OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ultimele saptamini au fost pentru mine o sarbatoare continua, o sarbatoare a cartii. Mai intii am fost la Iasi, la Zilele „Dan Merisca“, unde am lansat citeva carti si o revista, apoi aproape ca mi-am mutat resedinta la Complexul Romexpo pe timpul desfasurarii Tirgului de Carte Gaudeamus, iar in weekendul urmator am fost la Braila si Galati pentru alte lansari. Locuri diferite, ocazii diferite, public diferit.
La Iasi, desi lansarile au fost organizate la doua dintre librariile centrale, publicul a fost alcatuit aproape in totalitate din participantii la evenimentul SF al anului, cea de-a paisprezecea editie a Zilelor „Dan Merisca“. Poate si ora (destul de matinala, simbata) si vremea (inchisa) au conspirat intru tinerea iesenilor departe de librarii.

Despre publicul prezent nu prea am impresii. Fandomul SF actual este o umbra a celui din anii ’90. Multa blazare, pasivitate, tendinta de ghetoizare. Lucruri vizibile si la intilnirea de simbata de la Casa Pogor, unde reprezentantii celor doua edituri prezente (Millennium Press si Tritonic) s-au simtit oarecum contra curentului general. Situatia asta, in care cei care fac trebuie mereu sa se justifice in fata celor care nu fac, a celor care, la urma urmei, sint beneficiarii lor directi... e foarte romaneasca, arata un provincialism al spiritului mult mai periculos (si impotriva caruia e mult mai greu de luptat) decit ceea ce se intelege de obicei prin „provincie“. Amintirile placute se leaga de premiul „Mihai Marian“ (acordat de obicei pentru emisiuni radio sau tv, dar extins in acest an si asupra presei scrise), pe care l-am primit tocmai pentru aceste articole pe care le scriu in Observator cultural, si intilnirea cu Liviu Antonesei, pe care nu-l mai vazusem de mult, venit sa prezinte cartea pe care am lansat-o (la care a scris si prefata). Am plecat din Iasi cu sentimente amestecate...

Tirgul Gaudeamus a fost o bucurie! Pentru un scriitor, pentru un editor, ce poate fi mai minunat decit sa vada, zilnic, zeci de mii de potentiali cititori, potentiali cumparatori, navigind printre standuri in cautarea autorilor si a titlurilor preferate?!
Lansari dupa lansari, scriitori, critici, public, autografe. Am fost implicat in doua astfel de evenimente, in unul ca autor si antologator (pentru Editura Millennium Press), in celalalt ca ingrijitor de colectie (pentru Grupul Tritonic). Preturile cu reducere, ofertele promotionale, poate si calitatea cartilor au facut ca vinzarile sa mearga bine (in unele cazuri depasind asteptarile), au adunat in cele doua zile, pe linga fanii SF obisnuiti, multi cititori pe care, de ce sa nu recunosc, mizam totusi. Daca ceea ce s-a numit cindva fandom se micsoreaza pe zi ce trece, in schimb cititorii de F&F sporesc vazind cu ochii. Sa fie din cauza schimbarii generatiei de cititori? Din cauza literaturizarii genului in ultima vreme?

Am trait, odata cu ei, bucuria autorilor care isi consemnau debutul in antologia AtelierKult: povestiri fantastice – o parte dintre ei prezenti la locul faptei. A fost bucuria primei lansari a volumului de debut al lui Marian Coman (volumul de povestiri Nopti albe, zile negre). A fost bucuria intilnirii cu prieteni vechi pe care nu-i mai vazusem de mult – Radu Pavel Gheo, Radu Ilarion Munteanu, Traian Badulescu, Adrian Banuta, Dorel Istrate, Dodo Nita. A fost bucuria intilnirii cu Dan Sociu (acum publicat la Polirom), cu Florin Lazarescu (plecat de la Polirom). A fost bucuria primei intilniri cu Bogdan Suceava, pe care-l cunosteam doar virtual, din citeva e-mail-uri si de pe lista de discutii nadir_latent. Bucurie cu atit mai mare cu cit a vorbit la lansarea cartii mele, alaturi de Dan-Silviu Boerescu. Celelalte carti lansate au fost prezentate de Liviu Radu (Marian Coman – Nopti albe, zile negre), Florin Pitea (China Miéville – Statia Pierzaniei), Horia Nicola Ursu (Nicola Griffith – Riul linistit).

Nu stiu cu ce am ramas dupa Tirg. Cu dorinta ca la urmatorul sa avem carti mai multe. Sa avem cititori mai multi.
Apoi a fost Galati, apoi Braila. 3 decembrie. La Galati am participat la inaugurarea unui nou sediu al anticariatului Ad litteram, al prietenului Lucian Oancea, ocazie cu care am lansat si cartile aparute la Tirgul Gaudeamus. Dupa care am plecat la Braila.
Nu credeam sa mai vad vreodata o coada si sa zimbesc emotionat, cu satisfactie. S-a intimplat minunea in acea zi de simbata, 3 decembrie, la Braila, cu ocazia lansarii volumului Nopti albe, zile negre de Marian Coman.
O sala la Teatrul „Maria Filotti“, lume multa, imbracata frumos – asa, sa venim la lansarile de carte ca la teatru! –, prieteni, colegi (Marian Coman este redactor-sef adjunct al cotidianului Obiectiv – Vocea Brailei), fani ai autorului si noi, cei de la Tritonic, editura la care a aparut cartea. A fost a treia lansare a autorului brailean, dupa cele de la Bucuresti si Galati, si asta face parte din programul de promovare a literaturii romane pe care si l-a stabilit editura. Pentru ca degeaba scoti carti si le arunci pe piata. Nu e suficient.

Scriitorul roman trebuie vazut, cunoscut, mediatizat. Scriitorul roman trebuie cunoscut de cititorii sai si visez la ziua in care va fi oprit pe strada, la ziua in care trecatorii isi vor da coate soptindu-si „uite-l pe Marian Coman, ala cu noptile albe...“. Da, visez la scriitorul-vedeta, mai vedeta decit cititoarele de prompter, mai vedeta decit datatorii-cu-parerea porecliti „analisti politici“... Visez la turnee prin tara pentru promovarea cartilor, visez la sesiuni de autografe la marile tirguri de carte... Visez eu multe. Nu stiu cite din toate astea se vor implini, dar vom incerca.
Revenind la lansarea de la Braila – ca aici voiam de fapt sa ajung –, imi voi aminti multa vreme coada la autografe. Mi-l voi aminti pe Marian, serios, imbracat intr-un sacou alb, pantaloni negri, camasa neagra, aplecat peste masuta aceea in fata careia se insirau zecile de oameni care, la final, au plecat acasa cu carti semnate de tinarul autor.
La coada, dragi concetateni, la coada la autografe! Printre noi traiesc scriitori...