OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In ultimul numar al revistei Helion, Cornel Secu pune problema reprezentarii Romaniei la Conventia Europeana de SF, Eurocon. Si o pune in acesti termeni: „Speram ca reprezentarea Romaniei la Conventiile Europene si Mondiale sa se faca cu mai multa exigenta, si nu la nimereala, fara criterii, pe formula merg doi, ne reprezinta cei doi. Chiar daca nivelul Conventiilor Europene a scazut mult in ultimii ani, felul romanesc de reprezentare va trebui sa insemne demnitate si reprezentativitate.

Din acest colt de pagina propun ca in Comitetul European sa ne reprezinte, incepind cu anul acesta, unul din urmatorii autori romani: Mirca Oprita, Cristian Lazarescu, Lucian-Vasile Szabo, Florin Leodor Danila, Valentin Nicolau, Roxana Brinceanu, Ovidiu Pecican, Gyorfy Gyorgy (sic!), Lucian Merisca, Marian Mirescu, Cotizo Draia“. (intrebare: pe cei enumerati i-a intrebat cineva? Vor si ei? Va ajunge vreunul la Eurocon?) Cam ca la UTC formularea, dar omul are si el dreptatea lui. Nu poate contesta nimeni faptul ca literatura F&F romaneasca trebuie reprezentata la conventiile internationale. Cu sau fara mandat, adaug eu. A reprezenta ceva sau pe cineva poate fi, in ultima instanta, o optiune si o responsabilitate asumata.

Ani de zile am stiut ca au fost romani la Eurocon si acestia s-au multumit cu rolul de turisti, de spectatori. Ani de zile Romania a lipsit de pe lista premiilor europene, ne-a lipsit pina si acel premiu de incurajare care nu presupune nici o negociere, nici o afiliere, nici un compromis, nici un „da-mi, sa-ti dau“. Ar fi fost suficient ca romanii prezenti sa treaca un nume pe lista nominalizatilor. Pentru ca acel premiu nu se voteaza de „adunarea reprezentantilor“. Asta nu diminueaza cu nimic importanta premiului, vizibilitatea europeana a laureatului. Un premiu european ramine un premiu european. Fie el cel de incurajare, denumire care, la noi, are un sens peiorativ. Un critic roman imi spunea cindva ca a pufnit in ris cind pe coperta unei antologii cu trei autori straini si un roman figurau detinatori ai premilor Nebula, World Fantasy, iar romanul avea premiul de incurajare la Eurocon. Nu e vina nimanui ca asa l-au numit cei care l-au inclus in palmaresul premiilor europene. Nu e vina nimanui ca noi avem obiceiul de a minimaliza orice, mai ales cind e vorba de recunoasterea meritelor unora dintre noi. Poate, cindva, comitetul european va accepta schimbarea denumirii acestui premiu care s-ar putea numi „pentru tineri scriitori“, ar putea avea numele lui John Brunner, de pilda, motivatia si modalitatea de acordare raminind aceleasi. Si nu va mai avea nimeni de ce zimbi.

Sa revin la reprezentare. Ziceam ca aceasta e, pina la urma, o optiune si o responsabilitate. in lipsa unei asociatii nationale a scriitorilor, fanilor si, in general, a celor implicati in fenomenul F&F, este evident ca oricine isi asuma aceasta reprezentare poate fi contestat, i se poate pune la indoiala reprezentativitatea. Mie, cel putin, imi este evident faptul ca, in conditiile in care „concurenta“ este privita ca un razboi al Vestului cu Estul, al Nordului cu Sudul, al Timisoarei cu Bucurestii sau cu Iasii, fiecare combatant se va simti mai reprezentativ decit altii si le va contesta aceasta calitate celorlalti. Riscam, astfel, sa scapam din vedere exact ce este cu adevarat important: ca e vorba despre literatura F&F din Romania. Si ca, pina la urma, orice premiu luat de un roman in afara granitelor face sa se vorbeasca despre sefeul romanesc.

Am aflat de pe blogul lui Costi Gurgu ca NESFA (New England Science Fiction Association) a recomandat includerea pe lista nominalizarilor la premiile Hugo 2008 a povestirii Some Earthlings’ Adventures on Outrerria de Lucian Merisca, aparuta in antologia SFWA European Hall of Fame, editata de James Morrow si Kathryn Morrow pentru Editura Tor si publicata in SUA in aceasta vara. Excelenta veste! Bravo, Lucian! ii urez sa ajunga pe lista oficiala a nominalizatilor, fie si pe lista lunga. Daca nu ma insel, ar fi pentru prima data cind un roman ar ajunge intr-o astfel de pozitie. Dar, dincolo de meritele lui Lucian Merisca, de succesul lui, se va vorbi despre sefeul romanesc. Lumea va afla ca si in Romania se scrie literatura F&F competitiva si, poate, cititorul occidental va deveni mai atent (macar curios) la ceea ce se scrie la noi.
E si asta un soi de reprezentativitate. Cred ca sintem prea putini ca sa ne pierdem timpul in lupte de strada (chiar daca – si mai ales atunci – cind „strazile“ sint reviste pe care le minjim cu vorbe de ocara, asa-zis „polemice“, fara sa ne dam seama ca nu facem bine nimanui, dimpotriva, putem provoca deservicii chiar acelor reviste), iar fanii, cititorii vad asta si ne taxeaza prompt, pentru ca nu de „polemici“ sterile au ei nevoie, nu asta asteapta ei de la noi, ci carti si reviste care sa le ofere tot ce este mai bun in literatura F&F romaneasca.

Problema cred ca are o rezolvare cit se poate de simpla: pina cind vom avea acea asociatie nationala, orice roman prezent la o conventie europeana poate reprezenta sefeul mioritic. Cu buna-credinta si cu o asumata responsabilitate. Sint convins ca aceia care vor merge zilele astea (21-23 septembrie) la Copenhaga, la cea de-a 29-a Conventie Europeana de SF, vor reprezenta sefeul romanesc. Pentru mine cel putin, ei vor fi reprezentantii si am toata increderea ca nu vor fi doar turisti, ci isi vor asuma aceasta calitate. Ceea ce vor face ei acolo, pe cine vor sustine cind se vor vota premiile europene va fi, cu siguranta, dezbatut, disecat, tocat marunt dupa intoarcerea lor in tara. Vor fi oameni multumiti, vor fi si nemultumiti. Iar ei n-ar trebui sa se supere ca va fi asa. Nimeni nu poate multumi pe toata lumea. Important e sa-si faca treaba pentru care se duc acolo. Chiar daca nu i-a manadat nimeni sa ne reprezinte, ei vor fi la Copenhaga reprezentantii sefeului romanesc. Iar noi, cei care raminem acasa, trebuie sa avem incredere in ei. Eu am. Dincolo de dispute si „polemici“. Pentru ca –nu-i asa? – una-i una, si-alta-i alta.