Autor: 
Categoria: 
ON-LINE
Ciprian Dobra s-a născut în 1976 la Alba Iulia, în 1999 a absolvit Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti, iar în prezent este programator la o firmă din Alba Iulia şi directorul Editurii Alexandria.
Ai un serviciu de pe urma căruia trăieşti. De ce şi o editură? Şi de ce Alexandria?
Am pornit editura în 2005, cu gîndul de a publica acele cărţi care îmi plăceau şi pe care voiam să le citească şi alţii. Mai mult, mă pasiona tipografia (în sensul larg al pregătirii cărţii) şi editura îmi oferea şansa să-mi aplic hobby-ul. Am terminat fizica, meseria din care trăiesc am învăţat-o tot din pasiune, deci am zis că nu poate fi rău să mai încerc încă ceva. Numele de Alexandria l-am ales după ceva gîndire, dar, pînă la urmă, explicaţia e simplă: pe băiatul nostru îl chemă Alexandru şi numele se potrivea bine în contextul cărţii.
Erai, atunci cînd ai pornit la drum, un necunoscut în mediile SF şi în cel editorial. Ţi-a fost greu să înveţi meseria de editor? Să ajungi la agenţi, să iei legătura cu traducătorii?
Nu cred că am învăţat-o încă. Restul nu a fost greu, a fost o plăcere de fapt, şi asta a fost partea simplă, după cum aveam să aflu ulterior. Oamenii au fost peste tot amabili şi ne-au învăţat multe.
Şi totuşi, cît ştiai din ce se întîmplă în sefeul românesc? Erai la curent cu editurile, revistele, blogurile care se ocupau de domeniul SF?
Ştiam editurile care publicau SF şi revistele care reuşeau să fie distribuite la nivel naţional. La momentul respectiv, blogurile erau mai puţin active şi vizibile decît acum şi nu le urmăream.
Cum au primit fanii cărţile voastre? Cum ţi s-a părut că a fost integrarea ta în ceea ce se cheamă fandom? Eşti căutat? Te bate lumea la cap cu întrebări (pe mail sau la telefon)? Cînd iese următoarea carte? Cînd e gata traducerea? Cînd aia, cînd ailaltă? Te aşteptai la aşa ceva?
Cred că au fost primite bine, avînd în vedere că am făcut şi greşeli. Din păcate, nu sînt o persoană foarte sociabilă, deci nu cred că pot vorbi de integrare. Cum ziceam, urmăresc ce se discută pe Internet, dar intervin foarte rar. Sîntem sunaţi sau primim mailuri de la fani şi e un lucru foarte plăcut, combustibil pentru suflet… Sînt fani care ne întreabă ce mai publicăm şi cînd. Nu ştiu dacă mă aşteptam la asta, oricum, e plăcut, avînd în vedere o oarecare lîncezeală a reacţiei publicului… este loc şi de mai mult.
Sînt doar cîteva edituri în România care publică SF cu program. Alexandria este una dintre ele, aşa că tu ai devenit un personaj important în sefeul românesc, deşi ai o editură mică. Ce rol crezi că au editurile mici în dezvoltarea sefeului la noi?
Îmi place să cred că anumite cărţi SF&F arată cum arată acum pe piaţă şi datorită nouă, asta în ceea ce priveşte aspectul. Cred că editurile mici au venit cu lucruri noi pentru că au gîndit poate şi dincolo de economic, în anumite situaţii, au spart gheaţa pentru „vapoare“.
Cum vezi tu concurenţa între edituri? Între editurile care publică F&SF, ca să nu lărgim cercul prea mult. E o luptă care pe care? Care cu care? La urma urmei, sînt copyrighturi care se iau la licitaţie...
Nu am simţit direct efectele unei concurenţe. Probabil nu ne ia nimeni încă în serios . Vom încerca să publicăm autori şi cărţi care să merite să fie publicate în limba română, dar pe care să nu fie „bătaie“.
Alexandria a publicat pînă acum două serii, una de Gene Wolfe (Soarele Lung) şi una de Ursula K. Le Guin (Terramare). A fost greu să obţii drepturile de publicare? Nu le voiau şi editurile mari, „vapoarele“, cum zici tu?
Nu ştiu să fi fost probleme să le obţinem. Le-am cerut şi le-am primit. Probabil situaţia ar sta altfel azi, dar, în 2005-2006, piaţa de SF abia se trezea.
Ambele serii sînt în curs de publicare. După ce le termini – sau poate în paralel cu ele –, ai în vedere şi altele? Ai planuri pentru perioada următoare?
Da, ne gîndim şi la alte serii. Trebuie doar să mai „păcălesc“ pe cineva să investească alături de noi . În perioada imediat următoare, trebuie să publicăm Tehanu de Le Guin, şi Calde al Soarelui Lung de Wolfe.
