Nr. 611 din 10.02.2012

Memoria locurilor
Biblioteca observator cultural
Editorial
Actualitate
In memoriam
Opinii
Document
Informaţii
Politic
Literatură
Eseu
Memorialistică
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2008   |   Decembrie   |   Numarul 454-455   |   FANTASY &SCIENCE FICTION. Implozii, implozii, implozii!

FANTASY &SCIENCE FICTION. Implozii, implozii, implozii!

Autor: Michael HAULICĂ | Categoria: Rubrici | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text

 

Numărul 3-5 pe 2008 (iunie-octombrie) al revistei Helion suferă de toate bolile revistelor întîrziate, între care cea mai gravă este apariţia, între timp, a altor publicaţii (cărţi), în care o parte din texte se regăsesc, astfel că, atunci cînd apare şi mult întîrziatul număr de revistă, textele respective sînt deja ştiute de cititori. Aşa se întîmplă cu povestirile lui Lucian Merişca şi Enrique Anderson Imbert, apărute între timp în volumele Vincent & Karlenstein şi Cartea de magie, ambele lansate la Gaudeamus, cu un articol de Mircea Opriţă, introducere la volumul Cronici de familie, apărut între timp... Un caz aparte este povestirea lui Dănuţ Ungureanu „Noaptea, în oraş, fără părinţi“, apărută în vară, incompletă (dintr-o eroare de tehnoredactare), în volumul Basme geostaţionare. Se mai întîmplă, atunci cînd revista este tipărită de o editură care are şi rolul de a promova cărţile aceleiaşi edituri. Dar să vedem ce conţine proaspătul număr al Helionului, care are un sumar bogat, ca întotdeauna, adunînd laolaltă, în cele 112 de pagini, proză, articole, recenzii.

Editorialul „Magna cum laude“ (sic!), dulce-metaforic-poetizat, al lui Cornel Secu, un omagiu adus lui Cornel Robu, la împlinirea vîrstei de 70 de ani. Preferabil celor încruntate şi belicoase care n-au făcut bine nimănui...
 

Silviu Genescu – „Stop cadru“. O povestire care pleacă serios, continuă la fel de sobru şi de „ştiinţific“, chiar dacă miza astrofizicianului Marian Dănoiu e să calculeze numerele cîştigătoare la loto. Dar se termină cu un banc... haios construit, însă nu văd legătura cu restul textului. Metehne optzeciste...

Andrei Gaceff – „Evidenţa unor promenade“. Ei, uite o proză faină, faină, cu paragrafe excelent scrise, cu o lume populată cu zeci de personaje pitoreşti, construite din cîteva linii, cu o curgere continuă..., dar din care n-am înţeles nimic. N-am înţeles înţepenirea unor personaje în dreptul pereţilor, n-am înţeles ciclicitatea unor tablouri – să fi fost personajul principal mort? Chiar şi aşa... Ce dacă? Ce-a vrut povestea asta de la mine? E clar, Gaceff ştie să scrie, are cuvinte în pix – e, probabil, şi motivul pentru care îl întîlnim aproape în fiecare număr al revistei, fiind unul dintre cei mai valoroşi tineri prozatori promovaţi constant de Helion, dar... Trebuie să mai aibă şi ce povesti (aşa cum, de atîtea ori, a avut şi am menţionat asta cînd am mai scris despre povestirile lui). De data asta însă..., nope. I-au ieşit doar paragrafele, nu şi întregul.
 

Lucian Merişca – „Interferenţe (prea tîrziu)“. Finalul e aşa: „deci, scuză-mă, dar asta e chiar cea mai mare tîmpenie!/– Nu vă grăbiţi, spune Vincenţiu sau Vincent, aşteptaţi să v-o citesc pe următoarea!“. OK. Cum zici tu. Dar mai bine îţi publicau o povestire...

Lucian-Vasile Szabo – „Mergem în permisie, în permisie, în permisie...“. Par a fi frînturi de jurnal lipite într-un joc temporal. Nu seamănă a poveste, n-are un „ce“ de dezvăluit, o idee care să te surprindă, măcar în final, ca o poantă din povestirile optzeciste. Au publicat-o, probabil, pentru că în ea apar numele unor cenaclişti timişoreni... S-au nemurit şi ei oleacă.

