Revista Observator cultural este invitată la Festivalul de Poez
Nerăbdarea este una
dintre caracteristicile care-i fac pe fanii F&SF foarte simpatici
editorilor, autorilor şi traducătorilor. Pînă la un punct.
Punct în care un telefon primit într-un moment nepotrivit
te revoltă. Punct în care acelaşi mail, cu întrebarea
„dar nu mai e gata odată cartea aia?“ (de tradus, de scris, de
redactat, de tipărit), îţi poposeşte în inbox zilnic
şi ţi se urăşte să mai răspunzi politicos, a n-a oară, că da,
mai durează. Şi depinde doar de editor/autor/traducător să treacă
de acel punct, să înţeleagă că, într-un fel, este la
dispoziţia fanului, a celui care, pînă la urmă, dă banii pe
cartea lui şi face, astfel, ca lucrurile să meargă mai departe.
Pentru că, dacă trăim într-o lume a cererii şi a ofertei,
atunci ar trebui să facem bine să înţelegem asta şi să ne
bucurăm că există cerere pentru ceea ce facem şi, cît timp
există cerere, activitatea noastră are o justificare. Şi să mai
înţelegem că, aşa cum tu, editor/autor/traducător, poţi
ajunge la exasperare din cauza solicitărilor, aşa şi el, fanul,
poate ajunge la capătul răbdării cînd o carte anunţată
pentru data de... nu ajunge în librării. Pentru că
traducătorul întîrzie nepermis de mult predarea
traducerii, pentru că redactorul ţine prea mult cartea la redactat,
pentru că tiparul... etc.
Pînă la urmă, toţi
ne jucăm unii cu nervii altora, nu există doar tabere care atacă
şi tabere care încasează lovituri. Oricînd poziţia
acestora se poate schimba. Iar bombardamentul acesta (telefoane,
mailuri) este şi el... temporar. Pentru că fanii, aşa cum se
îndrăgostesc de o editură, la fel de repede şi-o pot scoate
de la inimă. Pentru că stafful editurii nu ştie să se poarte cu
fanii, pentru că volumele tipărite sînt prost lucrate
ş.a.m.d.
După apariţia primului
volum dintr-o serie (de trei, cinci, zece – în F&SF se
poartă seriile, şi unele sînt chiar lungi, de la cele cinci
romane de pînă acum ale seriei „Cîntec de gheaţă şi
foc“ de George R.R. Martin la cele treizeci şi unu ale seriei
„Lumea disc“ de Terry Pratchett etc.), fanul este nerăbdător
să-l citească pe următorul, dacă se poate luna viitoare... Numai
că traducerea unei serii durează, de obicei se practică lucrul cu
un singur traducător, tocmai pentru a da o mai mare coerenţă
textului final. Spune-i asta fanului! Nu de multe ori se întîmplă
ca răspunsul lui (al unora) să fie: dacă-i pe-aşa, atunci prefer
să-mi iau de pe Amazon cărţile originale, să nu mai stau un an,
doi, cinci, pînă apar toate în româneşte.
Ameninţarea cu Amazon.com
este folosită şi în cazul în care preţul din librărie
al variantei româneşti este prea mare (uneori mai mare decît
al ediţiei originale). Sau cînd traducerea lasă de dorit.
Sau... Uită acest fan că editurile româneşti publică volume
în limba română pentru cei care citesc în limba
română...
O altă formă de
manifestare a nerăbdării fanilor este aceasta: dar pe X nu-l
publicaţi? E grozav, sigur va fi un succes, eu şi prietenii mei vom
cumpăra cartea, aşa că... Şi cîţi prieteni ai tu? 1000?
2000? Ca să ştiu şi eu, editorul, în ce tiraj să scot
cartea atunci cînd achiziţionez drepturile de publicare.
Da, s-a recuperat enorm în
ultimii 20 de ani, s-a publicat cam tot ce era musai de publicat
(ştiu, aşa ziceam şi eu acum ceva vreme, dar cînd a fost să
iau numai listele de premii – cu nominalizări cu tot –, Hugo,
Nebula, Locus şi World Fantasy..., am descoperit că ar mai fi
nevoie de încă pe-atîta pentru a le publica doar pe
acestea), s-a publicat destul şi din literatura contemporană (măcar
la premiile din ultimii zece ani stăm destul de bine, majoritatea au
apărut deja în limba română – nu că ăsta ar fi
criteriul maxim, dar, dacă tot încercăm să fim cît de
cît la zi cu publicatul, cărţile laureate la cele mai
importante premii n-ar trebui să lipsească din biblioteca fanului
român)... şi tot mai avem ce publica. Producţia „lor“
este enormă, iar filtrul pe care editurile trebuie să-l aplice cînd
îşi fac planurile editoriale trebuie să fie... Ei, oricum ar
fi, tot vor rămîne suficiente cărţi pe dinafară.
Dar nu numai fanii sînt
nerăbdători, ci şi autorii. Toţi se vor publicaţi, şi cît
mai repede. Unde este nerăbdarea cea mai mare? La debutanţi,
evident (mă refer la debutanţii în volum). La cei care au
adunat 200 de pagini într-o carte şi o vor publicată a doua
zi (exagerez, nu chiar a doua zi, dar luna viitoare dacă se poate).
Şi apoi vor gloria şi vor grămada de bani pentru că – nu? –
munca trebuie plătită... Corect. Munca trebuie plătită. Numai că
în cazul drepturilor de autor sumele încasate depind de
vînzări. Cine, dintre autorii români de F&SF, se
poate lăuda cu mii de exemplare vîndute? Desigur, excepţii
sînt şi aici, ca peste tot.
Nerăbdarea autorilor?
Nerăbdare este şi atunci cînd te grăbeşti să predai cartea
editorului, deşi eşti conştient că ar mai trebui să treci cel
puţin o dată prin tot materialul pentru ca acesta să fie
într-adevăr o carte bună de tipărit... Dar o dai aşa, să
fie acolo... Pentru că trebuie să respecţi data din contract.
Pentru că nu ai răbdare să mai aştepţi, pentru că îţi
doreşti mai mult clipa de „glorie“ a lansării cărţii decît
liniştea sufletească a lucrului bine făcut. Iar editorul o acceptă
aşa...
Să vorbim şi despre
nerăbdarea editorilor? Nerăbdarea de a scoate pe piaţă cărţi
insuficient lucrate – adică traduceri nu prea reuşite, redactări
neglijente (sau deloc), condiţii tipografice minime... De ce? Doar
pentru a prinde un tîrg de carte? Doar pentru a ieşi la
momentul anunţat (deşi un control al calităţii produsului l-ar fi
eliminat încă înainte de a lua drumul tipografiei)? Da,
aici e vorba de concurenţă, de a ţine pasul cu editurile „rivale“,
de a te menţine în clasament măcar pe locul pe care erai...
Dar tot nu se justifică.
Să vorbim despre
nerăbdarea traducătorilor, care se îngroapă singuri în
angajamente, şi despre singura cale de ieşire, care este tratarea
superficială a lucrului pentru care sînt plătiţi să-l facă
bine?
Uneori, nerăbdarea e
bună, te împinge la fapte de vitejie. Alteori, strică... Şi
atunci e mai bine să fii ori bătrîn, ori ardelean.
Treci marea cu răbdarea?
Măcar un rîu acolo, şi tot e o realizare...
Autor: 
RSS Feed
Newsletters