OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Grupurile literare au fost vazute intotdeauna din afara (in general de „concurenta“) drept gasti, organizatii mafiote, clanuri, clici... Clica lui X, clanul Y, gasca de la Z denumesc, in conversatii, articole sau petitii, grupuri create in jurul unui program literar sau ad-hoc pe baza de afinitati sau de interese.
Istoria grupurilor sefiste este mai veche decit imi pot aminti eu, asa incit ma voi referi doar la perioada de dupa 1989.

Evenimentele din decembrie 1989 au prins suflarea sefista in plin avint, cu toate constringerile ideologice sau civile ale vremii. Pe vremea aceea se putea vorbi de un fandom, erau sute de oameni care frecventau conventiile nationale sau locale, care erau implicati in cenacluri, in editarea de reviste sau fanzine. In tara existau, dupa socotelile lui Dan Merisca, aproximativ cincizeci de cenacluri. Neavind acces la publicatii si edituri, grupurile nu se formau decit din pasiune pentru literatura F&F. Dupa 1990 insa, cind au aparut miile de edituri si publicatii, sefistii romani s-au trezit in mijlocul primei mari diviziuni a muncii: producatori si consumatori (nu e o gluma, consumatorul de SF este un muncitor).

Consumatorii participau la conventii – in numar mult mai mare atita vreme cit li se platea deplasarea, cazarea si masa, mult mai putini dupa ce „subventiile“ au disparut, iar numai pasiunea nu putea achita si notele de plata – si se bucurau de revistele, almanahurile, antologiile, volumele de povestiri sau romanele scoase de producatori (si numesc aici scriitori, graficieni, editori de reviste si patroni sau redactori din edituri).
Gastile s-au format in jurul mijloacelor de productie, al canalelor de comunicare (si afirmare): edituri, reviste, chiar suplimente ale cotidianelor sau fanzine. Cluburile care reuseau sa se exprime si in forme tiparite aveau mai mult succes in atragerea fanilor.

In prima jumatate a anilor ’90 (pina prin 1997-1998) se puteau distinge citeva structuri care dadeau tonul in lumea sefistilor:
La Bucuresti exista FNTSF, o asociatie a (aproape) tuturor cluburilor si cenaclurilor din tara, fondata in 1991. Aceasta organiza destul de des intilniri, numite, de regula, Zilele cenaclului X, la care reusea sa adune uneori si doua-trei sute de fani. Din 1990 organizeaza an de an – in aceste zile se desfasoara editia a 18-a – tabara de vara Atlantykron, undeva pe o insula din mijlocul Dunarii, in apropiere de Capidava. Intre timp a aparut o fundatie, iar rolul FNTSF a devenit din ce in ce mai nesemnificativ – daca aceasta asociatie chiar mai exista – insa oamenii, organizatorii sint aceiasi, si il mentionez acum doar pe Sorin Repanovici, coordonatorul general de programe. In Bucuresti a existat o revista, String, cenacluri, edituri. Azi doar editurile mai exista, mai vechi, cum e Nemira, sau mai noi, ca Tritonic, care mai reusesc sa coaguleze scriitori sau fani in jurul colectiilor dedicate literaturii F&F.

Un moment aparte l-a constituit revista Jurnalul SF, aparuta in perioada decembrie 1992-iunie 1996. Desi a aparut la Bucuresti, a fost punctul de afirmare a gruparii ploiestene (cenaclul Quo Vadis?) din care s-au desprins Danut Ivanescu, Doru Stoica, Don Simon (scriitori), Ionut Banuta (grafician, redactor al JSF), Marian Irimia (editor). Asa cum se intimpla de obicei (si contrar opiniei curente, legendelor), grupurile sint deschise afinilor, astfel incit ploiestenii i-au naturalizat si pe bucuresteanul Sebastian A. Corn si pe iesenii Mihai Samoila si subsemnatul. Impactul gruparii ploiestene, dincolo de urmele lasate in articole, teze de licenta si doctorat sau lucrari de mare anvergura ca Anticipatia romaneasca a lui Mircea Oprita, a fost atit de puternic, incit pina si azi, cind Editura Karmat Press si-a dat obstescu-i sfirsit, iar Simon, Stoica si Ivanescu n-au mai publicat nimic de ani si ani, stirneste inca polemici, certuri si frustrari prin unele publicatii.

Un alt centru important al SF-ului din ultimii 18 ani este Iasiul. Cenaclul Quasar si personalitatea lui Dan Merisca (dar n-as vrea sa-i uit nici pe George Ceausu, Vlad Fringhiu, Lucian Merisca) au impus orasul moldav ca pe unul dintre cele mai importante locuri de pe harta SF a Romaniei. Conventiile nationale organizate in fiecare an (Zilele „Dan Merisca“ si Zilele Quasar), prestigiosul Premiu (cel putin printre sefisti) „Dan Merisca“, publicatiile independente sau in paginile unor reviste ca Opinia studenteasca sau Convorbiri literare, suplimentele din cotidianele locale spun multe despre ceea ce a insemnat si inseamna grupul Quasar. De aici au pornit scriitori ca Dan Dobos, Marian Coman, Catalin Sandu. Cum marele oras nu este suficient de mare ca sa-i cuprinda pe toti sefistii la un loc, a mai existat o grupare care a pornit cu suplimentul Supernova (preluat de quasaristi dupa 57 de aparitii saptaminale printr-un puci redactional, nici acum lamurit in totalitate), apoi, dupa infiintarea clubului Alternativ SF, cu suplimentele Alternativ SF si F&F Magazin. Membrii cei mai cunoscuti: Florin Mircea Tudor, Dragos Cojocaru, Mihai Samoila, subsemnatul. Pacea intre cele doua grupari s-a instaurat tirziu, dupa zece ani.

Alaturi de Iasi, provincia a excelat prin gruparea timisoreana care a infiintat o noua asociatie nationala, ARSFan (fondata in 1992), si a continuat cu o noua serie celebra revista Helion. Ambele reluate de vreo doi ani, gratie lui Cornel Secu. Azi, la Timisoara, clubul Helion merge mina in mina (sau alaturi) de celalalt club important, H.G. Wells. Si combate consecvent impotriva „gastilor si clicilor“ din Bucuresti, Ploiesti...
Cea de-a treia asociatie nationala a fost infiintata la Craiova, in 1990, de Aurel Carasel. Centrul benzii desenate romanesti este la Craiova. Reviste, edituri, saloane de BD fac parte din realizarile acestei grupari care ii cuprinde, printre altii, pe Dodo Nita, Marian Mirescu, Viorel Pirligras.
Acestea sint grupurile mari. Evident, au existat si altele mai mici, la Braila si Galati, la Brasov, la Pitesti sau la Cluj-Napoca.
Fiecare cu gasca lui. Ca si alte gasti din istoria literara, numite cindva Junimea, Sburatorul etc.