OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cea de-a 25-a ediţie a Sesiunii Helion a avut loc la Timişoara, în zilele de 18 şi 19 martie. Mai puţin amplă decît în alte vremuri (e drept că nici eu n-am mai fost pe-acolo cam de mult), ediţia din acest an a adunat o bună parte a sefiştilor timişoreni (Cornel Secu, Lucian Ionică, Marcel Luca, Dorin Davideanu, Darius Luca Hupov, Florin Leodor Dănilă, Lucian-Vasile Szabo, Ciprian Ionuţ Baciu, Sergiu Nicola – venit din Germania). Şi cîţiva din restul ţării – Mircea Opriţă şi Dario Pecarov (Cluj), Cătălin Badea-Gheracostea (Braşov), Dănuţ Ungureanu, Marian Truţă, Balin Feri (Bucureşti), cărora li s-a adăugat Horia Nicola Ursu (Satu Mare).

Zilele Helion s-au încheiat sîmbătă seara, cu „Ora Millennium Books“, adică lansarea unor cărţi apărute de curînd la Editura Millennium Books. E vorba de prima lansare oficială a colecţiei „Metatext“, din care au apărut pînă acum trei volume: Florin Pîtea – Art Wasn’t Quite Crime, Cătălin Badea-Gheracostea – Alternative critice şi Mircea Opriţă – H.G. Wells. Utopia modernă (ultimele două fiind ediţii revăzute de autori). Cu această ocazie s-a făcut şi un anunţ important pentru ţară: de-acum încolo, colecţia va avea un coordonator, şi acesta este Mircea Opriţă. Un alt volum lansat, după o campanie de promovare care a avut ea însăşi fani, a fost antologia Steampunk. A doua revoluţie, editată de Adrian Crăciun, cu o prefaţă de Ştefan Ghidoveanu. Au fost prezenţi: Horia Nicola Ursu, directorul editurii, şi autorii Mircea Opriţă, Florin Pîtea, Cătălin Badea-Gheracostea, Marian Truţă. Librăria „Cartea de nisip“ a fost plină, statistica făcută după eveniment spune că fiecare om care a participat la lansare a plecat acasă cu o carte (plus broşura cuprinzînd textele scrise de cei care au participat la antologie – editor, prefaţator, redactor şi autori – pentru serialul Making of Steampunk.ro, publicat zilnic, timp de două săptămîni, în Galileo Online).

Sînt la jumătatea articolului şi n-am vorbit încă de cel care a organizat toate acestea (cu o echipă întreagă în jurul lui, bineînţeles): Cornel Secu. Pentru ca lucrurile să curgă firesc şi să meargă înainte, pentru ca scriitorii să scrie liniştiţi cu gîndul că au unde-şi publica scrierile, pentru ca fanii să se gîndească la întîlnirea (măcar una pe an) cu scriitorii preferaţi, trebuie să existe oameni de calibrul lui Cornel Secu, oameni care pot şi vor să facă toate aceste lucruri posibile. Să numesc doar Cenaclul Helion, revista Helion, Editura Bastion, Sesiunea Helion şi concursul anual de proză scurtă SF. Dacă am mai avea vreo trei-patru oameni precum Cornel Secu împrăştiaţi prin ţară, chiar ar fi interesantă comunitatea F&SF. Spun asta în condiţiile în care eu am avut nişte conflicte cu Cornel Secu, dar ştiţi cum spunea filozoful: una-i una şi-alta-i alta.

 

I-am auzit pe mulţi spunînd că a fost mult mai bine decît în alte dăţi. Şi nu se refereau la numărul invitaţilor şi al participanţilor, nici la calitatea comunicărilor sau la sumele cu care au plecat acasă premianţii concursului de proză. Se refereau la un lucru pe care l-am simţit şi eu: o altă relaţie între participanţi. O bucurie a revederii (unii nu se mai văzuseră de ani de zile, alţii nici măcar nu se cunoscuseră pînă atunci), o tendinţă de a pune ţara la cale, de a face planuri, de a începe proiecte – pe termen scurt sau pe termen lung. Chiar din acest an vor apărea volume pentru care s-au făcut înţelegeri la Timişoara, înţelegeri care-i privesc pe redactori, traducători, scriitori, coordonatori de colecţii. Eu, unul, cel puţin, n-am mai fost de mult la o manifestare de acest gen care să aibă atîtea rezultate benefice pentru sefeul românesc. Scop pe care, de altfel, ar trebui să-l aibă toate întîlnirile SF şi tîrgurile de carte. Poate că, pentru unii, toate acestea chiar sînt prilejuri de noi iniţiative, de a creiona noi proiecte. Ar fi interesant dacă la astfel de ocazii s-ar aduna reprezentanţii mai multor edituri, care să contracteze noi volume de autori români. Bine, asta ar însemna să fie mai multe edituri dispuse să publice autori români. Adică iarăşi vorbesc despre lucruri care sînt foarte rare, despre cum ar fi ideal să fie ş.a.m.d. Dar asta nu înseamnă că ele, lucrurile astea, nu se întîmplă. Ştiu că nu se face primăvară cu o singură floare. Dar cît timp va mai exista fie şi o singură floare, putem spera. Înseamnă că nu e totul pierdut.

 

Din alt unghi de vedere, Sesiunea Helion pare să fi încremenit într-un proiect trecut, comunicările par să aparţină altor vremuri, chiar şi formularea temelor sau a unora dintre titlurile individuale. Nu ştiu de ce par aşa. Poate avem noi tendinţa de a bagateliza tot ce ţine de trecutul nostru, poate avem tendinţa de a trece mereu mai departe, şi mai departe, trecînd adică pe lîngă lucrurile care ne ocupau viaţa cîndva, lăsîndu-le în urmă doar pe motivul că aparţin unor vremuri de care nu vrem să ne mai aducem aminte sau pe care nu vrem să le repetăm. În toată lumea, la toate întîlnirile fanilor cu scritorii, se expun idei. Mai interesante sau mai puţin interesante. Cred că, pînă la urmă, nu asta contează cel mai mult – deşi, cum spuneam, am găsit o comunicare pe care (ca scriitor) o voi urmări în continuare, voi încerca să aflu mai multe despre subiectul ei. Cred că cel mai mult contează tot întîlnirile fanilor cu scriitorii, ale scriitorilor cu editorii şi ale editorilor cu cititorii. Întîlniri benefice pentru toţi, întîlniri de la care toţi aşteaptă cîte ceva, şi anume lucruri bune care se vor întîmpla în viitorul apropiat.
Sper ca viitorul (cît mai) apropiat să vină cu lucrurile bune pentru care s-au pus bazele în cele două zile ale Sesiunii Helion XXV.