Maria Popescu Butucea – „Drum fără întoarcere“. O încercare timidă, de fată care vrea să scrie SF, dar fără să aibă vreo înclinaţie către science sau fiction. O însăilare pseudopoetică de preîncepătoare. „Iubitul meu mă aştepta cuibărit într-o cochilie albastră. Nu ştiam dacă va veni la bază. Mă însoţea o fiinţă albă, cu un pachet de gînduri sub braţ.“ Despre ce scrie autoarea? Despre un experiment, chestii luminice, supraluminice, oameni-undă... „Ca un şarpe de aer mă sugrumă, iar eu mă înfăşor în el cu toate emanaţiile mele... Bateriile luminice sînt aproape să cedeze!! implozii, implozii, implozii!“ „Laborator-laborator“ este titlul rubricii de proză românească, dar ar trebui să mai şi obţină ceva, laboranţii ăştia!
 
Mircea Opriţă – „Radiografia momentului actual“. Aşa cum spuneam, este introducerea la volumul Cronici de familie, o incursiune în SF-ul românesc de după anul 2000. Un text în care, aşa cum ne-a obişnuit, Mircea Opriţă reuşeşte din nou să spună, în cîteva pagini, foarte limpede, cu o deosebită ştiinţă a exprimării concise şi atotcuprinzătoare, dar şi polemice în raport cu alte luări de poziţie pe acest subiect, cum stă treaba cu noii autori români de SF. În acelaşi timp, momentul actual este văzut ca etapă a unei evoluţii. „Pentru alţii nu există literatura actuală decît sub formă de exerciţii fără importanţă, nerecunoscute de mai vechile cutume de lectură. Ce să mai vorbim, atunci, de SF-ul actual? La întîlnirea cu acesta au venit şi mai puţini, iar cine nu-l cunoaşte n-are ce să recunoască.“ Cîteva concluzii? „SF-ul, am mai spus-o, nu este un gen pur“; „una dintre tendinţele sale, aceea de a se sincroniza cu SF-ul mondial“. „Concluzia e tot mai limpede: SF-ul românesc actual nu este produsul unei singure generaţii“ etc. De citit volumul lui Mircea Opriţă, ca parte integrantă din Istoria anticipaţiei româneşti, chiar dacă istoricul literar îi cedează întîietatea criticului.
 

Un articol excelent scrie Cornel Robu, „What if?... Ce-ar fi fost dacă?...“. Ucroniile la „ei“, la noi, autori, cărţi, idei, istoria subgenului, de la începuturi pînă azi. Musai de citit.

Avem şi un interviu, luat în vară, la Timişoara, cu ocazia lansării antologiei New Weird, în prezenţa editorilor americani Ann şi Jeff VanderMeer. Despre cum îşi scrie Jeff romanele, despre cum lucrează Ann la revista Weird Tales, despre cum cei doi fac, împreună, antologii. Doar un citat: „Cînd citeşti antologii... e ca şi cum ai citi reviste. Dar, în cazul revistelor, poţi promova generaţia următoare de scriitori, pentru că îi poţi descoperi la o vîrstă fragedă şi poţi vedea progresul lor“. Încă un material ce trebuie neapărat citit.

Concluzia? Un număr dezamăgitor pentru fani, dar am precizat şi condiţiile în care a fost scos – s-a lucrat la el toată vara, astfel încît unele materiale au devenit superflue.



 
 
 
Cele mai citite articole
Primul cincinal de condamnare a comunismului: legenda merge mai departe
Din nou despre şcoală: cîteva lucruri simple
AVALON. Modelul prezidenţial
Supravieţuire înainte de alegeri?
BIFURCAŢII. Piaţa Universităţii. Temeri
Cele mai comentate articole
Primul cincinal de condamnare a comunismului: legenda merge mai departe
Din nou despre şcoală: cîteva lucruri simple
Supravieţuire înainte de alegeri?
Caragiale de ieri şi politicienii de azi
O alternativă la fuga de interioritate
Cele mai recente comentarii
data345@gmx.de
COMUNISTII DE IERI , TOT LA PUTERE
interviu
Back to the future
Romania de azi
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Infocarte Uniunea Artistilor Plastici Cartier
 
Elite Art Gallery vreaubilet ro Corporate Image Reteaua literara Institutul Cultural Roman Business Edu Dana Art Gallery
 
International Experimental Engraving Biennial LicArt Senso TV