Bookfest 2010 a fost primul tîrg de carte la care ai participat. Cum a fost? Ţi-a împlinit aşteptările?
A fost bine, am fost înăuntrul „maşinăriei“, am avut de convins oameni să cumpere cărţile, în unele cazuri, şi ne-am bătut cu edituri mari. Fiind optimist din fire, m-am aşteptat să vindem mai mult. Ca experienţă umană şi culturală a fost plăcut.
Veniţi şi la Gaudeamus, în noiembrie?
Aşa intenţionăm. Bookfest a fost o experienţă pozitivă, ar fi păcat să nu continuăm.
Cum te vezi peste cinci ani? Programator sau editor?
Am plecat de jos în domeniile astea, aş vrea să le fac pe amîndouă în zona mai înaltă în care experienţa de acum îmi va permite să nu mai fiu „soldat“.
Şi cîteva întrebări fulger, despre opţiunile tale, la care vreau răspunsuri foarte scurte: SF sau fantasy?
Fantasy.
Povestire sau roman?
Roman.
Citeşti autorii români?
Din păcate, nu mai citesc de cîţiva ani. Trebuie să recuperez. Nu-mi amintesc de ce am fost atît de dezamăgit.
Dă-mi trei nume de autori români care îţi plac.
Mi-au plăcut Cristian Tudor Popescu şi Mihail Grămescu. Cum spuneam mai sus, am mult de recuperat, am văzut asta la tîrg.
Dă-mi trei nume de autori străini.
Gene Wolfe, Gene Wolfe, Gene Wolfe... glumesc... Gene Wolfe, Neal Stephenson, Steven Erikson.
Utima carte (F&SF, evident) care ţi-a plăcut.
An Evil Guest (de Gene Wolfe, subapreciată de critici, după părerea mea).
Un autor supraevaluat? Unul subevaluat?
Nu sînt puţini supraevaluaţi. Din fericire, dispar repede din peisaj. După părerea mea, Gene Wolfe e subevaluat.
Ai mai dat interviuri?
Da.
O să mai dai?
Da.
Încă ceva: mă întrebam de ce am fost atît de dezamăgit, încît ani de zile nu am mai citit literatură scrisă de autori români, şi mi-am dat seama, spre finalul interviului, că a fost din cauză că editurile nu mai publicau SF, a fost o cădere puternică, cred că adolescentul care eram a fost atît de dezamăgit spre sfîrşitul anilor ’90, încît a dat vina pe toată lumea din fandom. Vreau să nu facem acelaşi lucru, vreau să ne facem treaba pe mica felie care ne aparţine.
Ai un serviciu de pe urma căruia trăieşti. De ce şi o editură? Şi de ce Alexandria?
Am pornit editura în 2005, cu gîndul de a publica acele cărţi care îmi plăceau şi pe care voiam să le citească şi alţii. Mai mult, mă pasiona tipografia (în sensul larg al pregătirii cărţii) şi editura îmi oferea şansa să-mi aplic hobby-ul. Am terminat fizica, meseria din care trăiesc am învăţat-o tot din pasiune, deci am zis că nu poate fi rău să mai încerc încă ceva. Numele de Alexandria l-am ales după ceva gîndire, dar, pînă la urmă, explicaţia e simplă: pe băiatul nostru îl chemă Alexandru şi numele se potrivea bine în contextul cărţii.
Erai, atunci cînd ai pornit la drum, un necunoscut în mediile SF şi în cel editorial. Ţi-a fost greu să înveţi meseria de editor? Să ajungi la agenţi, să iei legătura cu traducătorii?
Nu cred că am învăţat-o încă. Restul nu a fost greu, a fost o plăcere de fapt, şi asta a fost partea simplă, după cum aveam să aflu ulterior. Oamenii au fost peste tot amabili şi ne-au învăţat multe.
Şi totuşi, cît ştiai din ce se întîmplă în sefeul românesc? Erai la curent cu editurile, revistele, blogurile care se ocupau de domeniul SF?
Ştiam editurile care publicau SF şi revistele care reuşeau să fie distribuite la nivel naţional. La momentul respectiv, blogurile erau mai puţin active şi vizibile decît acum şi nu le urmăream.
Cum au primit fanii cărţile voastre? Cum ţi s-a părut că a fost integrarea ta în ceea ce se cheamă fandom? Eşti căutat? Te bate lumea la cap cu întrebări (pe mail sau la telefon)? Cînd iese următoarea carte? Cînd e gata traducerea? Cînd aia, cînd ailaltă? Te aşteptai la aşa ceva?
Cred că au fost primite bine, avînd în vedere că am făcut şi greşeli. Din păcate, nu sînt o persoană foarte sociabilă, deci nu cred că pot vorbi de integrare. Cum ziceam, urmăresc ce se discută pe Internet, dar intervin foarte rar. Sîntem sunaţi sau primim mailuri de la fani şi e un lucru foarte plăcut, combustibil pentru suflet… Sînt fani care ne întreabă ce mai publicăm şi cînd. Nu ştiu dacă mă aşteptam la asta, oricum, e plăcut, avînd în vedere o oarecare lîncezeală a reacţiei publicului… este loc şi de mai mult.
