OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dar despre SF vorbim aici, acuși vorbim, că pînă să împachetăm cortul și laptopul și e-readerul, pînă să facem comandă pe net pentru biletele de tren spre Vamă mai e, mai o carte, mai o bîrfă, mai o convenție națională sau europeană...

Și-acuma hai!

Cluburile de SF din Timișoara (Helion), Iași (Quasar) și Craiova (Victor Anestin) organizează Convenția Națională a Cluburilor și Autorilor de Science Fiction din România (că așa se chema pe vremuri, numai că pe vremurile acelea cluburile erau vreo 50 după numărătoarea lui Dan Merișca...) și asta se va întîmpla la Timișoara în week-endul 24 – 25 martie.

Lipsește ceva din poza asta? Timișoara – Iași – Craiova... Da, lipsește Bucureștiul, care prin reprezentanții Societății Române de Science Fiction și Fantasy (asociație națională, de altfel, dar șefii sînt din București, că doar în București se fac și se desfac toate făcutele și desfăcutele, nu?) organiza și el un RomCon astă-vară, rămas însă în faza de discuții preliminare, urmînd a se anunța concluziile... nu mai știu cînd au zis că le vor anunța, că au trecut de-atunci vreo trei anotimpuri. Sau poate mi-a scăpat mie momentul anunțului și concluziile mi s-or scurs pe ceafă așa cum mi se scurgeau pletele pe la sfîrșitul anilor ’70.

Și? Altceva? Ce mai lipsește din fotografie?

Evident lipsesc pînă la urmă fanii aceia pe care nu-i știe nimeni, cei fără asociații și fundații și structuri de conducere, cei care nu fac și nu desfac și nici că-i interesează așa ceva, cei care cumpără cărțile și revistele determinînd astfel ca toată această poveste cu sefeul românesc (produs de români sau doar distribuit de ei pre limba noastră) să existe și să avem noi despre ce vorbi. Pentru că, în afara fanilor cumpărători de cărți, degeaba ne adunăm noi în jurii de cîte 3-4-5 și ne premiem între noi pentru cărți de care n-a auzit nimeni în afara cercului de prieteni care le-au primit la lansare (dacă la lansare au existat și exemplare ale cărților), degeaba ne batem pe spate (sau pe burtă) și ne lăudăm cu povestiri publicate pe forumuri sau site-uri sau reviste fără difuzare pentru că, dacă într-o vreme era suficient să fii publicat ca să exiști, acum nu mai este, dacă scrisul tău nu ajunge la cititori e degeaba tot efortul, e degeaba și talentul și harul (cîte e, unde e). Concluzia acestei secțiuni: o convenție fără fani-cititori e ca un cenaclu mai mare (dacă e într-adevăr mai mare). Așa că rămîne de văzut cine va participa la RomCon.

Deocamdată însă nu avem decît un anunț, o invitație, o intenție. Mă bucur că lucrurile se mișcă. Mă bucur că vom avea în sfîrșit o convenție națională. Dar, vorba șlagărului, avem o convenție – ce facem cu ea? Organizatorii au pregătit un program în care se va discuta statutul unei viitoare roganizații, din cîte am înțeles tot o organizație din care vor face parte și fani, și scriitori, și editori, de-a valma. Nu știu ce să zic. Mi-e că din nou vor trage unii hăis, unii cea și alții foxtrot, pentru că sînt trei categorii de oameni cu interese deseori divergente, iar pasiunea comună pentru SF se pare că nu e de-ajuns pentru a-i pune pe toți la treabă. Dar poate m-am acrit eu, sătul de binevoitorii care au tot apărut să lupte pentru sefeul românesc și atîta au mai luptat că n-a mai rămas piatră peste piatră... În fine, organizație nouă să fie, nu mai comentez altceva, că mai avem și alte surprize în program.

Cireașa de pe tort (sau bomboana de pe colivă) va fi stabilirea delegației care va reprezenta România la Convenția Europeană de SF de la Zagreb. Am îndoieli că România va fi reprezentată de o singură delegație. Am îndoieli că la masa delegaților se vor așeza doi reprezentanți trimiși de aceeași adunare. Sau, poate, cine știe? Poate că noua organizație se va înțelege cu SRSFF și vor da fiecare cîte un delegat pentru cele două locuri. Unii zic deja că, de fapt, asta e miza acestui RomCon, legitimarea delegării la Zagreb. Că una e să mergi acolo trimis de o asociație de 40 de oameni și alta e să mergi trimis de o convenție la care au participat 100? 200? Vom vedea.

La urmă, după ce toate se vor fi tranșat, va veni și vremea premiilor care vor răsplăti realizările din anul 2011. Democratic, din nou, sperînd să fie împăcate toate caprele și toate verzele sefeului românesc, premiile vor fi stabilite de un juriu (cu membri din Timișoara, Iași, Craiova și Brașov, prezidat de un bucureștean) și de participanții plătitori de taxă, cele două entități împărțindu-și ponderea juma-juma.

Nu vreau să fiu rău, nu vreau să fiu cobe. Chiar îmi doresc să iasă ceva bun din asta. Doar că mi-e teamă. Pentru că pe actorii ăștia i-am mai văzut. Aș prefera să iasă în față oameni de 20-30-40 de ani, oameni care n-au mai condus organizații și cenacluri, oameni care s-au apucat de treabă după 1990 – și chiar au făcut treabă! –, oameni noi, care văd altfel lucrurile și care încă n-au apucat să se împartă în grupuri, găști, coterii etc., oameni care se asociază nu ca să fie ei șefii sefeului românesc, ci ca să facă reviste, să publice cărți, să ducă autorii români în reviste și edituri din străinătate...

Nu e greu, zău că nu e greu. Dar cred că a venit vremea ca aceia care făceau treburile astea și prin anii ’80 să facă acum un pas înapoi și doar să-i ajute pe ceilalți cu experiența lor. Iar dacă cei tineri vor considera că experiența acumulată în anii ’70, ’80, ’90 chiar, mai poate ajuta la ceva... sînt convins că vor fi atenți și vor învăța tot ce e de învățat.

Îmi place ideea de convenție națională, îmi place ideea de premii naționale, îmi place că se face așa ceva, că parcă prea s-a discutat depre asta ani de zile de-au făcut unii bășici pe limbă. Dar tare mi-a plăcea ca, la sfîrșit, să nu ne trezim cu o nouă organizație făcută după tipicul celor din anii ’80, condusă de aceiași oameni, cu aceleași idei, cu aceleași năravuri...

Despre ce vorbeam? Despre primăvară, nu?

Se pare că mai avem pînă acolo...