millennium Est (2007, în limba franceză, editori Jeff VanderMeer şi Horia Nicola Ursu).
 

Au mai fost antologii de cenaclu (Quasar 001 sau cele ale craiovenilor, sau „motocentaurii“ ploieştenilor), antologii tematice – cele editate de Cătălin Sandu la Iaşi: Timpul eroilor (2001) şi Alte lumi, alte legende (2002) etc.

O încercare meritorie a fost aceea a lui Dan-Silviu Boerescu, România SF 2001, devenită celebră mai mult prin tirajul minuscul (doar cele 50 de exemplare de semnal, editura renunţînd a o mai scoate pe piaţă – de aici termenul de „încercare“). Şi uite aşa, avem şi o raritate bibliofilă printre antologiile F&SF.

Lucrurile nu se opresc aici însă, antologiile amintite sînt doar (sper) un nou început. Nu ştiu dacă Nemira va continua cu alte antologii de Dozois şi Datlow, dar ştiu că a planificat pentru 2010 o antologie de autori români. Millennium Press cu siguranţă va continua proiectul început la recent încheiatul Bookfest şi va publica de două ori pe an cîte o antologie Millennium, în care aduce laolaltă autori români şi străini. Tot Millennium Press îşi propune o nouă antologie AtelierKult, cu o selecţie din producţia cenaclului din ultimii patru ani.
 

Chiar dacă nu mai au rolul de altădată (recuperare, debuşeu), ci şi-l asumă doar pe acela de capitol de istorie literară, antologiile păstrează vie proza scurtă, o specie dragă atît scriitorilor, cît şi cititorilor.

Iar editorii care riscă mergînd pe mîna povestirilor (cînd „piaţa cere roman“!) merită toată aprecierea noastră.

 


 
 
 
Cele mai citite articole
BIFURCAŢII. O prostie
Iluziile revizionismului est-etic (II)
Artistule, lasă figurile!
Umbrele trecutului. Colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea (II)
O istorie a iraţionalităţii umane
Cele mai comentate articole
Irakul, Afganistanul şi Românistanul
O istorie a iraţionalităţii umane
BIFURCAŢII. O prostie
Cele mai recente comentarii
In sfarsit...
irelevant
Adrian marino
 
Parteneri observator cultural
International Experimental Engraving Biennial festivalul artelor bucuresti vreaubilet ro Infocarte bookiseala.ro Radio România Actualităţi Dana Art Gallery
 
Modernism Liternet Libertas Publishing Editura Compania Corporate Image Institutul Cultural Roman Teatrul Tineretului din Piatra Neamt
 
Regizor Caut Piesa Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio Romania Cultural Radio Romania Muzical Astra Film
   Pariuri Sportive..    Bonus Bet365..    Casa Pariurilor..