OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Celebra editură Tor a împlinit, pe 23 aprilie, 30 de ani. Irene Gallo, art director al editurii, a pus pe www.tor. com o însemnare cu multe fotografii făcute în editură, cu editori celebri pînă şi pentru publicul român de F&SF, ca David G. Hartwell (deţinător a trei Premii Hugo şi a două World Fantasy, unul dintre administratorii Premiului „Philp K. Dick“) şi Patrick Nielsen Hayden (premiat cu World Fantasy şi cu Hugo). Ce m-a fermecat la pozele astea n-au fost neapărat personajele editorilor (uite că am ajuns să vorbim despre editori ca despre nişte vedete, şi asta înseamnă că ne apropiem de normalitate), ci locurile unde au fost făcute ele, decorurile. Care nu sînt altceva decît birourile acestora, adică locurile lor de muncă. Mici, înghesuite, pline cu cărţi (să mai zic ceva de poza cu teancul de manuscrise care aşteptau un editor să le citească?), unele dintre ele ca nişte holuri prin care se ajunge în adevăratele birouri...

Tot flerul, acompaniat de curaj, îl face pe editor să mizeze şi pe autori noi, în plină ascensiune, pe care, dacă editura pune mîna cît încă n-au ajuns supercelebri, ea, editura, se poziţionează în avantaj în ceea ce priveşte viitorul. Dar pentru asta trebuie să alergi ca apucatul pe net toată ziua şi cît mai mult din noapte, să vezi ce cărţi apar în lume, ce autori, ce se scrie despre ei şi despre cărţile lor, cine scrie, ce zic cititorii profesionişti, dar şi ce zic cititorii amatori pe blogurile lor de cumpărători de literatură. Pentru că e frumos să publicăm cărţi cu succes la critică, e frumos să se spună că romanul X va face istorie (literară). Dar dacă toate astea n-au nici o însemnătate şi în planul vînzărilor... trebuie să ne asigurăm că lucrăm la o editură mare, cu bani mulţi, care îşi permite să arunce banii pe cărţi nevandabile, dar importante pentru istoria literară.

Să fii la curent cu tot ce e nou, să ştii că o editură celebră a plătit un avans mare pentru cartea unui debutant – iată o informaţie valoroasă. Să ştii că romanul Y, primul dintr-o trilogie, este una dintre cele mai aşteptate cărţi din noul an – iată încă o informaţie preţioasă. Din informaţii preţioase se construiesc portofoliie geniale. Pentru că au voie şi editorii să fie geniali, geniul nu ţine numai de creaţie. Deşi, la urma urmei, inventarea unui autor (descoperirea, pregătirea şi lansarea lui pe piaţă) e tot un fel de creaţie.

Dacă nu-ţi lipseşte bucuria descoperirii, dacă nu crezi că a fi editor înseamnă tot un fel de a crea, poţi merge doar pe mîna numelor verificate, confirmate, cunoscute şi răscunoscute, cu care e greu să dai greş. Şi nu te condamnă nimeni pentru asta. Dimpotrivă, poţi trăi bine-mersi, iar prestigiul îţi va fi mai ceva ca un zepelin. Dar... nu e păcat? Nu e păcat să te mulţumeşti să fii doar un editor foarte bun?

Poate nu degeaba, în ultima vreme, categoriile „editor“ (sub diferite denumiri) au ajuns în palmaresul unor premii ca Hugo, World Fantasy sau Locus.

Am plecat de la aniversarea Editurii Tor, una dintre celebrele edituri de F&SF, de la redactorii ei, deveniţi, la rîndul lor, celebri.

Ce-i mai trebuie unei edituri pentru a reuşi în viaţă? Un patron, director, redactor-şef – indiferent cum se cheamă poziţia celui care are decizia – cu viziune. Curajos, deschis ideilor, uneori cam năstruşnice, cam noi pe plaiurile mioritice. Unul care să aibă chiar el idei, care să inventeze sau să vadă la alţii şi să le aplice şi la noi. Unul care să spună da, băgăm în librării cărţi semnate de autor. Da, mergem pe oferta de trei cărţi la preţ de două. Da, trimitem revistelor literare şi ziarelor cu pagină de cultură ARC-uri (Advance Reading Copy) – exemplare de semnal destinate doar presei, ca să poată prezenta cartea înainte de apariţia în librării. Da, mergem cu cărţi şi autori în Vama Veche, la Şoni, şi le vorbim turiştilor despre cărţi, şi le citim din cărţi...

Dar despre toate aceste lucruri pot vorbi alţii mai bine, mai cu suflet sau mai tehnic. Pe mine întotdeauna m-au fascinat editorii. Cei care aleg cărţile, cei care descoperă autorii care pot deveni celebri într-o lună sau niciodată. Cei ale căror nume de foarte puţine ori sînt cunoscute de cititori, deşi, în ultima vreme, de cînd cu colecţiile şi cordonatorii care încep să facă parte din brandurile colecţiilor sau ale editurilor, parcă, parcă intrăm şi noi într-o normalitate la care nu că nu visam cu ceva vreme în urmă, dar nici măcar nu ştiam că există.

Dar ce bine e că există şi că ştim că există!

Să zicem că acest articol este un omagiu adus lui Ştefan Ghidoveanu care, la 19 aprilie, a împlinit 55 de ani. Ştefan Ghidoveanu este cel care a inventat colecţiile „Nautilus“ (Nemira), „Cyborg“ (Pygmalion), „Fahrenheit“ (RAO).

La mulţi ani, Ştefane!