Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2007   |   Mai   |   Numarul 374   |   FANTASY &SCIENCE FICTION. Eticheta si brand-ul

FANTASY &SCIENCE FICTION. Eticheta si brand-ul

Autor: Michael HAULICĂ | Categoria: Rubrici | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Nu, nu e vorba despre eticheta de pe un produs care anunta/prezinta brand-ul producatorului. Este vorba despre eticheta care se pune – cu voie sau fara voie – pe produsul-carte si este legata de continutul acestuia. in cazul nostru, F&F. Si despre brand-ul care este, de fapt, al editurii. Ce vinde, pina la urma? Eticheta sau brand-ul? Ce are importanta pentru cititor? Dar pentru editor? Conteaza ce vrea editorul? Sau conteaza ce vrea librarul? Cine hotaraste, practic?

inainte de ’89 erau doua etichete care au devenit, pentru iubitorii de F&F, brand-uri: „Colectia de Povestiri Stiintifico-fantastice“ si Colectia „Fantastic Club“ a Editurii Albatros. Fanii cautau acea revista, cautau acele carti.
Dupa 1990 a aparut Colectia „Nautilus“ a Editurii Nemira, prima colectie importanta de F&F – si singura, pina azi, care a avut un rol major in crearea unui brand: Nemira (evident, ramin cu comentariile in domeniul F&F). Poate, in ultimii doi ani, si Colectia „fiction.ro“ de la Tritonic sa fi ajuns la o notorietate comparabila, fanii F&F avind serioase dificultati acum in a raspunde cu promptitudine la intrebarea „care este cea mai tare colectie F&F?“.
Si sint bune cele doua exemple pentru a ilustra intentia si perceptia. in anii ’90, pe cartile din Colectia „Nautilus“ aparea sigla SF. Era facuta publica intentia de a scoate carti SF, adresate fanilor genului. Eticheta SF aplicata cartilor era explicita. Dupa relansarea colectiei, numele acesteia apare pe coperta a IV-a, insotit de genul in care editorul incadreaza cartea: science fiction sau fantasy. Din nou explicit.

„Fiction.ro“ de la Tritonic nu are nimic explicit, dar dupa primele carti cititorii au perceput-o ca pe o noua colectie F&F. Poate lipsa de intentie a editorului in a eticheta cartile ca fiind F&F a avut la baza fenomenul disiparii genurilor (science fiction si fantasy), amestecului, aparitiei altor sub-genuri, curente etc., greu de pus in vechile tipare, cu atit mai mult cu cit se intentiona a fi publicate carti aparute dupa anul 2000. Dar fanii au fost atrasi spre aceasta colectie de numele autorilor – chiar daca necunoscuti pina la momentul aparitiei in Romania, cunoscuti, totusi, de pe Internet –, de premiile obtinute de aceste carti in ultimii ani (Hugo, Nebula, Clarke, Dick, World Fantasy s.a., premii ale domeniului).

S-a creat astfel perceptia de colectie de gen. Si orice va mai publica editura in Colectia „fiction.ro“ va atrage publicul specific si ii va tine la distanta pe cei care nu gusta genul si care vor eticheta cartile ca fiind F&F. Ceea ce, evident, nu-i va impiedica pe acestia din urma sa cumpere si sa citeasca romane SF sau fantasy aparute in colectii celebre sau la edituri celebre care, in timp, au devenit brand-uri. Dintre titlurile aparute in ultima vreme as mentiona: Leaganul pisicii (nominalizare la Hugo in 1964), Abatorul cinci (nominalizari la Hugo si Nebula in 1970), Galapagos (locul 2 la Campbell Memorial in 1986), ambele de Kurt Vonnegut Jr., Lunar Park (International Horror Guild 2006 si nominalizare la World Fantasy in 2006) de Brett Easton Ellis, Kafka pe malul marii (World Fantasy 2006) de Haruki Murakami, Sa nu ma parasesti (nominalizare la Premiul „Arthur C. Clarke“ in 2006) de Kazuo Ishiguro si lista ar putea continua.

Din nefericire, eticheta nu se aplica numai cartilor, ci si autorilor. Cel putin la noi. Din cite am vazut, pe alte meleaguri se iau in discutie cartile, acelasi autor putind fi gasit in librarii si la sciece fiction, si la fiction. La noi, eticheta este hotaritoare in formarea perceptiei, aceasta din urma fiind, practic, legalizata de eticheta. Am mai vorbit la aceasta rubrica despre un articol scris cu ceva ani in urma de Ona Frantz pentru un cotidian bucurestean. Va reamintesc: spunea Ona Frantz acolo ca exista un grup de scriitori romani care s-au afirmat cu texte SF, au fost perceputi ca atare, etichetati si, in momentul in care scrisul lor s-a indreptat spre altceva, eticheta le-a ramas atirnata de git. Si s-au vazut astfel in situatia de a fi repudiati de fanii F&F („astia nu mai scriu SF“) si lasati la usa de ceilalti cititori, critici, comentatori din cauza trecutului lor sefist (exceptia fericita este Radu Pavel Gheo, al carui mare noroc a fost, poate, ca s-a afirmat puternic cu volumele lui de publicistica).

Si, pina la urma, ce cumpara cititorul? Ce-l mina pe el in lupta? Eticheta sau brand-ul? Cu ce este atras spre librarii? Asa cum spuneam in articolul despre librariile din Londra, acolo este clar: eticheta (stabilita de librar, probabil in strinsa legatura cu editorul) asaza cartile pe rafturi. La noi, se poarta modelul celalalt, in care brand-ul editurii este hotaritor. Librariile noastre sint niste tirguri de carte mai mici, in care fiecare editura are locul ei, iar in loc de chirie pentru spatiu plateste un discount.
Este evident ca primatul etichetei ofera, cel putin teoretic, tuturor editurilor sanse egale. Orice mica editura poate da lovitura cu o carte. Primatul brand-ului, in schimb, incurajeaza actorii puternici si face oarecum curatenie pe piata. Lucru care s-a vazut foarte clar la ultimele tirguri de carte si va fi si mai evident la Bookfest-ul din luna iunie, cind din ce in ce mai multe edituri vor fi exilate pe inelele superioare ale complexului Romexpo, in timp ce jos, la nivelul 0, se pare ca vor ramine din ce in ce mai putine edituri, cu spatii de expunere tot mai mari.

Acum, sa luam si partea buna din povestea cu brand-ul. Un brand inseamna, totusi, calitate, ca nu degeaba se construieste in timp, fiind confirmat si reconfirmat an de an.
Dar tare mi-as dori sa intru intr-o librarie romaneasca si sa gasesc toate cartile F&F la un loc, sa nu mai fiu nevoit sa umblu prin toata libraria ca sa le depistez pe cele 50 de carti aparute in ultimul an. Iar autorii din mainstream sa fie insirati frumos, in ordine alfabetica, in fata acestor rafturi aflindu-se masa cu noutati, cu toate noutatile.
Ca nu este asa poate fi si din cauza ca nimeni nu cere asta. Chiar asa: cititorii cind vor cere ceva librariilor, editurilor? Ca, deocamdata, iau ce li se da.

 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Educaţia – o piatră de încercare
Cele mai recente comentarii
Si eu m-am lamurit...
Plagiatul este emanatia bibliotecilor neglijate
Doua raspunsuri
Mecanica socială
tot despre Nicusor Dan
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire