De fiecare data sfirsitul de an parca grabeste lucrurile. Multe din cele pe care ni le-am planificat ramin pe ultima suta de metri, cum se zice, si nu stiu prin ce minune gasim atunci energia necesara sa infaptuim munci care ni s-au parut dificile peste an sau doar am avut ghinion si au aparut tot felul de situatii imprevizibile care ne-au impiedicat in avintul nostru. Si atunci Tirgul Gaudeamus, si chiar urmatoarele doua-trei saptamini dupa el, ne arata ca sintem in stare. Sau ne conving ca planurile trebuie indeplinite, ca de-aia sint planuri.
Si mai e ceva. Unii editori spun (poate toti, dar sper ca numai unii), sustinuti poate si de librari (dar n-are rost sa ne intindem la discutii despre librarii nostri, care de vreo optsprezece ani se tooot pregatesc de tranzitie), ca in decembrie nu se vind carti. Ca in decembrie si ianuarie nici nu are rost sa mai tiparesti carti, ca nu ai pentru cine. Cumparatorii isi canalizeaza atentia (si banii) spre umplerea meselor de sarbatori, considera ca un cadou trebuie sa fie frumos si util (adica nu carti!) s.a.m.d. Asa o fi. in general. in foarte general. Desi, de la o vreme, in Romania, apar carti in format hard-cover – ceea ce, trebuie s-o recunoastem, face din carte un obiect frumos si, uneori, si util.
Dar hei, vorbim aici despre fantasy &science fiction! Vorbim despre niste cumparatori atipici, vorbim despre fani la urma urmei... Iar fanul SF se pare ca inca nu a aflat ca, in perioada de iarna, cartile nu se vind/cumpara. Fanul SF este obisnuit sa-si achizitioneze cartea atunci cind apare (si, in general, s-o si citeasca in urmatoarele doua-trei zile). Fanul SF stie ce carti urmeaza sa apara si la ce editura, exista un Serviciu de Informatii al Fanilor, care chiar functioneaza, fanul da telefoane redactorilor si ii intreaba ce noutati se pregatesc, fanul umbla pe net, pe amazon.com sau pe site-urile editurilor de afara si stie ce carti au mai aparut si-apoi directioneaza intrebarea spre editorii romani: „a aparut cutare. Voi sinteti editorul autorului in Romania. Cind aveti de gind sa scoateti cartea asta?“. Editorii de carte F&F, traiesc sub presiunea publicului lor care, de multe ori, impune autorul sau cartea de publicat. Daca veti urmari blogurile editorilor si redactorilor de carte F&F, veti gasi acolo comentarii care ofera sugestii (uneori imperative de-a dreptul!) pentru conturarea planurilor editoriale. Cred ca in nici un alt gen literar editorul nu are un feed-back mai prompt si mai nuantat.
Nu stiu citi cititori au scris la Humanitas sau Polirom, oferind sugestii sau somind de-a dreptul editorul sa introduca in plan un autor sau o anumita carte... Nemira si Tritonic primesc aproape zilnic astfel de sugestii pentru colectiile lor „Nautilus“ si „fiction.ro“. Perioada in care Nemira s-a ocupat mai mult cu reeditarea vechilor succese decit cu descoperirea de autori noi, neintrati inca pe piata romaneasca de carte, a fost imediat (si vehement chiar) taxata de fanii-cititori-cumparatori. Si 2007 a insemnat renasterea colectiei (s-a vazut ca brandul „Nautilus“ nu este suficient, el trebuie sustinut incontinuu prin titluri noi), aducindu-ne autori ca George R.R. Martin (cu una dintre cele mai asteptate serii, „Gheata si foc“) sau prima antologie din seria celor editate de Gardner Dozois (cea mai recenta, ele urmind a fi publicate in romaneste in ordine inversa) care, contrar unor concluzii (poate pripite) cum ca antologiile nu se vind, proza scurta nu mai „merge“ ca altadata, se vinde foarte bine.
Acuma, mai e vorba si de Dozois. in domeniul F&F sint editori care au reusit sa se impuna si sa devina la fel de celebri ca scriitorii (nu-i de mirare ca premiile Hugo – acordate de fani! – au o categorie „editor profesionist“). Gardner Dozois si Ellen Datlow sint doar doua exemple. Si mai stiu ca tot fanul SF si-a dorit dintotdeauna sa aiba cel putin o antologie de-a lui Dozois in biblioteca. La fel, publicul a avut un cuvint de spus in privinta politicii editoriale a celor de la Tritonic, carora le-a taxat alunecarea spre mainstream, publicarea unor volume aflate la granita dintre F&F si mainstream. Dintre celebritatile New Weird promovate, doar China Miéville a mers bine, si-a gasit fani in Romania. Astfel ca ultimele aparitii ale colectiei au fost ori SF (Peter F. Hamilton), ori fantasy (Lois McMaster Bujold, R. Scott Bakker). Iar cartile care nu au fost foarte hotarit F sau SF (dar mai valoroase ca literatura) au fost redirectionate spre alte colectii (Neil Gaiman, Camille de Angelis, Audrey Niffenegger). Am asistat pe blogul editurii la ceea ce as putea numi „lupta pentru Gaiman“, in care unii dintre fani s-au declarat impotriva iesirii lui Gaiman din colectia de F&F si a trecerii lui in colectia LIT. Unii au mers pina acolo incit au afirmat ca editorul a ingropat autorul, mutarea lui fiind considerata o adevarata tradare. Cind colo... Gaiman o duce bine-mersi, din cite se spun, romanul Nicaieri s-a vindut foarte bine in colectia de „literatura“.
De unde se vede ca nici fanii F&F nu sint detinatorii adevarului absolut. Dar, in acest caz, nici nu cred ca a contat foarte mult miscarea editurii (decit ca largire a publicului tinta), pentru fani important a fost ca acest nou roman al lui Gaiman a aparut. Pentru ca, pina la urma, fanul SF cumpara cartile asteptate, indiferent de colectia in care acestea apar. Fanul F&F nu are retineri de gen (reorientat de textele de pe coperta IV), colectie sau alte giumbuslucuri editoriale. El a cumparat si Ishiguro, si Ellis, si Vonnegut, pentru ca stia ca aceste carti fac parte din domeniul lui de interes. Ceea ce nu s-ar putea spune despre ceilalti fani, care n-ar cumpara o carte extraordinara daca ea ar aparea intr-o colectie perceputa ca F&F.
Se vorbeste in aceste zile de noi aparitii (asta ca sa revenim la perioada de iarna in care „lumea nu cumpara carti“) la Humanitas – Busola de aur de Philip Pullman, la Nemira – Casa intunericului de Stephen King si Peter Straub, Spectrul lui Phlebas de Iain M. Banks, Scara lui Schild de Greg Egan... Iarna este un bun anotimp pentru citit.