Sînt doar cîteva edituri în România care publică SF cu program. Alexandria este una dintre ele, aşa că tu ai devenit un personaj important în sefeul românesc, deşi ai o editură mică. Ce rol crezi că au editurile mici în dezvoltarea sefeului la noi?
Îmi place să cred că anumite cărţi SF&F arată cum arată acum pe piaţă şi datorită nouă, asta în ceea ce priveşte aspectul. Cred că editurile mici au venit cu lucruri noi pentru că au gîndit poate şi dincolo de economic, în anumite situaţii, au spart gheaţa pentru „vapoare“.
Cum vezi tu concurenţa între edituri? Între editurile care publică F&SF, ca să nu lărgim cercul prea mult. E o luptă care pe care? Care cu care? La urma urmei, sînt copyrighturi care se iau la licitaţie...
Nu am simţit direct efectele unei concurenţe. Probabil nu ne ia nimeni încă în serios . Vom încerca să publicăm autori şi cărţi care să merite să fie publicate în limba română, dar pe care să nu fie „bătaie“.
Alexandria a publicat pînă acum două serii, una de Gene Wolfe (Soarele Lung) şi una de Ursula K. Le Guin (Terramare). A fost greu să obţii drepturile de publicare? Nu le voiau şi editurile mari, „vapoarele“, cum zici tu?
Nu ştiu să fi fost probleme să le obţinem. Le-am cerut şi le-am primit. Probabil situaţia ar sta altfel azi, dar, în 2005-2006, piaţa de SF abia se trezea.
Ambele serii sînt în curs de publicare. După ce le termini – sau poate în paralel cu ele –, ai în vedere şi altele? Ai planuri pentru perioada următoare?
Da, ne gîndim şi la alte serii. Trebuie doar să mai „păcălesc“ pe cineva să investească alături de noi . În perioada imediat următoare, trebuie să publicăm Tehanu de Le Guin, şi Calde al Soarelui Lung de Wolfe.
Bookfest 2010 a fost primul tîrg de carte la care ai participat. Cum a fost? Ţi-a împlinit aşteptările?
A fost bine, am fost înăuntrul „maşinăriei“, am avut de convins oameni să cumpere cărţile, în unele cazuri, şi ne-am bătut cu edituri mari. Fiind optimist din fire, m-am aşteptat să vindem mai mult. Ca experienţă umană şi culturală a fost plăcut.
Veniţi şi la Gaudeamus, în noiembrie?
Aşa intenţionăm. Bookfest a fost o experienţă pozitivă, ar fi păcat să nu continuăm.
Cum te vezi peste cinci ani? Programator sau editor?
Am plecat de jos în domeniile astea, aş vrea să le fac pe amîndouă în zona mai înaltă în care experienţa de acum îmi va permite să nu mai fiu „soldat“.
Şi cîteva întrebări fulger, despre opţiunile tale, la care vreau răspunsuri foarte scurte: SF sau fantasy?
Fantasy.
Povestire sau roman?
Roman.
Citeşti autorii români?
Din păcate, nu mai citesc de cîţiva ani. Trebuie să recuperez. Nu-mi amintesc de ce am fost atît de dezamăgit.
Dă-mi trei nume de autori români care îţi plac.
Mi-au plăcut Cristian Tudor Popescu şi Mihail Grămescu. Cum spuneam mai sus, am mult de recuperat, am văzut asta la tîrg.
Dă-mi trei nume de autori străini.
Gene Wolfe, Gene Wolfe, Gene Wolfe... glumesc... Gene Wolfe, Neal Stephenson, Steven Erikson.
Utima carte (F&SF, evident) care ţi-a plăcut.
An Evil Guest (de Gene Wolfe, subapreciată de critici, după părerea mea).
Un autor supraevaluat? Unul subevaluat?
Nu sînt puţini supraevaluaţi. Din fericire, dispar repede din peisaj. După părerea mea, Gene Wolfe e subevaluat.
Ai mai dat interviuri?
Da.
O să mai dai?
Da.
Încă ceva: mă întrebam de ce am fost atît de dezamăgit, încît ani de zile nu am mai citit literatură scrisă de autori români, şi mi-am dat seama, spre finalul interviului, că a fost din cauză că editurile nu mai publicau SF, a fost o cădere puternică, cred că adolescentul care eram a fost atît de dezamăgit spre sfîrşitul anilor ’90, încît a dat vina pe toată lumea din fandom. Vreau să nu facem acelaşi lucru, vreau să ne facem treaba pe mica felie care ne aparţine.
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters